eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție strasnic


PROPOZIȚIISINONIME PLURALGRAMATICĂSILABE
Straşnic [ straş-nic ]
VEZI SINONIME PENTRU straşnic PE ESINONIME.COM


Cautăm definiția cuvântului strasnic în mai multe dicționare

Definițiile pentru strasnic din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:
STRAȘNIC
   
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru STRAȘNIC:
STRÁȘNIC3, -Ă, strașnici, -e, adjectiv

1. (Exprimă raportul de superlativ) Extraordinar, nemaipomenit. Nu, zău, ia spune drept, măi Grigoriță, mai mîncat-ai tu de cînd ești un borș așa de strașnic? HOGAȘ, DR. 240. Să întindem o masă strașnică în fundul grădinii. DELAVRANCEA, H. T. 133. Era ger strașnic în dimineața aceea de pe la mijlocul lui decembrie. VLAHUȚĂ, O. A. II

12. Stăpîna acestei slujnice era... o verb reflexiv:ăjitoare strașnică, care închega ape și care știa toate drăcăriile de pe lume. CREANGĂ, P. 96.

2. Îngrozitor, înfiorător, înspăimîntător; grozav, cumplit, teribil. Acești trei zmei avea trei femei, carile era încă mai strașnice și mai grozave decît bărbații lor, pentru că ele nu se lupta voinicește, cu puterea, ci muierește, cu prifăcătoria. SBIERA, P. 104. Întru vederea grozavei priveliști, ea slobozi un țipet strașnic și leșină. NEGRUZZI, S. I 157.

3. Sever, strict, riguros, aspru. Lăsase acasă două calfe, cu poruncă strașnică să-i ascundă cum vor ști mai bine cojoacele rămase. GALACTION, O. I 277. Împăratul a pus niște slujbași ai dracului de strașnici și de aspri pentru unii ca noi. ISPIRESCU, L. 368. Disciplina la moldoveni era foarte strașnică. BĂLCESCU, O. I 122.

– Variantă: strájnic, -ă (CARAGIALE, O. I 133) adjectiv
Forme diferite ale cuvantului strasnic: strasnic-Ă

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane



STRAȘNIC
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru STRAȘNIC:
STRÁȘNIC1 adverb

1. (Foarte) tare, (foarte) mult, grozav, teribil. Cu sabia scoasă, începe să atace strașnic tot ce întîlnește în cale. CARAGIALE, O. II 165. Mama... strașnic se mai bucura cînd se întîmpla oaspeți la casa noastră și avea prilej să-și împartă pînea cu dînșii. CREANGĂ, A.

11. Împăratul Constantin... se deprinsese strașnic a despuia fără rușine capetele de operă ale lumei, ca să-și împodobească cu ele Constantinopolea sa. ODOBESCU, S. III 72. O, cum fulgeră de strașnic! NEGRUZZI, S. I 58.

2. (Legat de un adjectiv prin prepoziție «de» exprimă raportul de superlativ) Foarte, extraordinar, nespus, grozav. Rarița era strașnic de uimită de îndrăzneala mea. SADOVEANU, O. VIII 53. Șeful vămii, un sanchiu bătrîn, strașnic de formalist. BART, S. M. 82. Cînd iaca al treilea drac i se înfățișează înainte, c-un buzdugan strașnic de mare în mînă, pe care îl trîntește la pămînt. CREANGĂ, P. 55.

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

STRAȘNIC
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru STRAȘNIC:
STRAȘNIC adjectiv

1. colosal, cumplit, extraordinar, fenomenal, formidabil, groaznic, grozav, infernal, înfiorător, îngrozitor, înspăimîntător, năprasnic, teribil, (Transilvania) pogan, (figurat) îndrăcit, turbat. (O vijelie strasnic.)

2. aprig, intens, mare, puternic, tare, violent, zdravăn. (Un ger strasnic.)

3. grozav, teribil, zdravăn, (familial) sfînt, (figurat) sănătos. (I-a tras o bătaie strasnic.)

4. bun, grozav, zdravăn. (Un somn strasnic l-a refăcut.)

5. aspru, riguros, sever, strict, (rar) strîns. (O disciplină strasnic; un regim alimentar strasnic.)

Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

strașnic
Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru strașnic:
stráșnic (-că), adjectiv –

1. Teribil, de temut. –

2. Violent, sever, dur. limba slavă (veche) strašinŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 46; Cihac, II, 373; Pușcariu, Dacor., VII, 466), conform poloneză strasznik (monstru).

– derivat strașnic, substantiv masculin (specie de ferigă, Asplenium trichomanes), din limba bulgară strašnik; strășnici, verb (a trata cu asprime; a maltrata); strășnicie, substantiv feminin (severitate, asprime; tenacitate; groază); năstrușnic, adjectiv (violent, teribil), cu prefix expresiv.
Forme diferite ale cuvantului strasnic: strasnic-că

Definiție sursă: Dicționarul etimologic român



strașnic
Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru strașnic:


1) stráșnic, -ă adjectiv (vechea slavă strašinu, teribil, oribil, fricos, strašnikŭ, om fricos, despre strakŭ, groază; limba bulgară strašen, limba rusă strašnyĭ). Teribil (mare, intens, valoros, viteaz): disciplină, oaste, ploaĭe, beție strașnică, om strașnic (în hărnicie, severitate, știință). adverb A bea strașnic, aicĭ e strașnic de bine.

– Și strajnic (vest).
Forme diferite ale cuvantului strasnic: strasnic-ă

Definiție sursă: Dicționaru limbii românești

STRAȘNIC
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru STRAȘNIC:
STRÁȘNIC strasniccă (strasnicci, strasnicce) și adverbial

1) Care înspăimântă; îngrozitor; înfiorător; groaznic; sinistru. Măcel strasnic.

2) Care este neobișnuit (ca proporții, intensitate etc.); amarnic; grozav; extraordinar. Ger strasnic.

3) Care este deosebit de aspru, de strict. Disciplină strasniccă. /<sl. strašinu
Forme diferite ale cuvantului strasnic: strasniccă

Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

STRAȘNIC
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru STRAȘNIC:
STRÁȘNIC2, strașnici, substantiv masculin Plantă erbacee care crește prin crăpăturile stîncilor calcaroase și prin văile dintre munți (Asplenium Trichomanes). Strașnicul e o plantă ce crește prin făget. ȘEZ. XV 128.
Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

STRAȘNIC
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru STRAȘNIC:
STRAȘNIC substantiv (botanică; Asplenium trichomanes) (regional) feregea, fericuță, pocitoc, teișor, acul-pămîntului, dorul-Maicei-Preceste, ferigă-măruntă, părul-doamnei, părul-Maicii-Domnului.
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

strașnic
Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru strașnic:
strașnic a.

1. sever: oștire supusă la disciplină strașnică BĂLC.;

2. fam. grozav: o bătaie strașnică. [slava STKAȘĬNIKŬ, om grozav (din STAȘĬNŬ, teribil)].

Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

STRAȘNIC
Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru STRAȘNIC:
STRÁȘNIC adjectiv

1. vezi cumplit.

2. vezi puternic.

3. vezi zdravăn.

4. vezi bun.

5. vezi riguros.

Definiție sursă: Dicționar de sinonime

strașnic
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru strașnic:
stráșnic adjectiv masculin, substantiv masculin, plural stráșnici; forme singular stráșnică, plural stráșnice
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

strașnic
Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru strașnic:


2) stráșnic m. (limba bulgară strašnik). Un fel de ferigă (asplénium trichomanes).

Definiție sursă: Dicționaru limbii românești

strașnic
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru strașnic:
stráșnic1 adjectiv masculin, plural stráșnici; forme stráșnică, plural stráșnice
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

strașnic
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru strașnic:
stráșnic2 (plantă) substantiv masculin, plural stráșnici
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat


CUVINTE APROPIATE DE 'STRASNIC'
strășeneáncăSTRÁȘINĂStrașinețSTRĂȘINÍTSTRÁȘNICstrășnicéscSTRĂȘNICÍSTRĂȘNICÍEstrășnicíre

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL strașnic
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului strașnic dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
O vijelie strașnic.
Un ger strașnic.
I-a tras o bătaie strașnic.
Un somn strașnic l-a refăcut.
O disciplină strașnic; un regim alimentar strașnic.
STRÁȘNIC strașniccă strașnicci, strașnicce și adverbial 1 Care înspăimântă; îngrozitor; înfiorător; groaznic; sinistru.
Măcel strașnic.
Ger strașnic.
Disciplină strașniccă.

GRAMATICA cuvântului strașnic?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului strașnic.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul strașnic poate fi: substantiv, adjectiv, verb, adverb
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul strașnic sa indeplinească rolul de: substantiv feminin, substantiv masculin, adjectiv masculin,
  • Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor un / doi
  • single icon La singular substantivul strașnic are forma: stráșnică
  • group icon La plural substantivul strașnic are forma: stráșnici
    VEZI PLURALUL pentru strașnic la mai multe forme împreună cu EXERCIȚII

CUM DESPART ÎN SILABE straşnic?
Vezi cuvântul straşnic desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul straşnic?
[ straş-nic ]
Se pare că cuvântul straşnic are două silabe



© 2022 qDictionar.com


SINONIME PENTRU CUVÂNTUL strașnic

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: A fi sau a se afla pe sau la marginea prăpastiei?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectgreşit
limba romaică; limba romaică vezi limba neogreacă; limba veche slavă vezi paleoslavă; limbă ariană vezi limbă indo-ariană, limbă indo-iraniană; limbă indo-ariană
trecere a ciclonului mobil în stadiul final de evoluție
a se afla într-o situație extrem de critică
a se scărpina, conform albaneză zgebe
VEZI RĂSPUNSUL CORECT




Știi care e înțelesul următoarelor expresii?