 | as |
|
| Supranume [ su-pra-nu-me ] VEZI SINONIME PENTRU supranume PE ESINONIME.COM definiția cuvântului supranume în mai multe dicționareDefinițiile pentru supranume din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru SUPRANUME: SUPRANÚME, supranume, substantiv neutru Nume adăugat la numele propriu al unei persoane în semn de cinste sau pentru a o distinge printr-o caracteristică sau printr-o circumstanță de altă persoană cu același nume. ♦ Poreclă. – Supra1- + nume (după limba franceza surnom). Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru SUPRANUME: SUPRANÚME, supranume, substantiv neutru Nume adăugat la numele propriu al unei persoane în semn de cinste sau pentru a o distinge printr-o caracteristică sau printr-o circumstanță de altă persoană cu același nume. ♦ Poreclă. – Supra1- + nume (după limba franceza surnom). Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru SUPRANUME: SUPRANÚME, supranume, substantiv neutru Nume dat unei persoane, pe lîngă numele propriu, în semn de cinste (uneori și ca batjocură) sau pentru a o deosebi de alte persoane cu același nume ( vezi poreclă). Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru SUPRANUME: SUPRANÚME substantiv neutru nume adăugat la numele propriu al unei persoane, în semn de cinste sau pentru a o deosebi de altă persoană cu același nume. • poreclă. (după limba franceza surnom) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru SUPRANUME: SUPRANUME substantiv nume, poreclă, (livresc) cognomen, (franțuzism) sobrichet, (învechit și regional) sclitadă, (Olt., Muntenia și Transilvania) ponos, (inv.) poreclitură. (I-a pus ca supranume...) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru SUPRANUME: SUPRANÚME supranume n. Nume adăugat la numele individual al unei persoane, în semn de cinste sau pentru a o distinge de altele purtând același nume. /supra- + nume Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru SUPRANUME: SUPRANÚME substantiv neutru Nume adăugat la numele propriu al unei persoane. ♦ Poreclă. [plural invariabil / < supra- + nume, după limba franceza surnom]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru supranume: *supranúme n., plural tot așa (după limba franceza surnom). Poreclă, nume dat pe deasupra: Ștefan cel Mare. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru supranume: supranúme (su-pra-) substantiv neutru, articulat supranúmele; plural supranúme Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru supranume: supranume n. nume adaos la cel propriu: Mihaiu Viteazul. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru supranume: supranúme substantiv neutru (silabe -pra-) → nume Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'SUPRANUME' SUPRANATURALÍSMSUPRANATURALITÁTESUPRANORMÁLSUPRANORMATÍVSUPRANÚMESUPRANUMERÁRSUPRANUMÉRICSUPRANUMÍSUPRANUMÍT |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL supranume Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului supranume dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii I-a pus ca supranume. I-a pus ca supranume. SUPRANÚME supranume n. |
GRAMATICA cuvântului supranume? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului supranume. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul supranume poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE supranume? Vezi cuvântul supranume desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul supranume?[ su-pra-nu-me ] Se pare că cuvântul supranume are patru silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL supranume |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A întinde cuiva mâna sau mâinile?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul supranume are forma: supranúme
