 | as |
|
| Suflare [ su-fla-re ] VEZI SINONIME PENTRU suflare PE ESINONIME.COM definiția cuvântului suflare în mai multe dicționareDefinițiile pentru suflare din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru SUFLARE: SUFLÁRE, suflări, substantiv feminin Acțiunea de a sufla și rezultatul ei. 1. Faptul de a respira; (concretizat) aerul respirat ( vezi respirație, răsuflare); prin extensie faptul de a trăi, viață. Și caldă-ți simt suflarea pe-obrazul rece-al meu. COȘBUC, P. I 259. Suflarea îi devenea din ce în ce mai fierbinte. VLAHUȚĂ, O. A. I 101. Ori pe ce se oprea suflarea lui, se punea promoroaca mai groasă de-o palmă. CREANGĂ, P. 240. A ei gură-i descleștată de-a suflării sale foc. EMINESCU, O. I 79. • Locuţiune adverbiala Într-o suflare = într-o clipă, repede, pe nerăsuflate. M-avîntam nepăsător străbătînd într-o suflare, țară lungă, mare, lată. EFTIMIU, Î. 35. • Expresia: Fără (de) suflare = fără viață, mort; (prin exagerare) cu respirația oprită (ca urmare a unei stări fizice sau psihice neobișnuite). O mulțime de oameni și de sălbăticiuni zac fără de suflare în pădurea lui. CREANGĂ, P. 217. În genunchi, fără suflare... Așteptam dorit răspunsul. CONACHI, P. 100. Gînganie fără suflare, Umblă făr-astîmpărare, N-are duh, nici nu viază, Toată lumea îndreptează (Ceasornicul). GOROVEI, C. 68. A-și da suflarea (de pe urmă) = a muri. (figurat) Șipul cu rachiu își dăduse și el suflarea sa cea mai de pe urmă. HOGAȘ, M. N. 181. ♦ Respirație la temperatură scăzută, devenită vizibilă datorită condensării picăturilor de apă pe care le conține. Uh! ce frig... îmi văd suflarea – și căciula cea de oaie Pe urechi am tras-o zdravăn. EMINESCU, O. I 46. 2. (De obicei cu sens colectiv) Ființă, viețuitoare. Erau singuri, nici o altă suflare omenească nu se simțea în solemna tăcere a pustiului. BART, E. 167. Nici o suflare de om nu mai era în curte afară de noi și de Aliuță. GANE, N. I 163. Toată suflarea e adormită. La un singur geam se mai vede lumină. VLAHUȚĂ, O. A. 139. 3. Operație prin care se fabrică obiecte de sticlă suflîndu-se aer (cu gura sau cu o mașină) într-o mică cantitate de sticlă topită (formată apoi în matrițe). 4. Poleire (cu aur, cu argint). 5. Deplasare a aerului, adiere de vînt. Fînețele pletoase se legănau grele, pline de apă, la suflările obosite ale vîntului. SADOVEANU, O. I 151. O puternică suflare de vînt trecătoare și iute... se stinse tînguios și jalnic. HOGAȘ, M. N. 175. Eu aștept cu nepăsare a furtunelor suflare. ALECSANDRI, P. I 144. Suflările cele calde ale vîntului de primăvară erau atît de line, încît abia frunzele plopului se clătinau alene. FILIMON, C. 95. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru SUFLARE: SUFLARE s. I. 1. răsuflare, respirație, (rar) respir, respirare, suflu, (popular) răsuflet, răsuflu, (învechit și regional) suflet, (învechit) duh, răsuflătură, spirit. (Abia își mai trage suflare.) 2. suflu. (Dintr-o suflare a făcut să zboare hîrtia de pe masă.) 3. tragere. (suflare nasului.) 4. bătaie, suflu, (învechit și popular) suflat, (regional) zăliște. (Stă în suflare vîntului.) 5. adiere, boare, pală, suflu, undă, (rar) scutur, (Olt.) reveneală. (Nu se simțea nici o suflare de vînt.) II. 1. poleire, poleit, (popular) spoire, spoit. (suflare unui obiect cu aur.) 2. (tehnic) sablaj, sablare, sablat. (suflare unei piese metalice.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru SUFLARE: SUFLÁRE, suflări, substantiv feminin 1. Acțiunea de a sufla și rezultatul ei. ♦ Aerul respirat; figurat faptul de a trăi, de a exista. • Locuţiune adverbiala Într-o suflare = într-o clipă, foarte repede. • Expresia: Fără (de) suflare = a) cu respirația oprită (ca urmare a unei stări psihice sau fizice neobișnuite), foarte uimit, speriat etc.; b) fără viață, mort. A-și da suflarea (de pe urmă) = a muri. 2. Ființă, viețuitoare; prin extensie oameni, lume, popor. 3. Adiere de vânt. – vezi sufla. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru SUFLARE: SUFLÁRE, suflări, substantiv feminin 1. Acțiunea de a sufla și rezultatul ei. ♦ Aerul respirat; figurat faptul de a trăi, de a exista. • Locuţiune adverbiala Într-o suflare = într-o clipă, foarte repede. • Expresia: Fără (de) suflare = a) cu respirația oprită (ca urmare a unei stări psihice sau fizice neobișnuite), foarte uimit, speriat etc.; b) fără viață, mort. A-și da suflarea (de pe urmă) = a muri. 2. Ființă, viețuitoare; prin extensie oameni, lume, popor. 3. Adiere de vânt. – vezi sufla. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru SUFLARE: SUFLÁRE suflareări forme 1) vezi A SUFLA. 2) vezi A RĂSUFLA. • A-și reține suflarearea a întrerupe respirația. A i se tăia cuiva suflarearea a i se opri cuiva respirația (de spaimă, de mirare etc.). Fără (de) suflare mort. A-și da suflarearea (de pe urmă) a muri. Într-o suflare foarte repede. 3) poet. Tot ce suflă, respiră (fiind viu); ceea ce are viață; viețuitoare; vietate; ființă. • Nici (o) suflare de om nimeni. [silabe su-fla-] /v. a sufla Forme diferite ale cuvantului suflare: suflareări Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru SUFLARE: SUFLÁRE substantiv verbal animal, creatură, dobitoc, făptură, ființă, lighioană, lume, necuvântător, vietate, viețuitoare. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru suflare: suflare substantiv verbal ANIMAL. CREATURĂ. DOBITOC. FĂPTURĂ. FIINȚĂ. LIGHIOANĂ. LUME. NECUVÎNTĂTOR. VIETATE. VIEȚUITOARE. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru suflare: sufláre substantiv feminin (silabe -fla-), genitiv dativ articulat suflării; (respirații, procedee tehnice, adieri) plural suflări Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru suflare: sufláre (su-fla-) substantiv feminin, genitiv dativ articulat suflắrii; plural suflắri Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'SUFLARE' SUFLÁISUFLÁJsuflaníeSUFLÁNTĂSUFLÁREsuflărisíSUFLĂRISÍRESUFLĂRISÍTSUFLÁT |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL suflare Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului suflare dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Abia își mai trage suflare. Dintr-o suflare a făcut să zboare hîrtia de pe masă. Suflare nasului. Stă în suflare vîntului. Nu se simțea nici o suflare de vînt. Suflare unui obiect cu aur. Suflare unei piese metalice. SUFLÁRE suflareări forme 1 vezi A SUFLA. • A-și reține suflarearea a întrerupe respirația. A i se tăia cuiva suflarearea a i se opri cuiva respirația de spaimă, de mirare etc. Fără de suflare mort. A-și da suflarearea de pe urmă a muri. Într-o suflare foarte repede. • Nici o suflare de om nimeni. Dintr-o suflare a făcut să zboare hârtia de pe masă. Suflare nasului. Nu se simțea nici o suflare de vânt. Suflare unei piese metalice. |
GRAMATICA cuvântului suflare? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului suflare. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul suflare poate fi: substantiv, adverb
|
CUM DESPART ÎN SILABE suflare? Vezi cuvântul suflare desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul suflare?[ su-fla-re ] Se pare că cuvântul suflare are trei silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL suflare Inţelegi mai uşor cuvântul suflare dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe Locuţiune adverbiala Într-o suflare = într-o clipă, repede, pe nerăsuflate Fără de suflare = fără viață, mort; prin exagerare cu respirația oprită ca urmare a unei stări fizice sau psihice neobișnuite A-și da suflarea de pe urmă = a muri Locuţiune adverbiala Într-o suflare = într-o clipă, foarte repede Fără de suflare = a cu respirația oprită ca urmare a unei stări psihice sau fizice neobișnuite, foarte uimit, speriat etc A-și da suflarea de pe urmă = a muri Locuţiune adverbiala Într-o suflare = într-o clipă, foarte repede Fără de suflare = a cu respirația oprită ca urmare a unei stări psihice sau fizice neobișnuite, foarte uimit, speriat etc A-și da suflarea de pe urmă = a muri |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL suflare |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A ploua sau a turna cu cofa sau ca din cofă?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul suflare are forma: suflări
