 | as |
|
| Telefon [ te-le-fon ] VEZI SINONIME PENTRU telefon PE ESINONIME.COM definiția cuvântului telefon în mai multe dicționareDefinițiile pentru telefon din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru TELEFÓN: TELEFÓN, telefoane, substantiv neutru 1. Telecomunicație care permite convorbiri prin mijlocirea undelor electromagnetice, propagate de-a lungul unor fire conductoare; ansamblul instalațiilor necesare în acest scop. Seara aflase că telefonul cu gara Salcia e întrerupt. DUMITRIU, N. 103. De-a lungul șoselei, sîrmele telefonului se încărcaseră de ciorchini albi. C. PETRESCU, S. 200. 2. Aparat înzestrat cu un transmițător și un receptor care, legat de o instalație telefonică centrală, permite convorbiri la distanță. În camera de gardă a salvării zbîrnîie telefonul. BOGZA, A. Î. 27. Vorbește cu directorul, cheamă-l la telefon. DEMETRIUS, C. 18. Va avea și el un birou separat cu telefon. C. PETRESCU, C. vezi 129. Cînd au început a zbîrnîi telefoanele cu felicitări și cu întrebări, Elefterescu a rămas năucit. POPA, vezi 204. • Telefon interior = telefon în interiorul unei instituții, legat de o centrală telefonică mică, prin intermediul căreia se face legătura cu celelalte posturi dintr-o localitate. ♦ Chemare telefonică. N-a fost nici un telefon din provincie pentru mine? BARANGA, I. 164. • Expresia: A da (sau a primi) un telefon = a face (sau a primi) o comunicare telefonică. Nu uita, dă-mi un telefon și trimite-mi băiatul. C. PETRESCU, C. vezi 111. ♦ Numărul pe care îl poartă instalația telefonică a unui abonat (și care permite stabilirea legăturilor). Notează-ți telefonul meu. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru TELEFÓN: TELEFÓN, telefoane, substantiv neutru 1. Telecomunicație în care se realizează convorbiri la distanță prin mijlocirea undelor electromagnetice propagate de-a lungul unor fire; ansamblul instalațiilor necesare pentru acest scop. 2. Aparat prevăzut cu un transmițător și un receptor și care, legat de o instalație telefonică centrală, permite convorbiri la distanță. • Telefon mobil = telefon portabil, mobil. ♦ Chemare telefonică. ♦ Numărul pe care îl poartă telefonul (2) unui abonat. – Din limba franceza téléphone. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru TELEFÓN: TELEFÓN, telefoane, substantiv neutru 1. Telecomunicație în care se realizează convorbiri la distanță prin mijlocirea undelor electromagnetice propagate de-a lungul unor fire; ansamblul instalațiilor necesare pentru acest scop. 2. Aparat prevăzut cu un transmițător și un receptor și care, legat de o instalație telefonică centrală, permite convorbiri la distanță. ♦ Chemare telefonică. ♦ Numărul pe care îl poartă telefonul (2) unui abonat. – Din limba franceza téléphone. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru TELEFÓN: TELEFÓN substantiv neutru 1. Telecomunicație constând în realizarea de convorbiri la distanță prin intermediul undelor electromagnetice propagate de-a lungul unor fire; ansamblul instalațiilor folosite în acest scop. 2. Aparat electric care are un transmițător și un receptor, cu ajutorul căruia se pot face convorbiri la distanță. ♦ Chemare telefonică. ♦ Numărul telefonului (2) unui abonat. [< limba franceza téléphone, conform greacă tele – departe, phone – sunet]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru TELEFÓN: TELEFÓN substantiv neutru 1. telecomunicație prin intermediul undelor electromagnetice propagate de-a lungul unor fire; ansamblul instalațiilor folosite în acest scop. 2. aparat electric, dintr-un transmițător și un receptor, pentru transmiterea la distanță a vorbirii; post telefonic. • chemare telefonică. • numărul telefonului (2) unui abonat. (< limba franceza téléphone) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru TELEFÓN: TELEFÓN telefonoáne n. 1) Mijloc de telecomunicație care asigură convorbiri la distanță prin fire electroconductoare. 2) Aparat electroacustic pentru convorbiri la distanță, constând dintr-un transmițător și un receptor. 3) Chemare sau convorbire telefonică. 4) Numărul de telefon al unui abonat. /<fr. téléphone Forme diferite ale cuvantului telefon: oáne Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru telefon: telefón (-oáne), substantiv neutru – 1. Aparat care permite convorbirile la distanță. – 2. (argotic) Auz, ureche. în franceză téléphone. Instalat în București în 1885, în Iași în 1886. – derivat (din limba franceza ) telefonic, adjectiv; telefona, verb; telefonie, substantiv feminin; telefonist, substantiv masculin, etc. Forme diferite ale cuvantului telefon: -oáne Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru telefon: telefon n. aparat prin mijlocul căruia se transmit sunetele și se conversează la distanțe mari. Telefonul, inventat la 1860 de fizicianul german Reis, fu perfecționat de Edison. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul de argou al limbii române dă următoarea definitie pentru telefon: telefon, telefoane substantiv neutru lovitură dată cu palma peste urechea cuiva. Definiție sursă: Dicționar de argou al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru telefon: telefón substantiv neutru, plural telefoáne Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru telefon: telefón substantiv neutru, plural telefoáne Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'TELEFON' TELEFILÍETELEFÍLMTELEFILMOTÉCĂTELEFOILETÓNTELEFÓNtelefón-teleimprimatórTELEFONÁTELEFONÁRETELEFONÁT |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL telefon Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului telefon dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii TELEFÓN telefonoáne n. |
GRAMATICA cuvântului telefon? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului telefon. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul telefon poate fi: substantiv, adjectiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE telefon? Vezi cuvântul telefon desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul telefon?[ te-le-fon ] Se pare că cuvântul telefon are trei silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL telefon Inţelegi mai uşor cuvântul telefon dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe Telefon interior = telefon în interiorul unei instituții, legat de o centrală telefonică mică, prin intermediul căreia se face legătura cu celelalte posturi dintr-o localitate A da sau a primi un telefon = a face sau a primi o comunicare telefonică Telefon mobil = telefon portabil, mobil |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A fi sau a se ști, a se simți cu musca pe căciulă?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul telefon are forma: telefoáne
