 | as |
|
| Supunere [ su-pu-ne-re ] VEZI SINONIME PENTRU supunere PE ESINONIME.COM definiția cuvântului supunere în mai multe dicționareDefinițiile pentru supunere din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru SUPUNERE: SUPÚNERE substantiv feminin Acțiunea de a (se) supune și rezultatul ei. 1. Aducere sub ascultare (în urma unei victorii); capitulare, închinare (în urma unei înfrîngeri). Vatamanul făcu semnul de supunere deplină cu brațul sănătos. SADOVEANU, O. VII 41. Înaintea lui Mihai erau steagurile luate în bătălie și care se țineau aplecate în semn de supunere a Transilvaniei. ISPIRESCU, M. vezi 42. ♦ Acceptare a autorității (cuiva); ascultare, subordonare. De supunerea-mi adîncă deseori am dat dovadă Și-aș voi supusă veșnic ochii voștri să mă vadă. EFTIMIU, Î. 21. Conflictul părea tranșat, ordinea și siguranța podului restabilită prin supunerea oarbă la hotărîrea șefului. BART, S. M. 89. Jură-mi-te... că mi-i da ascultare și supunere întru toate. CREANGĂ, P. 206. ♦ Respect. Vorbea cu înțelepciune și supunere. ISPIRESCU, L. 22. • (Învechit, în formule de politețe) Cucoană Chiriță... mai întîi mă închin cu supunere. ALECSANDRI, T. I 190. 2. Expunere a unui material, a unei substanțe la o anumită acțiune, la un anumit tratament. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru SUPUNERE: SUPUNERE s. 1. cucerire, ocupare, subjugare. (supunere Galiei.) 2. aservire, înrobire, robie, robire, subjugare, (figurat) înfeudare, îngenunchere. (supunere unui popor străin.) 3. aservire, atîrnare, dependență, subordonare, (livresc) servitute. (Stare de supunere.) 4. ascultare, cumințenie, docilitate, (livresc) obediență, (rar) cuminție, sumisiune, supușenie, (învechit) ascultămînt, plecăciune, subordinație. (A dovedit multă supunere.) 5. plecare, smerenie, umilință, (învechit) plecat, umiliațiune, umilitate. (supunere în fața divinității.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru SUPUNERE: SUPÚNERE, supuneri, substantiv feminin Acțiunea de a (se) supune și rezultatul ei. ♦ Respect. • Locuţiune adverbiala Cu supunere = umil, smerit, cu respect. – vezi supune. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru SUPUNERE: SUPUNÉRE substantiv feminin Acțiunea de a (se) supune și rezultatul ei. ♦ Respect. Locuţiune adverbiala Cu supunere = umil, smerit, cu respect. – vezi supune. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru supunere: supunere forme 1. acțiunea de a se supune; 2. dispozițiune de a se supune, demonstrațiune respectuoasă; respect: a vorbi cu supunere. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru supunere: supunére forme Acțiunea de a saŭ de a se supune. Respect, ascultare, dispozitiune spre supunere: a vorbi cu supunere. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru SUPUNERE: SUPÚNERE substantiv verbal ipoteză, presupunere, prezumție, prostituție, supoziție. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru supunere: supunere substantiv verbal IPOTEZĂ. PRESUPUNERE. PREZUMȚIE. PROSTITUȚIE. SUPOZIȚIE. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru supunere: supúnere substantiv feminin, genitiv dativ articulat supúnerii Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru supunere: supúnere substantiv feminin, genitiv dativ articulat supúnerii Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru Supunere: Supunere ≠ nesupunere Definiție sursă: Dicționar de antonime |
CUVINTE APROPIATE DE 'SUPUNERE' SUPUITÓRsupunăciúnesupunătívSUPÚNESUPÚNERESUPURÁSUPURÁNTSUPURÁREsupurát |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL Supunere Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului supunere dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Supunere Galiei. Supunere unui popor străin. Stare de supunere. A dovedit multă supunere. Supunere în fața divinității. Supunere unui popor străin. |
GRAMATICA cuvântului Supunere? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului supunere. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul Supunere poate fi: substantiv, adverb
|
CUM DESPART ÎN SILABE supunere? Vezi cuvântul supunere desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul supunere?[ su-pu-ne-re ] Se pare că cuvântul supunere are patru silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL Supunere Inţelegi mai uşor cuvântul supunere dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe Locuţiune adverbiala Cu supunere = umil, smerit, cu respect Locuţiune adverbiala Cu supunere = umil, smerit, cu respect |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL Supunere |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A-și da cu părerea?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
