eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție tabara


PROPOZIȚIIEXPRESIISINONIME PLURALGRAMATICĂSILABE
Tabără [ ta-bă-ră ]
VEZI SINONIME PENTRU tabără PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului tabara în mai multe dicționare

Definițiile pentru tabara din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru TABĂRĂ:
TÁBĂRĂ, tabere, substantiv feminin

1. Loc (întărit) unde staționează oastea (în corturi sau sub cerul liber) un timp mai îndelungat. vezi bivuac, lagăr, cantonament. După ce ajunseră a doua-zi la tabăra Nohailor [prietenii] căzură la hodină. SADOVEANU, O. VII 145. Se trimiseră mulțime de deputați în tabăra turcească. BOLINTINEANU, O. 262.
       • Expresia: A lega tabără vezi lega (I 5). A înfige tabăra vezi înfige (1).
♦ (Cu sens colectiv) Tot ce ține de o oaste (oameni, corturi, care, animale etc.) care poposește într-un locuțiune Tabăra întinsă, plină de murmur greu și de furnicar pestriț, se liniștea încet-încet în soarele fierbinte. SADOVEANU, O. VII 16. Toată tabăra cu bogățiile sale, cu o sută de steaguri picară în mînele moldovenilor. ARHIVA R. I 99.
       • Expresia: A lăsa totul (sau toate) tabără = a lăsa toate claie peste grămadă, în dezordine, unul peste altul.
♦ Popas; etapă. Drumul cotea în valea Șomuzului, într-un loc unde se mai cunoștea urmă de tabără a oștilor ce dăduseră zdruncin craiului Matiaș. SADOVEANU, forme J. 104. [Amiralul Cicala] își urmă calea... făcînd cinsprezece tabere din Constantinopol pînă în cîmpiile Dobrogii. BĂLCESCU, O. II 79.

2. Așezare verb reflexiv:emelnică în corturi; campament. Se afla în popas, în laturea șoselii, la intrarea satului, o tabără de nomazi. SADOVEANU, E. 45. Vin de-mi vezi țara de atîtea minuni plină, arabii cum stau în taberi cu-a lor femei și copii. NEGRUZZI, S. II 131.

3. Așezare situată în cîmp sau în pădure, pentru adăpostirea (în corturi) a copiilor, elevilor, muncitorilor aflați la odihnă sau pentru antrenamentul sportivilor. Copii ai ceferiștilor au petrecut zile plăcute în coloniile și taberele de la munte sau mare. SCÎNTEIA, 1954, nr. 2902.

4. (De obicei determinat prin «de care») Grup de care în mers sau în popas. vezi caravană. Tabăra de cară a poposit în Poiana Țiganului. SADOVEANU, P. 46. Focul taberii s-a stins, Neagra umbră s-a întins. ALECSANDRI, P. A. 95. O tabără de care mergea la tîrg cu oale. DONICI, forme 105.

5. Oaste; ceată; prin extensie mulțime, gloată. Avea și dînsul trei feciori Și i-au plecat toți trei deodată La tabără. COȘBUC, P. I 99. La Nicopole văzut-ai cîte tabere s-au strîns Ca să stee înainte-mi ca și zidul neînvins. EMINESCU, O. I 147.
       • (În metafore și comparații) De s-ar rîndui [diavolii] asupra mea tabără, nu se va înfricoșa inima mea. STĂNOIU, C.

I. 157.
       • figurat Ridică tu tabăra ta, Tu, codrule, nu te lăsa Și luptă-te bine! COȘBUC, P. I 237.

6. Grup opus altui grup; grupare, partid sau front politic, asociație formată din mai multe partide sau chiar națiuni și state, care luptă pentru o cauză comună. vezi lagăr. Aș fi răbdat să fii din tabăra cealaltă, te-aș fi admirat chiar... văzînd cum renunți la tot pentru religia ta nouă. DEMETRIUS, C. 54. (Glumeț) N-apucasem încă bine să mă așez pe spetele Pisicuții, cînd sosiră și cînii și lupta se începu crîncenă între cele două tabere dușmane. HOGAȘ, M. N. 186.

– plural și: taberi (SADOVEANU, O. VIII 219, BOLINTINEANU, O. 34, NEGRUZZI, S. II 131).

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

TABĂRĂ
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru TABĂRĂ:
TÁBĂRĂ, tabere, substantiv feminin

1. Loc (întărit) unde staționează trupele un timp mai îndelungat în vederea efectuării de exerciții practice pe teren cu efective de mari unități; tabie (2).
♦ Popas; etapă.

2. Așezare verb reflexiv:emelnică în corturi.
♦ Așezare (în aer liber) pentru adăpostirea copiilor, a elevilor, a muncitorilor etc. aflați la odihnă sau a sportivilor în timpul antrenamentelor.
♦ (Sport) Cantonament.

3. Grup de care în mers sau în popas; convoi.

4. (învechit) Oaste; prin extensie mulțime, gloată.

5. Grup de oameni opus altui grup; grupare, asociație care luptă pentru o anumită cauză.

– Din limba slavă (veche) taborŭ.

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

TABĂRĂ
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru TABĂRĂ:
TÁBĂRĂ, tabere, substantiv feminin

1. Loc de dispunere temporară a trupelor, amenajat în afara localităților în scopul instruirii soldaților în condiții de campanie; tabie (2).
♦ Popas; etapă.

2. Așezare verb reflexiv:emelnică în corturi, în barăci etc.
♦ Așezare (în aer liber) pentru copii, elevi etc. aflați la odihnă sau pentru sportivi în timpul antrenamentelor.
♦ (Sport) Cantonament.

3. Grup de care în mers sau în popas; convoi.

4. (învechit) Oaste; prin extensie mulțime, gloată.

5. Grup opus altui grup; grupare, asociație politică care luptă pentru o anumită cauză.

– Din limba slavă (veche) taborŭ.

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

TABĂRĂ
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru TABĂRĂ:
TABĂRĂ s.

1. (termen militar) bivuac, (învechit) conac. (Trupele s-au adăpostit în tabara.)

2. (termen militar) campament, lagăr, (învechit) sălaș, tabie. (tabara a unui regiment.)

3. (termen militar) cantonament, (regional) staniște. (tabara a oștilor.)

4. (SPORT) cantonament. (tabara de box de la Sinaia.)

5. grupare, partidă, (învechit) parte, partid. (Fruntaș al tabara unioniste.)

6. ceată, grup. (S-au împărțit în două tabara.)

7. parte. (Ce se aude din tabara adversă?)

Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

TABĂRĂ
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru TABĂRĂ:
TÁBĂRĂ1 tabaraere forme

1) Popas al unor grupe de oameni (turiști, sportivi); campament.
       • A lăsa toate (sau totul) tabara a lăsa toate (sau totul) în dezordine.

2) Popas al unor trupe în marș; lagăr; campament; bivuac; cantonament.

3) Grup de care în mers sau în popas; convoi. [G.-D. taberei] /<sl. taboru
Forme diferite ale cuvantului tabara: tabaraere

Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

tabără
Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru tabără:
tábără forme, plural ere și erĭ (vechea slavă taborŭ, limba rusă poloneză sîrb. tabór; ung. tábor, în turcă tabur). Vechĭ. Oprire, popas, etapă militară. Maramures Oaste. Arm. Lagăr, bivuac permanent în barace p. exercițiu trupelor. Ceată, partid. Convoĭ. adverb Grămadă, claĭe peste grămadă: a lăsa lucrurile tabără.
Definiție sursă: Dicționaru limbii românești

tabără
Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru tabără:
tabără forme

1. lagăr: a așeza, a ridica tabără;

2. ceată numeroasă: locustele merg în tabere;

3. stațiune militară: făcând 25 tabere din Constantinopole până în câmpiile Dobrogei BĂLC. [slava TABORŬ].

Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

TABĂRĂ
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru TABĂRĂ:
TÁBĂRĂ2 tabaraere forme

1) Grup de persoane, partide sau state, aflat în opoziție cu alt grup.

2) popular Grup mare de oameni. [G.-D. taberei] /<sl. taboru
Forme diferite ale cuvantului tabara: tabaraere

Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

TABĂRĂ
Dicționarul onomastic romînesc dă următoarea definitie pentru TABĂRĂ:
TABĂRĂ substantiv

1. Tabăr, Mihai 1702 (AO XX 97); -ă, Ioan, mold. (Sd VI 129) etc.; St. vornic, 1776 (Sd XXII 247-9); -a, călăraș, 1655 (Sd IV 38).

Definiție sursă: Dicționar onomastic romînesc

TABĂRĂ
Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru TABĂRĂ:
TÁBĂRĂ substantiv verbal armată, gloată, oaste, oștire, popas, putere, trupe.
Definiție sursă: Dicționar de sinonime

tabără
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru tabără:
tabără substantiv verbal ARMATĂ. GLOATĂ. OASTE. OȘTIRE. POPAS. PUTERE. TRUPE.
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

tabără
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru tabără:
tábără substantiv feminin, genitiv dativ articulat táberei; plural tábere
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

tabără
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru tabără:
tábără substantiv feminin, genitiv dativ articulat táberei; plural tábere
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

tabără
Dicționarul de argou al limbii române dă următoarea definitie pentru tabără:
tabără, tabere substantiv feminin (argoul lumii interlope) închisoare.
Definiție sursă: Dicționar de argou al limbii române


CUVINTE APROPIATE DE 'TABARA'
TĂBĂNÁȘtăbăníTABANÍDĂTABÁRTÁBĂRĂTĂBĂRÁȘTĂBÂRCĂtăbârceáTĂBÂRCÍ

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL tabără
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului tabără dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
Trupele s-au adăpostit în tabără.
Tabără unui regiment.
Tabără oștilor.
Tabără de box de la Sinaia.
Fruntaș al tabărăerei unioniste.
S-au împărțit în două tabărăere.
Ce se aude din tabără adversă?.
Trupele s-au adăpostit în tabără.
Tabără a unui regiment.
Tabără a oștilor.
Tabără de box de la Sinaia.
Fruntaș al tabără unioniste.
S-au împărțit în două tabără.
Ce se aude din tabără adversă?.
TÁBĂRĂ1 tabărăere forme 1 Popas al unor grupe de oameni turiști, sportivi; campament.
       • A lăsa toate sau totul tabără a lăsa toate sau totul în dezordine.
TÁBĂRĂ2 tabărăere forme 1 Grup de persoane, partide sau state, aflat în opoziție cu alt grup.

GRAMATICA cuvântului tabără?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului tabără.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul tabără poate fi: substantiv, verb, adverb
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul tabără sa indeplinească rolul de: substantiv feminin,
  • Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor o / două
  • group icon La plural substantivul tabără are forma: tábere
VEZI PLURALUL pentru tabără la mai multe forme împreună cu EXERCIȚII

CUM DESPART ÎN SILABE tabără?
Vezi cuvântul tabără desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul tabără?
[ ta-bă-ră ]
Se pare că cuvântul tabără are trei silabe

EXPRESII CU CUVÂNTUL tabără
Inţelegi mai uşor cuvântul tabără dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe
A lăsa totul sau toate tabără = a lăsa toate claie peste grămadă, în dezordine, unul peste altul

© 2024 qDictionar.com


SINONIME PENTRU CUVÂNTUL tabără

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: Locuțiune adjectiv rar în noduri?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectcorectgresitgreşit
a încerca să înșele pe cineva
ecuație care, pe lângă orice soluție dată, admite ca soluție și valoarea inversă a acesteia
încâlcit, încurcat
nume sub care sunt cunoscute șapte monumente din antichitate, impresionante prin dimensiuni și realizare tehnică
VEZI RĂSPUNSUL CORECT

Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


dex-app