 | as |
|
| Sufocare [ su-fo-ca-re ] VEZI SINONIME PENTRU sufocare PE ESINONIME.COM definiția cuvântului sufocare în mai multe dicționareDefinițiile pentru sufocare din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru SUFOCARE: SUFOCARE s. 1. asfixie, asfixiere, înăbușire, înecare, sufocație, sugrumare, (rar) înecăciune. (Senzație de sufocare.) 2. (medicina) dispnee, înecăciune, (popular) năduf. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru SUFOCARE: SUFOCÁRE, sufocări, substantiv feminin Acțiunea de a (se) sufoca și rezultatul ei; înăbușire, sufocație, asfixiere. – vezi sufoca. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru SUFOCARE: SUFOCÁRE, sufocări, substantiv feminin Acțiunea de a (se) sufoca și rezultatul ei; înăbușire, sufocație, asfixiere. – vezi sufoca. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru SUFOCARE: SUFOCÁRE substantiv feminin Faptul de a (se) sufoca; sufocație. [< sufoca]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru SUFOCARE: SUFOCÁRE, sufocări, substantiv feminin Faptul de a se sufoca; înăbușire. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru sufocare: sufocáre substantiv feminin, genitiv dativ articulat sufocării; plural sufocări Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru sufocare: sufocáre substantiv feminin, genitiv dativ articulat sufocắrii; plural sufocắri Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'SUFOCARE' suflúșsufócSUFOCÁSUFOCÁNTSUFOCÁRESUFOCÁTSUFOCÁȚIEsufocatívsufocătór |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL SUFOCARE Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului sufocare dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Senzație de sufocare. |
GRAMATICA cuvântului SUFOCARE? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului sufocare. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul SUFOCARE poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE sufocare? Vezi cuvântul sufocare desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul sufocare?[ su-fo-ca-re ] Se pare că cuvântul sufocare are patru silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL SUFOCARE |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A se întrece sau a merge prea departe cu gluma?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul sufocare are forma: sufocări
