eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție tabiet


PROPOZIȚIIEXPRESIISINONIME PLURALGRAMATICĂSILABE
Tabiet [ ta-bi-et ]
VEZI SINONIME PENTRU tabiet PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului tabiet în mai multe dicționare

Definițiile pentru tabiet din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru TABIET:
TABIÉT, tabieturi, substantiv neutru Capriciu sau gust (caracteristic unei vieți mărunte și comode) care este satisfăcut regulat, cu meticulozitate; obicei, nărav; prin extensie manie. Nu i se mai alegea nimic din tabieturile zilnice; chiar somnul și mîncarea mai scăzuseră. BASSARABESCU, substantiv neutru

15. După cîtăva verb reflexiv:eme, simțindu-se iar în puteri, a-nceput a i se urî să stea serile singur în casă, și astfel s-a hotărît să se apuce iar de tabietul lui de mai înainte. CARAGIALE, O. III 77. Cum să nu fie raritate un călugăr care n-are nici caretă, nici armăsari, nici... tabieturi. NEGRUZZI, S. I 313.
       • locuțiune adjectiv Cu tabieturi = cu deprinderi fixe; prin extensie cu aere și apucături boierești. Tineri, soro... cu vorbă, cu ighemonicon... cu tabieturi. Așa gineri mai vin de-acasă. ALECSANDRI, T. I 133.
       • Expresia: A-și face tabietul = a-și satisface un gust care a devenit obicei zilnic, la aceeași oră. Se așeză pe un scaun, ceru cafea și ciubuc, iar după ce-și făcu tabietul, aruncă o privire... asupra țăranilor. FILIMON, C. 128. A strica (cuiva) tabietul = a strica cheful, a deranja de la satisfacerea unui tabiet. Turcii erau la pilaf, cînd veniră ai noștri să le strice tabietul. ODOBESCU, S. III 573.
♦ Viață confortabilă, comoditate, confort. Deși știa însă că n-are să aștepte nici un ajutor de la alții, bătrînul ținea să-și aibă... cafelele, tutunul de prima calitate, tot tabietul cu care se deprinsese. SLAVICI, N. II 201.
       • Locuţiune adverbiala Cu tabiet = cu multă grijă pentru comoditatea sa proprie, cu un anumit ritual, cu o anumită pedanterie. În față se așezau cu tabiet respectabile mame de familii. despre ZAMFIRESCU, la TDRG. Traian n-ar fi pățit atîtea nevoi spre a înfrînge pe daci, dacă i-ar fi găsit... trăgînd cu tabiet din narghilea. ODOBESCU, S. II 302.

– Pronunțat: -bi-et.

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane



tabiet
Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru tabiet:
tabiet (tabet) n.

1. manieră, caracter; tineri cu tabieturi AL.;

2. deprindere regulată și comodă, apucătură (bună sau rea), nărav: de trei luni acum, ați dus una cît bencheturile..., ar fi verb reflexiv:eme poate de a vă mai schimba tabietul... AL.;

3. gust, pofta stăpânului: a veni la tabet (Moldova);

4. în special, confort (după moda orientală): a-și face tabietul, a bea cafea și a fuma din ciubuc, șezând turcește: ceru cafea și ciubuc, iar după ce-și făcu tabietul... filozofie [în turcă TABIAT, fire, calitate înnăscută, temperament, dis- pozițiune (bună sau rea), bunul gust].

Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

TABIET
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru TABIET:
TABIÉT, tabieturi, substantiv neutru Plăcere, gust pe care cineva și-l satisface cu regularitate, cu meticulozitate; obișnuință; prin extensie manie.
       • locuțiune adjectiv Cu tabieturi = cu deprinderi precise și fixe.
       • Expresia: A-și face tabietul = a-și satisface un gust care a devenit obicei zilnic. A strica (cuiva) tabietul = a strica cuiva cheful, dispoziția, pofta.
♦ Viață confortabilă, comoditate.
       • Locuţiune adverbiala Cu tabiet = comod, confortabil. [ pronunție: -bi-et]

– Din limba turcă tabῑat.

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

TABIET
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru TABIET:
TABIÉT, tabieturi, substantiv neutru Deprindere, gust pe care cineva și-l satisface cu regularitate, cu meticulozitate; obișnuință; prin extensie manie.
       • locuțiune adjectiv Cu tabieturi = cu deprinderi precise și fixe.
       • Expresia: A-și face tabietul = a-și satisface un gust care a devenit obicei zilnic. A strica (cuiva) tabietul = a strica cuiva cheful, dispoziția, pofta.
♦ Viață confortabilă, comoditate. Locuţiune adverbiala Cu tabiet = comod, confortabil. [ pronunție: -bi-et]

– Din limba turcă tabīat.

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a



tabiet
Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru tabiet:
tabiét (-turi), substantiv neutru –

1. Obicei, stil, deprindere. –

2. Viață confortabilă, comoditate, satisfacție.

– Variante tabet. Mr. tabiete, megl. tabiet. limba turcă (arab.) tabiat (Ronzevalle 116; Șeineanu, II, 339; Lokotsch 1967), conform limba neogreacă ταμπέτι, albaneză, limba sârbă tabiat, limba bulgară tabiĭat.

– derivat tabietliu, adjectiv (cu tabieturi, maniac, pedant), din limba turcă tabiatli.
Forme diferite ale cuvantului tabiet: -turi

Definiție sursă: Dicționarul etimologic român

TABIET
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru TABIET:
TABIÉT tabieturi n. învechit Plăcere pe care o persoană și-o satisface regulat și cu strictețe.
       • Om cu tabieturi om cu deprinderi fixe, manifestate cu regularitate. Cu tabiet cu tot confortul; comod; confortabil. [silabe -bi-et] /<turc. tabiat
Forme diferite ale cuvantului tabiet: tabieturi

Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

TABIET
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru TABIET:
TABIET s.

1. (mai ales la plural ) apucătură, deprindere, obicei, obișnuință, (învechit) taifet. (Are tabieturile lui zilnice.)

2. siestă, (învechit și regional) paidos. (A-și face tabiet.)

Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

TABIET
Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru TABIET:
TABIÉT substantiv verbal chef, dispoziție, dorință, gust, plac, plăcere, poftă, voie, voință, verb reflexiv:ere.
Definiție sursă: Dicționar de sinonime

tabiet
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru tabiet:
tabiet substantiv verbal CHEF. DISPOZIȚIE. DORINȚĂ. GUST. PLAC. PLĂCERE. POFTĂ. VOIE. VOINȚĂ. verb reflexiv:ERE.
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

tabiet
Dicționarul de argou al limbii române dă următoarea definitie pentru tabiet:
tabiet, tabieturi substantiv neutru (prst.) respect față de dorințele și obiceiurile unui client.
Definiție sursă: Dicționar de argou al limbii române

tabiet
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru tabiet:
tabiét substantiv neutru (silabe -bi-et), plural tabiéturi
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

tabiet
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru tabiet:
tabiét (-bi-et) substantiv neutru, plural tabiéturi
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat


CUVINTE APROPIATE DE 'TABIET'
TABESCÉNȚĂtabétTABÉTICTÁBIETABIÉTTABIETÍUTABIETLÍUtăbîltóctabín

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL tabiet
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului tabiet dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
TABIÉT tabieturi n.
       • Om cu tabieturi om cu deprinderi fixe, manifestate cu regularitate.
Cu tabiet cu tot confortul; comod; confortabil.
Are tabieturile lui zilnice.
A-și face tabietul.
Are tabieturile lui zilnice.
A-și face tabiet.



GRAMATICA cuvântului tabiet?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului tabiet.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul tabiet poate fi: substantiv, adjectiv, verb, adverb
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul tabiet sa indeplinească rolul de: substantiv neutru,
  • Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor un / două
  • group icon La plural substantivul tabiet are forma: tabiéturi
VEZI PLURALUL pentru tabiet la mai multe forme împreună cu EXERCIȚII

CUM DESPART ÎN SILABE tabiet?
Vezi cuvântul tabiet desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul tabiet?
[ ta-bi-et ]
Se pare că cuvântul tabiet are trei silabe

EXPRESII CU CUVÂNTUL tabiet
Inţelegi mai uşor cuvântul tabiet dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe
locuțiune adjectiv Cu tabieturi = cu deprinderi fixe; prin extensie cu aere și apucături boierești
A-și face tabietul = a-și satisface un gust care a devenit obicei zilnic, la aceeași oră
A strica cuiva tabietul = a strica cheful, a deranja de la satisfacerea unui tabiet
Locuţiune adverbiala Cu tabiet = cu multă grijă pentru comoditatea sa proprie, cu un anumit ritual, cu o anumită pedanterie
locuțiune adjectiv Cu tabieturi = cu deprinderi precise și fixe
A-și face tabietul = a-și satisface un gust care a devenit obicei zilnic
A strica cuiva tabietul = a strica cuiva cheful, dispoziția, pofta
Locuţiune adverbiala Cu tabiet = comod, confortabil
locuțiune adjectiv Cu tabieturi = cu deprinderi precise și fixe
A-și face tabietul = a-și satisface un gust care a devenit obicei zilnic
A strica cuiva tabietul = a strica cuiva cheful, dispoziția, pofta
Locuţiune adverbiala Cu tabiet = comod, confortabil



© 2024 qDictionar.com


SINONIME PENTRU CUVÂNTUL tabiet

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: Mai bine zis?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectcorectgresitgreşit
scriitor talentat
magistrat din vechea romă, care se ocupa cu construcțiile
mai exact, mai precis exprimat
departe de casă, între oameni necunoscuți, neprietenoși
VEZI RĂSPUNSUL CORECT










Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


dex-app