eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție stricaciune


PROPOZIȚIISINONIME PLURALGRAMATICĂSILABE
Stricăciune [ stri-că-ci-u-ne ]
VEZI SINONIME PENTRU stricăciune PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului stricaciune în mai multe dicționare

Definițiile pentru stricaciune din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru STRICĂCIUNE:
STRICĂCIÚNE, stricăciuni, substantiv feminin

1. Faptul de a (se) strica ( vezi defectare, deteriorare); ceea ce este deteriorat; pagubă cauzată de o deteriorare. Comandantul stătuse la îndoială dacă să-și urmeze drumul sau să vie după noi, bănuind că avem verb reflexiv:eo stricăciune la mașină. BART, S. M. 20. Dar pînă atunci a venit și veste de la Broșteni despre stricăciunea ce făcusem, și bunicul, fără vorbă, a mulțumit pe Irinuca cu patru galbeni. CREANGĂ, A. 32. Domnitorul a trămis acolo ca ispravnic, spre a drege și a întări stricăciunea, împreună cu meșteri, pe... Dona Pepano. ODOBESCU, S. II 511.
♦ Vătămare. Mirele... s-a întors la gazda lui fără nici o stricăciune. SADOVEANU, Z. C. 344. Îl doare capul! La cap e stricăciunea. DELAVRANCEA, O. II 57.

2. Depravare, corupție. Dar, domnule (se scandaliză el), ce stricăciune, ce lipsă de creștere. CĂLINESCU, E. O. II 77. Simțea că se duce cu ele tot întunericul de pe mintea lui, toată stricăciunea ce se depusese in anii din urmă peste inima lui bună, peste iubirea și castitatea copilăriei lui. VLAHUȚĂ, O. A. III 22.

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane



STRICĂCIUNE
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru STRICĂCIUNE:
STRICĂCIUNE s.

1. daună, pagubă, pierdere, prejudiciu, (învechit și popular) pricaz, (popular) vătămare, (învechit și regional) smintă, sminteală, (prin Banat) ștetă, (învechit) scădere, stricare, stricătură, vătămătură. (stricaciunei provocate de incendiu.)

2. avarie, deteriorare. (stricaciune suferită de un sistem tehnic.)

3. corupție, decadență, decădere, depravare, desfrînare, desfrîu, destrăbălare, dezmăț, imoralitate, perdiție, perversitate, perversiune, pervertire, pierzanie, pierzare, viciu, (rar) deșănțare, (învechit) aselghiciune, aselghie, desfătare, preacurvie, preacurvire, preaiubire, (figurat) descompunere, putreziciune, (rar figurat) putrefacție, (învechit figurat) putrejune. (Starea de stricaciune din înalta societate.)

Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

STRICĂCIUNE
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru STRICĂCIUNE:
STRICĂCIÚNE, stricăciuni, substantiv feminin

1. Faptul de a (se) strica; (concret) ceea ce este stricat, deteriorat; pagubă produsă de ceea ce s-a stricat, s-a deteriorat, s-a distrus.
♦ Vătămare.

2. Efect rău, păgubitor.

3. Depravare, corupție.

– Strica + sufix -ăciune.

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

STRICĂCIUNE
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru STRICĂCIUNE:
STRICĂCIÚNE, stricăciuni, substantiv feminin

1. Faptul de a (se) strica; (concret) ceea ce este stricat, deteriorat; pagubă cauzată de ceea ce s-a stricat, s-a deteriorat, s-a distrus.
♦ Vătămare.

2. Efect rău, păgubitor.

3. Depravare, corupție.

– Strica + sufix -ăciune.

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)



STRICĂCIUNE
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru STRICĂCIUNE:
STRICĂCIÚNE stricaciunei forme

1) vezi A STRICA și A SE STRICA.

2) Pierdere cauzată de stricarea unor bunuri materiale.

3) învechit Abatere de la moralitate; declasare; degenerare; corupție. [G.-D. stricăciunii] /a (se) strica + sufix stricaciuneciune
Forme diferite ale cuvantului stricaciune: stricaciunei

Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

stricăciune
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru stricăciune:
stricăciúne substantiv feminin, genitiv dativ articulat stricăciúnii; plural stricăciúni
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

stricăciune
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru stricăciune:
stricăciúne substantiv feminin, genitiv dativ articulat stricăciúnii; plural stricăciúni
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

STRICĂCIUNE
Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru STRICĂCIUNE:
STRICĂCIÚNE substantiv verbal hernie, lepră, vătămare.
Definiție sursă: Dicționar de sinonime

stricăciune
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru stricăciune:
stricăciune substantiv verbal HERNIE. LEPRĂ. VĂTĂMARE.
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

stricăciune
Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru stricăciune:
stricăciune forme lucru stricat, pagubă.
Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a


CUVINTE APROPIATE DE 'STRICACIUNE'
STRIAȚIÚNEȘTRICSTRICÁSTRICĂCIÓSSTRICĂCIÚNEȘTRICĂNÍștricárSTRICÁRESTRICÁT

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL stricăciune
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului stricăciune dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
Stricăciunei provocate de incendiu.
Stricăciune suferită de un sistem tehnic.
Starea de stricăciune din înalta societate.
STRICĂCIÚNE stricăciunei forme 1 vezi A STRICA și A SE STRICA.
Stricăciunii] /a se strica + sufix stricăciuneciune.



GRAMATICA cuvântului stricăciune?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului stricăciune.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul stricăciune poate fi: substantiv, verb,
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul stricăciune sa indeplinească rolul de: substantiv feminin,
  • Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor o / două
  • group icon La plural substantivul stricăciune are forma: stricăciúni
VEZI PLURALUL pentru stricăciune la mai multe forme împreună cu EXERCIȚII

CUM DESPART ÎN SILABE stricăciune?
Vezi cuvântul stricăciune desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul stricăciune?
[ stri-că-ci-u-ne ]
Se pare că cuvântul stricăciune are cinci silabe



© 2024 qDictionar.com
});


SINONIME PENTRU CUVÂNTUL stricăciune

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: Ihtiologie drac-de-mare trachinus draco?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectcorectgresitgreşit
a folosi capacitatea cuiva sau a ceva într-o acțiune
în ascuns, în secret
dragon
idee, lucru știut de toată lumea; banalitate
VEZI RĂSPUNSUL CORECT










Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


dex-app