 | as |
|
| Suspiciune [ sus-pi-ci-u-ne ] VEZI SINONIME PENTRU suspiciune PE ESINONIME.COM definiția cuvântului suspiciune în mai multe dicționareDefinițiile pentru suspiciune din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru SUSPICIUNE: SUSPICIÚNE, suspiciuni, substantiv feminin Presupunere bazată pe îndoială, în ce privește corectitudinea, legalitatea faptelor sau onestitatea intențiilor cuiva; bănuială, prepus. Aceasta creează în jurul lui o atmosferă de suspiciune. vezi limba română decembrie 1953, 289. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru SUSPICIUNE: SUSPICIÚNE, suspiciuni, substantiv feminin Lipsă de încredere în cineva, îndoială în ceea ce privește corectitudinea, legalitatea faptelor sau onestitatea intențiilor cuiva; bănuială, neîncredere. [ pronunție: -ci-u-] – Din limba franceza suspicion, latina suspicio, -onis. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru SUSPICIUNE: SUSPICIÚNE, suspiciuni, substantiv feminin Lipsă de încredere în cineva, îndoială în ceea ce privește corectitudinea, legalitatea faptelor sau onestitatea intențiilor cuiva; bănuială, neîncredere. [ pronunție: -ci-u-] – Din limba franceza suspicion, latina suspicio, -onis. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru suspiciune: *suspiciúne forme (latina suspicio, -ónis). juridic Bănuĭală. Suspiciune legală, bănuĭală permisă de lege, cum ar fi cînd acuzatu ar avea siguranță că va fi condamnat orĭ achitat de jurațĭ, și atuncĭ e trimes la judecată în alt oraș. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru SUSPICIUNE: SUSPICIÚNE suspiciunei forme 1) Atitudine care denotă neîncredere în autenticitatea unui lucru sau în onestitatea unei persoane; bănuială. A avea suspiciunei. 2) Lipsă de încredere. [G.-D. suspiciunii; silabe -ci-u-] /<lat. suspicio, suspiciuneonis, limba franceza suspicion Forme diferite ale cuvantului suspiciune: suspiciunei Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru SUSPICIUNE: SUSPICIÚNE substantiv feminin nesiguranță, îndoială privind corectitudinea, legalitatea faptelor sau onestitatea intențiilor cuiva; bănuială, neîncredere. (< limba franceza suspicion, latina suspicio) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru SUSPICIUNE: SUSPICIUNE substantiv bănuială, neîncredere, (livresc) circumspecție, incredulitate, (popular) prepus, (prin Moldova) bănat, (prin Banat) bedă, (învechit) prepunere. (O atitudine de continuă suspiciune.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru SUSPICIUNE: SUSPICIÚNE substantiv feminin Bănuială, presupunere; neîncredere. [pronume -ci-u-. / conform limba franceza suspicion, italiana suspicione, latina suspicio]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru suspiciune: suspiciúne substantiv feminin (silabe -ci-u-), genitiv dativ articulat suspiciúnii; plural suspiciúni Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru suspiciune: suspiciúne (-ci-u-) substantiv feminin, genitiv dativ articulat suspiciúnii; plural suspiciúni Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'SUSPICIUNE' suspiciáSUSPICIONÁsuspicionáreSUSPICIÓSSUSPICIÚNESUSPÍNSUSPINÁsuspinândSUSPINÁRE |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL suspiciune Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului suspiciune dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii SUSPICIÚNE suspiciunei forme 1 Atitudine care denotă neîncredere în autenticitatea unui lucru sau în onestitatea unei persoane; bănuială. A avea suspiciunei. Suspicio, suspiciuneonis, limba franceza suspicion. O atitudine de continuă suspiciune. O atitudine de continuă suspiciune. |
GRAMATICA cuvântului suspiciune? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului suspiciune. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul suspiciune poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE suspiciune? Vezi cuvântul suspiciune desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul suspiciune?[ sus-pi-ci-u-ne ] Se pare că cuvântul suspiciune are cinci silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL suspiciune |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A face o achiziție?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul suspiciune are forma: suspiciúni
