eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție supune


PROPOZIȚIIEXPRESIISINONIME GRAMATICĂSILABE
Supune [ su-pu-ne ]
VEZI SINONIME PENTRU supune PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului supune în mai multe dicționare

Definițiile pentru supune din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:

conjugarea verbului a supune
Verbul: a supune (forma la infinitiv)
A supune conjugat la timpul prezent:
  • eu supun
  • tu supui
  • el ea supune
  • noi supunem
  • voi supuneți
  • ei ele supun
VEZI VERBUL a supune CONJUGAT LA TOATE TIMPURILE












Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru SUPUNE:
SUPÚNE, supún, verb

III. tranzitiv

1. A aduce sub stăpînirea sau în puterea sa (prin lupte, războaie); a cuceri, a subjuga. [Tomșa] văzu pe orheieni alungînd, supunînd cu sabia și prinzînd cu arcanele pe boieri. SADOVEANU, O. VII 132. Bătuse pe toți împărații... și-i supusese. ISPIRESCU, L.

11. Eu, Sobieski, sînt oprit în calea mea prin o cetățuie ticăloasă, pe care de-atîtea zile cerc în zadar a o supune. ALECSANDRI, T. II 35.
♦ A aduce sub ascultarea, sub autoritatea sa, a subordona (prin asuprire, constrîngere). Omul nu trebuie a supune cu sila pe ceilalți oameni la sintimentele și voința sa, ci trebuie să respecte credința și cugetul lor. BĂLCESCU, O. I 353.
       • figurat Eu veneam cu gînd de ceartă, dar, cum vezi, tu m-ai supus. EFTIMIU, Î. 103. Surîzătoare m-ai supus, iubire, și dulce mîna ta m-a-ncununat. CERNA, P. 145.
♦ reflexiv A accepta stăpînirea, autoritatea (cuiva), a da ascultare (cuiva sau la ceva), a asculta (de cineva sau de ceva). Întîia oară găsise un bărbat să i se supună. C. PETRESCU, C. vezi 218. Se supusese și el împăratului. ISPIRESCU, L.

11. Oastea toată se va supune cum i se va făgădui mai mare simbrie. NEGRUZZI, S. I 138.
♦ (Învechit, cu privire la animale) A îmblînzi. Mîndrul pohodnic ( = povodnic) va ști țelul pentru care Au fost supus și primește zăbala de înfrînare. CONACHI, P. 261.
♦ (Învechit, subiectul este un sentiment puternic) A copleși. Albă păsărică!... Ce durere, spune, Ce dor greu supune Inimioara ta! ALECSANDRI, P. I 197. Să stăpînim durerea care pe om supune. ALEXANDRESCU, M. 3.

2. A constrînge pe cineva să suporte un lucru, să accepte o situație. Asta e tortura la care a fost supus un om ani întregi. GHEREA, ST. Hristos II 161. Pentru ca să vă fac a ajunge la scopul d-voastră, sînt silit a vă supune mai întîi la oarecare examin. ALECSANDRI, T. I 295. Unitatea falsă, la care ea [împărăția romană] supuse prin silă lumea, trebui să se sfarme ca să dea loc la organizarea progresivă a unei unități mai adevărate, produsă prin armonia naționalităților libere. BĂLCESCU, O. II

11. Că eu pot să dau porunci Ca să fiți supuși la munci. TEODORESCU, P. P. 105.
♦ A expune (un material, o substanță) la o anumită acțiune, la un anumit tratament).
♦ reflexiv A se prezenta (de bună voie) la ceva, a suporta (de bună voie) ceva. A se supune unei operații. ▭ Mă supun cu toată inima la slujba măriei-voastre, stâpînă. CREANGĂ, P. 93.

3. A prezenta cuiva un lucru spre cunoștință, apreciere, judecare sau hotărîre. Dupre opiniunea cunoscutului nostru pictor... căruia i-l supusesem spre examinare, [portretul] ar fi o copie făcută pe la 1800. HASDEU, L. vezi 236.

4. A așeza, a pune sub ceva; a vîrî dedesubt. Oile s-au grămădit unele în altele, supunîndu-și în solzi capetele, stînd cu desăvîrșire neclintite. SADOVEANU, O. L. 83. Cînd snopul e gata, se apucă legătoarea de capete... unul din capetele legătoarei se răsucește pe lîngă celălalt și se supune sub legătoare. PAMFILE, A. R. 132.
♦ A forța (pe cineva) să se aplece, să se încovoaie, să îngenuncheze, să se culce la pămînt. L-a supus în genunchi, l-a binecuvîntat și l-a pus să jure că va fi mut șapte zile. SADOVEANU, despre P. 25. Îl apucă de după ceafă, îl supuse și-l legă bine. ISPIRESCU, U. 67.
       • reflexiv S-a suit pe-un colnic ș-a urlat cum urlă cînii în singurătate. A coborît și s-a așezat în preajmă, supunîndu-se cu pîntecele de pămînt. SADOVEANU, B. 208.

– prezent industrie și: supúi.

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

SUPUNE
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru SUPUNE:
SUPÚNE, supún, verb

III. tranzitiv

1. A lua, a aduce sub stăpânire sau în puterea sa (prin forță armată); a cuceri, a subjuga.
♦ reflexiv A accepta stăpânirea cuiva; a da ascultare cuiva sau la ceva; a se închina cuiva.
♦ A aduce sub ascultarea, sub autoritatea sa, a subordona influenței sale.
♦ (învechit) A îmblânzi animale.

2. A constrânge pe cineva să suporte un lucru, să accepte o situație.
♦ A face ca o substanță, un material etc. să fie expuse unei anumite acțiuni, unui anumit tratament (fizic, chimic etc.).
♦ reflexiv A se expune de bunăvoie la ceva, a suporta de bunăvoie ceva.

3. A prezenta cuiva un lucru spre cunoștință, apreciere sau hotărâre.

4. (învechit și regional) A așeza, a pune dedesubt.
♦ A forța pe cineva să se aplece, să se încovoaie, să îngenuncheze.

– latina supponere.

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

SUPUNE
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru SUPUNE:
SUPÚNE, supún, verb

III. tranzitiv

1. A lua, a aduce sub stăpânire sau în puterea sa (prin forță armată); a cuceri, a subjuga.
♦ reflexiv A accepta stăpânirea cuiva; a da ascultare cuiva sau la ceva; a se închina cuiva.
♦ A aduce sub ascultarea, sub autoritatea sa, a subordona influenței sale.
♦ (învechit) A îmblânzi animale.

2. A constrânge pe cineva să suporte un lucru, să accepte o situație.
♦ A face ca o substanță, un material etc. să fie expuse unei anumite acțiuni, unui anumit tratament (fizic, chimic etc.).
♦ reflexiv A se expune de bunăvoie la ceva, a suporta de bunăvoie ceva.

3. A prezenta cuiva un lucru spre cunoștință, apreciere sau hotărâre.

4. (învechit și regional) A așeza, a pune dedesubt.
♦ A forța pe cineva să se aplece, să se încovoaie, să îngenuncheze.

– latina supponere.

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

SUPUNE
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru SUPUNE:
SUPUNE verb

1. a cuceri, a ocupa, a subjuga, (popular) a pleca, (învechit) a pobedi, a prididi, a reduce. (A supune întreaga Galie.)

2. a aservi, a înrobi, a robi, a subjuga, (figurat) a înfeuda, a îngenunchea. (A supune un popor străin.)

3. a ceda, a se pleca. (Să nu se supune în fața dușmanului.)

4. a se închina, a se pleca, a se preda, (învechit) a se cuceri, a se paradosi, a se supleca. (Cetatea nu s-a supune inamicului.)

5. a constrînge, a forța, a obliga, a sili. (A fost supune ani întregi la un regim sever.)

6. a asculta, a se conforma, a urma. (Se supune ordinelor primite.)

7. a (se) subordona. (Se supune superiorilor.)

8. a se pleca, a se smeri, a se umili. (Se supune în fața divinității.)

9. a destina, a hărăzi, a meni. (Pădurea aceasta este supune tăierii.)

10. a expune. (L-a supune unor primejdii inutile.)

Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

SUPUNE
Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru SUPUNE:
SUPÚNE verb vezi amaneta, ascunde, bate, birui, copleși, covârși, cuprinde, domestici, dosi, impune, ipoteca, îmblânzi, împovăra, îndoi, înfrânge, întrece, învinge, mistui, năpădi, predispune, prostitua, răsfrânge, răzbi, ridica, sufleca, sumete, trage.
Definiție sursă: Dicționar de sinonime

supune
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru supune:
supune verb vezi AMANETA. ASCUNDE. BATE. BIRUI. COPLEȘI. COVÎRȘI. CUPRINDE. DOMESTICI. DOSI. IMPUNE. IPOTECA. ÎMBLÎNZI. ÎMPOVĂRA. ÎNDOI. ÎNFRÎNGE. ÎNTRECE. ÎNVINGE. MISTUI. NĂPĂDI. PREDISPUNE. PROSTITUA. RĂSFRÎNGE. RĂZBI. RIDICA. SUFLECA. SUMETE. TRAGE.
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

supune
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru supune:
supúne (a supune) verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele supún, persoana a doua singular: tu supúi, persoana întâi plural: noi supúnem, perfectul simplu persoana întâi singular: eu supuséi, persoana întâi plural: noi supúserăm; conjunctiv prezent 3 să supúnă; gerunziu supunấnd; participiu supús
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

supune
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru supune:
supúne verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele supún, persoana întâi plural: noi supúnem, perfectul simplu persoana întâi singular: eu supuséi, persoana întâi plural: noi supúserăm; conjunctiv prezent persoana a treia singular: el / ea și plural supúnă; gerunziu supunând
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române


CUVINTE APROPIATE DE 'SUPUNE'
SupuSUPUITÓRsupunăciúnesupunătívSUPÚNESUPÚNERESUPURÁSUPURÁNTSUPURÁRE

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL supune
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului supune dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
A supune întreaga Galie.
A supune un popor străin.
Să nu se supune în fața dușmanului.
Cetatea nu s-a supune inamicului.
A fost supune ani întregi la un regim sever.
Se supune ordinelor primite.
Se supune superiorilor.
Se supune în fața divinității.
Pădurea aceasta este supune tăierii.
L-a supune unor primejdii inutile.
A supune un popor străin.
A fost supune ani întregi la un regim sever.
Se supune superiorilor.
Supúne a supune verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele supún, persoana a doua singular: tu supúi, persoana întâi plural: noi supúnem, perfectul simplu persoana întâi singular: eu supuséi, persoana întâi plural: noi supúserăm; conjunctiv prezent 3 să supúnă; gerunziu supunấnd; participiu supús.

GRAMATICA cuvântului supune?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului supune.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul supune poate fi: verb,

    CUM DESPART ÎN SILABE supune?
    Vezi cuvântul supune desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul supune?
    [ su-pu-ne ]
    Se pare că cuvântul supune are trei silabe

    EXPRESII CU CUVÂNTUL supune
    Inţelegi mai uşor cuvântul supune dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe
    Mîndrul pohodnic = povodnic va ști țelul pentru care Au fost supus și primește zăbala de înfrînare

    © 2024 qDictionar.com


    SINONIME PENTRU CUVÂNTUL supune

    Eşti tare la limba română?

    Ce înseamnă expresia: în drum?

    Apasă click pe răspunsul corect.
    corectcorectgresitgreşit
    a curge mult și continuu
    fontă albă, dură, care conține mangan
    în mijlocul drumului; în calea drumeților; în văzul tuturor
    perioadă de timp în care o persoană prestează serviciu activ în cadrele armatei, pentru a se iniția în problemele militare
    VEZI RĂSPUNSUL CORECT

    Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


    dex-app