 | as |
|
| Suspina [ sus-pi-na ] VEZI SINONIME PENTRU suspina PE ESINONIME.COM definiția cuvântului suspina în mai multe dicționareDefinițiile pentru suspina din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a suspina (forma la infinitiv) A suspina conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru SUSPINA: SUSPINÁ, suspín, verb I. intranzitiv 1. A scoate suspine, a ofta (adînc sau din greu). vezi geme. Bătrînul își duse mîna la frunte și suspină greu. SADOVEANU, O. VII 133. Doar suspina din cînd în cînd La amintirea verb reflexiv:eunui gînd Din viața ei trecută. IOSIF, PATR. 10. Moartea atunci, neavînd încotro, se bagă în turbincă și acuși icnește, acuși suspină, de-ți venea să-i plîngi de milă. CREANGĂ, P. 312. Cînd badea podul trecea, Mindrulița suspina; Maică-sa o întreba: Fiică, ce suspini așa... – Da suspin că nu mi-e bine, Că bădița nu mai vine. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 98. • (Pleonastic) Iar ea, vorbind cu el în somn, Oftînd din greu, suspină: O, dulce-al nopții mele domn, De ce nu vii tu? Vină! EMINESCU, O. I 162. • (Cu determinări indicînd cauza acțiunii sau intensitatea ei) L-a bătut domnul dacă n-a verb reflexiv:ut să ferească, bîigui Nicu, suspinînd de emoție. REBREANU, R. II 32. Ca și atunci, mai coasă mama, Ćoasă și suspină rar.COȘBUC, P. II 276. • (Metaforic) Vîntul nu bătea și nici pădurea de sălcii nu suspina. DUNĂREANU, N. 30. Papura se mișcă-n freamăt de al undelor cutrier, Iar în iarba înflorită somnoros suspin-un grier. EMINESCU, O. I 152. Doar izvoarele suspină, Pe cînd codrul negru tace; Dorm și florile-n grădină – Dormi în pace! id. ib. 207. Aici zefirul vesel prin frunze-ncet suspină; Aicea orizontul e dulce, luminos. ALEXANDRESCU, P. 28. 2. (Rar) A plînge cu suspine (de teamă, de dor, de bucurie). Malca, sărmana, cînd mai aude și asta, începe a suspina. CREANGĂ, P. 125. Mumele uimite suspinau sub bonetele înhorbotate. Lacrimi de bucurie izvorau din ochii lor. NEGRUZZI, S. I 6. • (În corelație cu plînge) Plînge și suspină tînăra domniță, Dulce și suavă ca o garofiță. BOLINTINEANU, O. 33. Lelea plînge și suspină. Lele, nu mai suspina, C-ai rămas acum așa Singurică, singurea. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 253. • tranzitiv figurat Doina zic, doina suspin, Tot cu doina mă mai țin. ALECSANDRI, P. P. 224. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru suspina: suspiná (-n, -át), verb – A ofta din greu. – Mr. suschir(are). latina suspῑrāre (Pușcariu 1704; REW 8489), conform italiana sospirare, prov. sospirar, limba franceza soupirer. De uz cvasi general, e cuvînt rar în SV (ALR, I, 85). – derivat suspin, substantiv neutru (oftat, suspinare), deverbal, poate anterior limba română, conform italiana sospiro, logud. suspiru, prov. sospir, limba franceza soupir, cat. suspir; suspinător, substantiv masculin (adorator, pretendent). Forme diferite ale cuvantului suspina: suspina-n suspina-át Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru SUSPINA: SUSPINÁ, suspín, verb I. intranzitiv 1. A scoate suspine (1); a ofta (adânc sau din greu). 2. A plânge cu suspine (2). 3. A dori foarte mult, a tânji după ceva. – latina suspirare. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru SUSPINA: SUSPINÁ, suspín, verb I. intranzitiv 1. A scoate suspine (1); a ofta (adânc sau din greu). 2. A plânge cu suspine (2). 3. A dori foarte mult, a tânji după ceva. – latina suspirare. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru SUSPINA: SUSPINA verb a ofta, (Transilvania) a șioi, (Transilvania și Banat) a (se) șușcăi, (prin Banat) a șușni. (A suspina din adîncul inimii.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru suspina: suspiná verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu suspín, persoana a treia singular: el / ea și plural suspínă Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru suspina: suspiná (a suspina) verb, indicativ prezent 3 suspínă Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'SUSPINA' suspicionáreSUSPICIÓSSUSPICIÚNESUSPÍNSUSPINÁsuspinândSUSPINÁRESUSPINÁTSUSPINĂTÓR |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL SUSPINA Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului suspina dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii A suspina din adîncul inimii. Suspiná a suspina verb, indicativ prezent 3 suspínă. |
GRAMATICA cuvântului SUSPINA? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului suspina. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul SUSPINA poate fi: substantiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE suspina? Vezi cuvântul suspina desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul suspina?[ sus-pi-na ] Se pare că cuvântul suspina are trei silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL SUSPINA |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A-și da importanță?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural verbul suspina se conjugă: ei ele suspínă
