eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție tabla basa


PROPOZIȚIIEXPRESIISINONIME GRAMATICĂSILABE
Tablă [ ta-blă ]
VEZI SINONIME PENTRU tablă PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului tabla basa în mai multe dicționare

Definițiile pentru tabla basa din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru TABLĂ:
TÁBLĂ1, table, substantiv feminin

1. (Adesea cu sens colectiv) Placă subțire de oțel, folosită la învelitul caselor, la fabricarea rezervoarelor, a vaselor și a altor obiecte; tinichea. Sentinela umbla pe puntea de tablă de fier. DUMITRIU, N. 135. A fost zburată o tablă de pe un acoperiș. PAS, Z. I 136. Adunase bani și-și clădise o casă înflorită cu multe zorzoane, acoperită cu tablă roșie. SADOVEANU, P. S. 155. Pe păreți erau atîrnate oale de tuci și de tablă. DUNĂREANU, CH. 143.

2. Placă de lemn, de piatră sau de metal, de diferite forme și dimensiuni, pe care se scriu, se gravează sau se zugrăvesc anumite indicații, firme, date. Sindipa a scris pe tabla sa ziua, ceasul și semnele sfinte. SADOVEANU, despre P.

12. De-a lungul liniei [ferate] răsăreau și piereau table cu reclame pe stîlpi anume, ori pe calcane de case singuratice. REBREANU, R. I

13. La portița unei case mici... e o tablă rotundă pe care copiii, cînd vin de la școală, citesc tare... Advocat. VLAHUȚĂ, O. A. I 227.
       • Tablele legii sau tablele lui Moise = cele două lespezi de piatră pe care erau săpate cele zece porunci ale lui Moise. Dascăle prea învățate... Spune-mi mie: ce sînt două?

– Două table-a lui Moisi. TEODORESCU, P. P. 254.

3. Tavă. Duzini de candelabre Revars-a lor lumină pe-o masă ce se-ntinde Sub table încărcate de scule și merinde. ALECSANDRI, P. A. 140. Și țițele îi tăia, Pe tablă mi le punea, La maică-sa se ducea. BIBICESCU, P. P. 325.

4. (Uneori determinat prin «neagră») Placă de lemn dreptunghiulară, vopsită în negru (așezată pe un suport sau fixată în perete) pe care se poate scrie cu cretă și care se folosește în școli. Cine înșiră pe tablă mai repede decît el formulele algebrice? DELAVRANCEA, la TDRG. La tablă stau smirna patru fetițe... palide, îngrijate, cu ochii țintă la examinator. VLAHUȚĂ, O. A. II 192. A scris pe tabla neagră. CARAGIALE, O. III 23. [Profesorul] tinse tabla neagră, și chemînd un băiet ca de nouă ani, îi dete condeiul de credă. NEGRUZZI, S. I

5.
       • Expresia: A scoate (un elev) la tablă = a chema (un elev) la lecție (în fața tablei). Grav s-așază pe scaun, se uită-ncruntat pe catalog și, cînd strigă pe cea dintîi elevă

– căci el nu scoate decît una la tablă

– în tonul cu care-i rostește numele, are ceva solemn. VLAHUȚĂ, O. A. II 195.

5. Scriere (conținînd capitole, articole sau tabele). Astăzi nu mai mergem la școală, că nu știu tabla. CREANGĂ, A. 86. Tablele [cărții de astrologie] erau pline de schemele unei sisteme lumești imaginare. EMINESCU, N. 45. [Nașu-meu] hotărî a-mi spune singur tabla pre care trebuia să o deprind pe dinafară. NEGRUZZI, S. I 247. Acum vine străinul și se întreabă care și unde este națiunea voastră? Noi, pînă să-i deschidem tabelele istoriei noastre, luăm o gramatică, un vocabular și-i răspundem. RUSSO, S. 55.
       • Tabla lui Pitagora = tabla înmulțirii. Tabla înmulțirii vezi înmulțire (1). Tablă de logaritmi vezi logaritm. Table trigonometrice = tabele, cuprinzînd funcțiuni trigonometrice. Tablă de materii vezi materie (3).

6. Suprafață de pămînt plană, bucată de pămînt semănată; ogor. Au înzestrat-o cu patru table de porumb și două de fîneață. REBREANU,

I. 48.
♦ Strat de legume. Această harpagică... se pune în pămînt alcătuind table sau straturi. PAMFILE, A. R. 192.
♦ (Rar) Platou. Atîta-i de lat în frunte, Pe cît o tablă de munte. ȘEZ. IV

8.

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane



tablă
Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru tablă:
táblă (-le), substantiv feminin –

1. Placă, piesă plană. –

2. Tăbliță de scris, placă pe care se scrie la școală. –

3. Placă acoperită cu cositor. –

4. Indice, sumar, catalog. –

5. (Moldova, Transilvania) Bucată de pămînt agricol. –

6. (plural) Joc de noroc.

– Mr. tavlă, megl. tablă. latina tabula, prin intermediul limba slavă (veche) tabla (Miklosich, Fremdw., 131; Cihac, II, 398), sau al în limba maghiara tabla (Gáldi, Dict., 161), conform limba neogreacă τάβλα, limba turcă tabla. Este dublet al lui tabla, substantiv feminin (tavă, măsuță), din limba turcă tabla, tavla < italiana tavola (Șeineanu, II, 340), conform limba neogreacă ταβλᾶς, limba bulgară, limba sârbă tavla; de la toblă, substantiv feminin (Banat, scîndură groasă), din în limba maghiara tábla; și de la tavlie, substantiv feminin (învechit, table), secolul XVII, din limba neogreacă τάβλι. Aceleiași familii aparțin tabelă, substantiv feminin (tablă, indice; tăbliță), din latina tabella, prin intermediul germana Tabelle, secolul XIX; tabel, substantiv neutru (tablă, indice), dublet al cuvîntului anterior, din limba rusă tabelĭ, secolul XIX învechit; tabletă, substantiv feminin (pastilă), din limba franceza tablette; tăblie, substantiv feminin (placă, tablă), din limba neogreacă ταβλι sau din limba slavă (veche) tablija; tăbliță, substantiv feminin (tablă de scris), din limba slavă (veche) (limba rusă, poloneză) tablica; tablac, substantiv neutru (piesă de lemn care servește de suport); tablier, substantiv neutru (sistemul de grinzi al unui pod; gealău pentru tăblii), din limba franceza tablier; tablou, substantiv neutru (cadru, pictură; scenă; stampă, imagine), din limba franceza tableau.

– derivat tablagiu, substantiv masculin (jucător pasionat de table); tăblui, verb (a acoperi casa cu tablă); tăbluitor, substantiv masculin (tinichigiu).
Forme diferite ale cuvantului tabla: tabla-le

Definiție sursă: Dicționarul etimologic român

TABLĂ
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru TABLĂ:
TÁBLĂ1, table, substantiv feminin

1. Placă metalică, de grosimi diferite, folosită la învelitul caselor, la fabricarea unor ambalaje, rezervoare etc.

2. Placă de lemn, de piatră sau de metal pe care se scriu, se gravează sau se zugrăvesc anumite indicații, firme, date; tăblie (1).
       • Tablă cerată = placă de lemn acoperită cu un strat de ceară, pe care se scria în Antichitate cu stilul (prin zgâriere).
♦ (termen bisericesc) Tablele legii sau tablele lui Moise = cele două lespezi de piatră pe care erau săpate cele zece porunci ale lui Dumnezeu, revelate, conform Bibliei, lui Moise pe muntele Sinai.

3. Placă de lemn dreptunghiulară, vopsită în negru, pe care se scrie cu cretă, mai ales la școală și la universitate; tabelă (2).
       • Expresia: A scoate (sau a chema etc.) la tablă = a chema un elev la lecție (în fața tablei).

4. Tabel (1).
       • Tabla lui Pitagora = tabla înmulțirii. Table trigonometrice = tabele care cuprind funcții trigonometrice.

5. (regional) Bucată de pământ semănată.
♦ Strat de legume.

– Din limba slavă (veche) tabla (cu sensuri după limba franceza table).

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

TABLĂ
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru TABLĂ:
TÁBLĂ1, table, substantiv feminin

1. Placă metalică, de grosimi diferite, folosită la învelitul caselor, la fabricarea vaselor, a unor ambalaje și a altor obiecte.

2. Placă de lemn, de piatră sau de metal pe care se scriu, se gravează sau se zugrăvesc anumite indicații, firme, date; tăblie (1).
       • Tablă cerată = placă de lemn acoperită cu un strat de ceară, pe care se scria în antichitate cu stilul (prin zgâriere).
♦ (termen bisericesc) Tablele legii sau tablele lui Moise = cele două lespezi de piatră pe care erau săpate cele zece porunci primite de Moise de la Dumnezeu pe muntele Sinai.

3. Placă de lemn dreptunghiulară, vopsită în negru, pe care se scrie cu cretă, mai ales la școală și la universitate; tabelă (2).
       • Expresia: A scoate (sau a chema etc.) la tablă = a chema un elev la lecție (în fața tablei).

4. Tabel (1).
       • Tabla lui Pitagora = tabla înmulțirii. Table trigonometrice = tabele care cuprind funcții trigonometrice.

5. (regional) Bucată de pământ semănată.
♦ Strat de legume.

– Din limba slavă (veche) tabla (cu sensuri după limba franceza table).

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a



tablă
Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru tablă:
táblă forme, plural e (în franceză table, masă, despre latina tabula, de unde și italiana távola. vezi tabla). Suprafață pe care se poate scrie saŭ lucra. Suprafață neagră, de obiceĭ mobilă, pe care se scrie cu creta în școale. Tinichea de acoperit casa: o casă acoperită cu tablă. Pagină zețuită. Sumar, tabloŭ saŭ listă în care se arată pe scurt și sistematic cuprinsu uneĭ cărțĭ: tabla de materiĭ. Tabloŭ făcut ca să vezĭ tot odată: tabla înmulțiriĭ. Lecțiune de învățat (Crg.). plural (limba bulgară sîrb. tabla, limba neogreacă távla). Un joc cu doŭă zarurĭ care se aruncă pe doŭă table cu marginele rîdicate și care table se închid ca o cutie (în franceză trictrac). Tablele Legiĭ, Cele zece Poruncĭ ale luĭ Moĭse, săpate pe lespezĭ. Cele doŭă-spre-zece Table, cele 12 table de aramă pe care aŭ fost săpate la 450 în ainte de Hristos primele legĭ ale Romanilor. Tabla regească, Curtea de Apel în Ungaria veche. Table saŭ tăblițe ceruite. vezi ceruĭesc.

– L. vezi și tavlíe, tablíe (limba neogreacă tavlia).

Definiție sursă: Dicționaru limbii românești

TABLA
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru TABLA:
TABLÁ, tablale, substantiv feminin Tavă sau măsuță (de lemn) pe care își poartă marfa plăcintarii, rahagiii etc. Așeza pe o tabla de lemn niște plăcinte mari și frumoase. SADOVEANU, O. VIII 115. Cu ce nerăbdare așteptam să-și puie plăcintarul jos tablaua din cap. NEGRUZZI, S. I 285. Simigiii cu tablalele lor sferice puse pe cap... făceau contrast cu alunarii și cu vînzătorii de șerbet din Fanar. FILIMON, C. 58.
♦ (Moldova) Tavă de servit (mai ales din metal). Urma alt om al lumii răsăritene care purta tablaua cu stacane. SADOVEANU, M. C. 119. Lasă, Anică, tablaua pe masă, zise ea femeii. HOGAȘ, M. N. 27. Intră Marghiolița și după dînsa Ioana, purtînd tablaua cu dulceți. ALECSANDRI, T. I 45.

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

TABLĂ
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru TABLĂ:
TÁBLĂ2, table, substantiv feminin (Mai ales la plural ) Joc de noroc, cu două zaruri și cîte cincisprezece fise care se mută de-a lungul a douăzeci și patru de săgeți, incrustate pe fundul celor două compartimente ale unei cutii de lemn; partidă la acest joc. Doi domni joacă table. CAMIL PETRESCU, U. N. 216.
       • expresie(Familiar) O tablă = o partidă de table. Ar fi luat-o pe Frosa la o tablă... dar unde-i mai ardea coanei Frosa de table? BASSARABESCU, la TDRG. A-l face pe cineva o tablă = a juca cu cineva o partidă de table. Hai să te fac o tablă. BRĂESCU, vezi A. 129.

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

TABLĂ
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru TABLĂ:
TÁBLĂ2, table, substantiv feminin (Mai ales la plural ) Joc de noroc între două persoane, cu două zaruri și cu treizeci de puluri, care se mută de-a latul a douăzeci și patru de săgeți incrustate sau pictate pe fundul celor două compartimente ale unei cutii de lemn; partidă dintr-un astfel de joc.
       • Expresia: (familial) A face pe cineva o tablă = a juca cu cineva o partidă de table2.

– Din limba neogreacă távli.

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

TABLĂ
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru TABLĂ:
TÁBLĂ2, table, substantiv feminin (Mai ales la plural ) Joc de noroc între două persoane, cu două zaruri și cu treizeci de puluri, care se mută în spațiile marcate pe fețele interioare ale unei cutii speciale; partidă dintr-un astfel de joc.
       • Expresia: (familial) A face pe cineva o tablă = a juca cu cineva o partidă de table2.

– Din limba neogreacă távli.

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

TABLĂ
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru TABLĂ:
TÁBLĂ2 tablae forme mai ales la plural

1) Joc de noroc între doi parteneri, cu două zaruri și cu câte cincisprezece piese rotunde de lemn, care se mută în spațiile marcate pe fețele interioare ale unei cutii speciale.

2) Partidă într-un astfel de joc. [silabe ta-blă] /<ngr. távli, în turcă tavla
Forme diferite ale cuvantului tabla: tablae

Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

tablă
Dicționarul de regionalisme și arhaisme din Maramureș, ediția a doua dă următoarea definitie pentru tablă:
táblă, table, substantiv feminin

– (regional; învechit)

1. În expresia Tabla Țării = Curtea de Casație (ALR, 1965: 996).

2. Carte funciară (ALR, 1956: 145).

– Din limba slavă (veche) tabla (< latina tabula) (Șăineanu; Miklosich, Cihac, conform DER; DEX); latina tab(u)la, limba maghiară tabla, limba franceza table (MDA).

Definiție sursă: Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș, ediția a doua

tabla
Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru tabla:


1) tablá forme (în turcă tabla și tavla, despre italiana távola, de unde și limba neogreacă távla, vezi tablă). Moldova Suprafață de lemn orĭ de metal pătrată saŭ rotundă pe care alvițariĭ îșĭ duc marfa saŭ pe care se duce cafea, dulceață ș. a.

– În Muntenia tavă.

Definiție sursă: Dicționaru limbii românești

TABLĂ
Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru TABLĂ:
TÁBLĂ substantiv verbal brazdă, carton, copertă, curte de casație, fund, glaf, învelitoare, lecție, mucava, oblon, pervaz, placă, planșă, plantă, plită, răzor, scoarță, solă, strat, tabel, talpă, tarla, tavă, tăblie, tăbliță, temă, tipsie.
Definiție sursă: Dicționar de sinonime

tablă
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru tablă:
tablă substantiv verbal BRAZDĂ. CARTON. COPERTĂ. CURTE DE CASAȚIE. FUND. GLAF. ÎNVELITOARE. LECȚIE. MUCAVA. OBLON. PERVAZ. PLACĂ. PLANȘĂ. PLANTĂ. PLITĂ. RĂZOR. SCOARȚĂ. SOLĂ. STRAT. TABEL. TALPĂ. TARLA. TAVĂ. TĂBLIE. TĂBLIȚĂ. TEMĂ. TIPSIE.
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

TABLĂ
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru TABLĂ:
TABLĂ s.

1. tinichea, (Transilvania și Banat) pleu. (Lighean de tabla.)

2. (învechit și regional) tabelă. (tabla de scris cu creta.)

3. tablă de materii = conținut, cuprins, sumar, (învechit) registru, scară, sumă, (grecism învechit) pinax. (tabla a unui tratat.)

Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

tablă
Dicționarul de regionalisme și arhaisme din Maramureș dă următoarea definitie pentru tablă:
táblă, -e, substantiv feminin –

1. În expresia Tabla Țării = Curtea de Casație (ALR 1965: 996).

2. Carte funciară (ALR 1956: 145).

– Din limba slavă (veche) tabla (< latina tabula).

Definiție sursă: Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș

TABLA
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru TABLA:
TABLÁ tablale forme rar Tavă mare, rotundă, adesea ornamentată, pe care își pun marfa plăcintarii. [articulat tablaua; genitiv dativ tablei; silabe ta-bla] /<turc. tabla
Forme diferite ale cuvantului tabla: tablale

Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

TABLA
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru TABLA:
TABLÁ, tablale, substantiv feminin (învechit) Tavă sau măsuță pe care își poartă marfa plăcintării, rahagiii etc.
♦ (regional) Tavă de servit.

– Din limba turcă tabla.

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

TABLA
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru TABLA:
TABLÁ, tablale, substantiv feminin Tavă sau măsuță pe care își poartă marfa plăcintarii, rahagiii etc.
♦ (regional) Tavă de servit.

– Din limba turcă tabla.

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

tabla
Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru tabla:


2) tablá forme (în turcă tavlá și istabl, limba neogreacă stávlos, despre latina stábulum, staul. vezi tabla-bașa). L. vezi Grajd la Turcĭ.

Definiție sursă: Dicționaru limbii românești

TABLA
Dicționarul enciclopedic dă următoarea definitie pentru TABLA:
TABLÁ substantiv feminin Instrument muzical indian format din două tobe, care sunt lovite cu degetele sau podul palmei.
Definiție sursă: Dicționar enciclopedic

tabla
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru tabla:
tablá (învechit) (ta-bla) substantiv feminin, articulat tabláua, genitiv dativ articulat tablálei; plural tablále, articulat tablálele
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

tablă
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru tablă:
táblă (placă, tabel, tavă) substantiv feminin (silabe -blă), genitiv dativ articulat táblei; plural táble
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

tabla
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru tabla:
tablá substantiv feminin (silabe -bla), articulat tabláua, genitiv dativ articulat tablálei; plural tablále
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

tablă
Dicționarul de arhaisme și regionalisme dă următoarea definitie pentru tablă:
táblă substantiv feminin (învechit) grajd pentru caii boierești sau domnești.
Definiție sursă: Dicționar de arhaisme și regionalisme

tablă
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru tablă:
táblă (ta-blă) substantiv feminin, genitiv dativ articulat táblei; plural táble
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

tablă
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru tablă:
táblă (joc) substantiv feminin, plural táble (silabe -ble)
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

TABLA
Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru TABLA:
TABLÁ substantiv verbal tavă, tipsie.
Definiție sursă: Dicționar de sinonime

tabla
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru tabla:
tabla substantiv verbal TAVĂ. TIPSIE.
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române


CUVINTE APROPIATE DE 'TABLA BASA'
23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL tabla
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului tabla dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
TÁBLĂ2 tablae forme mai ales la plural 1 Joc de noroc între doi parteneri, cu două zaruri și cu câte cincisprezece piese rotunde de lemn, care se mută în spațiile marcate pe fețele interioare ale unei cutii speciale.
Lighean de tabla.
Tabla de scris cu creta.
Tabla a unui tratat.
Tabla înmulțirii, scrisă pe unele caiete.
Lighean de tabla.
Tabla de scris cu creta.
Tabla a unui tratat.
TABLÁ tablale forme rar Tavă mare, rotundă, adesea ornamentată, pe care își pun marfa plăcintarii.



GRAMATICA cuvântului tabla?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului tabla.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul tabla poate fi: substantiv, verb,
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul tabla sa indeplinească rolul de: substantiv feminin, substantiv masculin, substantiv neutru,
  • Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor un / două
  • group icon La plural substantivul tabla are forma: tablále

CUM DESPART ÎN SILABE tablă?
Vezi cuvântul tablă desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul tablă?
[ ta-blă ]
Se pare că cuvântul tablă are două silabe

EXPRESII CU CUVÂNTUL tabla
Inţelegi mai uşor cuvântul tabla dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe
Tablele legii sau tablele lui Moise = cele două lespezi de piatră pe care erau săpate cele zece porunci ale lui Moise
A scoate un elev la tablă = a chema un elev la lecție în fața tablei
Tabla lui Pitagora = tabla înmulțirii
Table trigonometrice = tabele, cuprinzînd funcțiuni trigonometrice
Tablă cerată = placă de lemn acoperită cu un strat de ceară, pe care se scria în Antichitate cu stilul prin zgâriere
♦ termen bisericesc Tablele legii sau tablele lui Moise = cele două lespezi de piatră pe care erau săpate cele zece porunci ale lui Dumnezeu, revelate, conform Bibliei, lui Moise pe muntele Sinai
la tablă = a chema un elev la lecție în fața tablei
Tabla lui Pitagora = tabla înmulțirii
Table trigonometrice = tabele care cuprind funcții trigonometrice
Tablă cerată = placă de lemn acoperită cu un strat de ceară, pe care se scria în antichitate cu stilul prin zgâriere
♦ termen bisericesc Tablele legii sau tablele lui Moise = cele două lespezi de piatră pe care erau săpate cele zece porunci primite de Moise de la Dumnezeu pe muntele Sinai
la tablă = a chema un elev la lecție în fața tablei
Tabla lui Pitagora = tabla înmulțirii
Table trigonometrice = tabele care cuprind funcții trigonometrice
expresieFamiliar O tablă = o partidă de table
A-l face pe cineva o tablă = a juca cu cineva o partidă de table
familial A face pe cineva o tablă = a juca cu cineva o partidă de table2
familial A face pe cineva o tablă = a juca cu cineva o partidă de table2
Tablă de materii = conținut, cuprins, sumar, învechit registru, scară, sumă, grecism învechit pinax
În expresia Tabla Țării = Curtea de Casație ALR, 1965: 996
Tablă de materii = conținut, cuprins, sumar, învechit registru, scară, sumă, grecism învechit pinax
În expresia Tabla Țării = Curtea de Casație ALR 1965: 996



© 2024 qDictionar.com
});


SINONIME PENTRU CUVÂNTUL tabla

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: Prim-amorez?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectcorectgresitgreşit
curent de aer antrenat între două suprafețe aflate în mișcare relativă și care servește ca lubrifiant
în lung, de-a lungul
actor care interpretează pe scenă rolul tânărului îndrăgostit
și mai puțin
VEZI RĂSPUNSUL CORECT










Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


dex-app