 | as |
|
| Teme [ te-me ] VEZI SINONIME PENTRU teme PE ESINONIME.COM definiția cuvântului teme în mai multe dicționareDefinițiile pentru teme din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a teme (forma la infinitiv) A teme conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru TEME: TÉME, tem, verb III. 1. reflexiv A fi cuprins de sentimentul fricii, a simți teamă. vezi speria, înspăimînta. Ca o umbră Strălucind argintiu în clara noapte S-apropie... O, nu te teme-mi zice. EMINESCU, O. IV 108. • (Motivul fricii se indică prin determinări introduse prin prepoziție «de») Nu mă tem eu de blestem. BENIUC, vezi 18. Nu mă tem de moarte, dimpotrivă. TOPÎRCEANU, B. 93. Se temea de asprimea tată-său. CREANGĂ, P. 89. (În proverbe și zicători) Apără-mă de găini, că de cîini nu mă tem, se spune despre cineva care se pretinde curajos, dar care dă semne de frică în fața celei mai mici primejdii. Cine e mușcat de șarpe se teme și de șopîrlă (= omul pățit e fricos). (expresie) A se teme și de o umbră (sau de umbra lui) vezi umbră. • (Motivul fricii se indică printr-o completivă introdusă prin conjuncție «să» sau «că» ori printr-un verb la infinitiv) Singur am rămas de cînd te-ai dus Și mă tem să stau așa. despre BOTEZ, P. O. 44. Mă tem a-l mai privi: Azi, sarcastic, el ar fi Gata să-mi răspundă. COȘBUC, P. I 262. • tranzitiv (Rar) Tu, ce nu temi furtuna și durerea, De ce să tremuri la a mea privire? EMINESCU, O. IV 108. 2. reflexiv (Urmat de determinări introduse prin prepoziție «pentru» sau de propoziții completive introduse prin conjuncție «că» sau «să», indicînd motivul îngrijorării) A fi îngrijorat, a-și face griji. De ce se teme pentru ziua de mîine? C. PETRESCU, C. vezi 273. Ea numai pentru brîu se teme, Că vor afla dușmanii verb reflexiv:eme Să-i fure-ntr-asta brîul ei. COȘBUC, P. I 123. Temîndu-se împăratul să nu i se întîmple ceva de rău, a făcut sfat. CREANGĂ, P. 85. • Expresia: Mă tem că... = mi se pare că..., socotesc că..., mi-e teamă că... Bine-ar fi să fie cum credeți voi, fraților, dar mă tem că noi om rămînea cu vorbele și alții cu pămînturile. REBREANU, R. I 194. De le-oi mai pune pe jaratic, mă tem că din belte s-or priface în balmuș. ALECSANDRI, T. I 31. • tranzitiv (Complementul indică obiectul care deșteaptă îngrijorare) Femeia, încolțită de spaimă, a început să-i teamă viața. POPA, vezi 313. Frică mi-i și de-mneavoastră și-mi tem spinarea. MIRONESCU, S. A. 90. «Vai, brîul meu! – gemea copila. «Atît de mult eu l-am temut, Dar Făt-Frumos descinsu-mi-l-a!». COȘBUC, P. I 125. (figurat) De veacuri fruntea nu ți-o temi, Ții piept cînd vin furtuni năval. IOSIF, PATR. 7. (expresie) A-și teme cojocul vezi cojoc. 3. tranzitiv A bănui, a suspecta, a fi gelos (pe cineva). Se măritase de multe ori și cum o luau bărbații, o și temeau. CAMILAR, N. II 33. A dus casă grea cu Catinca. Era rea de gură și-l temea. SADOVEANU, O. VIII 89. El se făcu dîrz, începînd a-și teme nevasta. ISPIRESCU, L. 385. Că bărbatul rău mă teme, Nici de-un pas el nu-mi dă verb reflexiv:eme. ALECSANDRI, P. P. 324. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru teme: téme (-m, -mút), verb – 1. A fi îngrijorat. – 2. A avea frică de... – 3. (reflexiv) A-i fi frică, a simți teamă. – 4. (reflexiv) A bănui, a suspecta, a pune la îndoială. – 5. (reflexiv) A presimți, a prevedea. – Istr. temu. latina tĭmēre, prin intermediul unei forme populare *tῑmēre (Pușcariu 1726; REW 8737), conform italiana temere, prov., spaniolă, portugheză temer, cat. tembre. Sensul tranzitiv este rar în prezent. Pușcariu, Lr., 277, explică forma reflexiv, prin influența limba slavă (veche) bojati se; dar conform construcția spaniolă me temo que. derivat temător, adjectiv (timid, bănuitor); netemător, adjectiv (îndrăzneț, încrezător); teamă, substantiv feminin (frică, neliniște, temoare), postverbal de la teme (după Pușcariu 1723 și Tiktin, din latina tima; după ipoteza improbabilă de Roesler, din greacă δεïμα); teamăt, substantiv neutru (învechit, teamă); temoare, substantiv feminin (învechit, teamă), conform REW 8738; temut, adjectiv (care inspiră teamă); temut, substantiv neutru (teamă, gelozie). Forme diferite ale cuvantului teme: teme-m -mút Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru TEME: TÉME, tem, verb III. 1. reflexiv A fi cuprins de sentimentul fricii, a simți teamă. • Expresia: Cine e mușcat de șarpe se teme și de șopârlă = cel pățit e fricos, prevăzător. Mă tem... = mi-e teamă că..., mi se pare că..., socotesc că... ♦ A fi îngrijorat, a-și face griji. 2. tranzitiv (popular) A fi gelos; a bănui, a suspecta pe cineva de infidelitate în căsnicie. – latina timĕre (= timere). Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru TEME: TÉME, tem, verb III. 1. reflexiv A simți teamă, a fi cuprins de frică. • Expresia: Cine e mușcat de șarpe se teme și de șopârlă = cel pățit e fricos, prevăzător. Mă tem că... = mi se pare că..., socotesc că..., am sentimentul (neplăcut) că... ♦ A fi îngrijorat, a-și face griji. 2. tranzitiv (popular) A bănui, a suspecta pe cineva de infidelitate; a fi gelos. – latina timere. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru TEME: TÉME, tem, verb III. 1. reflexiv A simți teamă, a fi cuprins de frică. • Expresia: Cine e mușcat de șarpe se teme și de șopârlă = cel pățit e fricos, prevăzător. Mă tem că... = mi se pare că..., socotesc că..., am sentimentul (neplăcut) că... ♦ A fi îngrijorat, a-și face griji. 2. tranzitiv (popular) A bănui, a suspecta pe cineva de infidelitate; a fi gelos. – latina timere. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru teme: teme vezi 1. a se simți apăsat de idea unui rău posibil și probabil, a-i fi frică de ceva amenințător: de ce se teme omul, nu scapă; 2. a fi gelos: începu a-și teme nevasta ISP. [latina TIMERE]. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru TEME: TEME verb 1. a se speria, (învechit) a se stidi, (argotic) a se tîrși. (Nu mă teme de nimic.) 2. a se îngrijora, a se neliniști, (învechit) a se griji. (Nu trebuie să te teme de soarta lui.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru teme: !téme (a se teme) verb reflexiv, indicativ prezent persoana a treia singular: el / ea se téme, imperfect persoana a treia singular: el / ea se temeá, perfectul simplu persoana întâi singular: eu mă temúi; conjunctiv prezent 3 să se teámă; gerunziu temấndu-se; participiu temút Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul onomastic romînesc dă următoarea definitie pentru TEME: TEME verb 1. Temătoriu, Ion (verb reflexiv: C 105). 2. Prob. Teameș (Dm; C Ștef); – țig. (16 B I 13) sau < Temeș < Timotei (Partea I-a). 3. Temere buc. (C Cos IV). Definiție sursă: Dicționar onomastic romînesc |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru teme: téme verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele tem, imperfect persoana a treia singular: el / ea temeá; perfectul simplu persoana întâi singular: eu temúi; conjunctiv prezent persoana a treia singular: el / ea și plural teámă; participiu temút Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru TEME: TÉME substantiv verbal creștet, sinciput, vertex. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru teme: teme substantiv verbal CREȘTET. SINCIPUT. VERTEX. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'TEME' TEMBELIZÁTEMBELIZÁNTtembeliziunetembelízmTÉMETEMÉITEMEIÁTEMÉINICTEMEINICÍ |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL teme Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului teme dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Nu mă teme de nimic. Nu trebuie să te teme de soarta lui. !téme a se teme verb reflexiv, indicativ prezent persoana a treia singular: el / ea se téme, imperfect persoana a treia singular: el / ea se temeá, perfectul simplu persoana întâi singular: eu mă temúi; conjunctiv prezent 3 să se teámă; gerunziu temấndu-se; participiu temút. Nu mă teme de nimic. |
GRAMATICA cuvântului teme? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului teme. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul teme poate fi: substantiv, adjectiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE teme? Vezi cuvântul teme desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul teme?[ te-me ] Se pare că cuvântul teme are două silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL teme Inţelegi mai uşor cuvântul teme dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe= mi se pare că Cine e mușcat de șarpe se teme și de șopârlă = cel pățit e fricos, prevăzător = mi-e teamă că Cine e mușcat de șarpe se teme și de șopârlă = cel pățit e fricos, prevăzător = mi se pare că Cine e mușcat de șarpe se teme și de șopârlă = cel pățit e fricos, prevăzător = mi se pare că |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL teme |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A-i da cuiva borșul?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
