eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție umbra


PROPOZIȚIIEXPRESIISINONIME DIMINUTIVE PLURALGRAMATICĂSILABE
Umbră [ um-bră ]
VEZI SINONIME PENTRU umbră PE ESINONIME.COM


Cautăm definiția cuvântului umbra în mai multe dicționare

Definițiile pentru umbra din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:
UMBRĂ
   
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru UMBRĂ:
ÚMBRĂ, umbre, substantiv feminin

I.

1. Întunecime provocată de un corp opac care oprește razele de lumină; porțiune de loc întunecoasă (și răcoroasă) unde nu ajung direct razele de lumină. Trecerea norilor acoperă pămîntul cu pete mari de umbră și de răcoare. BOGZA, C. O. 237. E cald și lîngă trunchiuri umbra treptat se face tot mai mică. ANGHEL, Î. G. 21. Colo în depărtare e valea lui natală, Cu codri plini de umbră, cu rîpe fără fund. EMINESCU, O. IV 318.
       • figurat Pe tine eu, din umbră, te-oi scoate la lumină, Căci fosta Baba-Rada de-acum e a ta zînă. ALECSANDRI, T. I 402.
       • locuțiune adjectiv Fără umbră = complet, desăvîrșit, pur. Glasul și înfățișarea învățătorului dovedeau sinceritate fără umbră. REBREANU, R. I 96.
       • Locuţiune adverbiala La umbră = într-un loc umbros. Parcurile sînt pline de oameni care au venit să guste, la umbră, răcoarea plăcută a verii. STANCU, U.R.S.S. 125. Rupt de osteneală... se dete nițel la umbră într-o vâlcea, să se mai odihnească oleacă. ISPIRESCU, L. 214. Pe malul mării, la umbră stînd culcat... Privesc trecînd mulțime de vase călătoare. ALECSANDRI, P. I 240. Din umbră = fără a se da pe față, fără a se face cunoscut; pe ascuns, pe furiș. Zmeul-Zmeilor, sărmanul, ar fi fost de mult învins Dacă mama lui, din umbră, mîna nu i-ar fi întins. EFTIMIU, Î. 92.
       • Expresia: A sta (a fi, a rămîne etc.) în (sau la) umbră = a sta (a fi, a rămîne etc.) ascuns, retras, neștiut; a sta (a rămîne etc.) deoparte. Voi toți care ați stat pînă acum în umbră timizi... scuturați-vă, recăpătați încredere în voi. ANGHEL, PR. 186. De asupra tuturora se ridică cine poate, Pe cînd alții, stînd la umbră și cu inima smerită, Neștiuți se pierd în taină ca și spuma nezărită. EMINESCU, O. I 133. (Cu aluzie la chipurile ctitorilor zugrăvite în biserici) Rămîneți în umbră sfîntă, Basarabi și voi Mușatini, Descălecători de țară, dătători de legi și datini. EMINESCU, O. I 149. A lăsa (pe cineva) în umbră = a lăsa (pe cineva) mai prejos de sine; a eclipsa.

2. Întuneric, întunecime, obscuritate. În odaie se făcuse întuneric, și Tudor vedea lucind în umbră ochii Aniței. SADOVEANU, O. VII 125. Focul taberei s-a stins, Neagra umbră s-a întins. ALECSANDRI, P. II 107.
       • (Urmat de determinarea «serii» sau «nopții») Cînd îi văzu că se apropie și se adună în jurul lui prin umbra serii, înțelese numaidecît ce se întîmplă. DUMITRIU, vezi L. 97. În umbra nopții armăsaru-i zboară Ca o-nchipuire albă și ușoară. BOLINTINEANU, O. 35. Umbrele nopții acoperiseră pămîntul. ALECSANDRI, O. P. 283.
       • figurat (Urmat de determinarea «vremilor» sau «anilor») Privesc din umbra anilor pămîntul Spaniei. BOUREANU, S. P.

6. Răsai din umbra verb reflexiv:emilor încoace, Ca să te văd venind

– ca-n vis, așa vii! EMINESCU, O. I 120.

3. Pată întunecată, nuanță închisă, aspect întunecat. Tîmpla bate liniștită ca o umbră viorie. EMINESCU, O. I 79.
♦ Parte mai întunecată dintr-o imagine plastică. Precum într-acele cadre ce-s de mînă iscusită, A umbrelor cu lumina unirea cea potrivită, Feliurimi de flori încheagă. CONACHI, P. 284.
       • Expresia: A da umbre = a înnegri cu creionul sau cu cărbunele porțiuni dintr-un desen care trebuie să apară mai întunecate.

4. figurat Întunecare a feței, cută care apare pe obraji din cauza supărării, a bătrîneții, a oboselii. Vedeai ziua, pe chipul mamei, umbre. PAS, Z. I 249. Badea l-a primit cu umbră între sprîncene. GALACTION, O. I 142.
♦ (Urmat de o determinare în genitiv) Reflex pe fața cuiva, exprimînd un sentiment (mai ales de tristețe). Ochii ei sînt plini de umbra tăinuitelor dureri. EMINESCU, O. I 142. În zădar chipu-ți poartă mîhnirea

– Umbra durerii ce m-amăgi. ALEXANDRESCU, M. 62.

II.

1. (De obicei urmat de o determinare în genitiv) Forma sau imaginea întunecată a unui lucru, proiectată pe o suprafață luminată. Peste grădiniță se așternea, tot mai mare, umbra casei. SADOVEANU, O. IV 122. O flacără trosni, ațîțîndu-le și pe celelalte. Fața lui Petre se roși. Umbra lui juca pe perete. REBREANU, R. I 206. Stă castelul singuratic, oglindindu-se în lacuri, Iar în fundul apei clare doarme umbra lui de veacuri. EMINESCU, O. I 152.
       • Umbre chinezești vezi chinezesc.
       • expresie. Se teme și de o umbră (sau de umbra lui) sau (e) fricos și de umbra lui, se spune despre un om foarte fricos sau laș. Și unde nu s-au adunat o mulțime de băieți și fete la școală, între care eram și eu, un băiet prizărit, rușinos și fricos și de umbra mea. CREANGĂ, A.

2. Rău e cînd ai a face tot cu oameni, cari se tem și de umbra lor. id. P. 233. A face (sau a ține) degeaba umbră pămîntului, se spune despre un om care nu-și justifică existența prin muncă.
       • Compus: umbra-iepurelui = plantă erbacee din familia liliaceelor, cu tulpina înaltă, uneori agățătoare, cu frunzele în formă de ace, cu florile galbene-verzui și cu fructele ca niște boabe roșii (Asparagus scaber).
♦ Imaginea nedeslușită a cuiva, așa cum se vede printr-un geam de sticlă (mată), printr-o pînză etc. Prin perdeaua subțire, la lumina slabă a lămpii, distinge umbre, ca la cinematograf. Umbra Surei e mai lungă decît a tuturor. SAHIA, N. 96. În saloanele de la curtea boierească se zăreau prin ferestrele largi, aburite, umbre lungi, mișcîndu-se în vîlvătaia luminilor de policandre. MIRONESCU, S. A. 30.

2. Ființă care nu se vede bine, nu poate fi deslușită bine, din cauza întunericului, a ceții etc. vezi mogîldeață. Deodată tresări. O umbră părea că se mișcă pe fața netedă a cheului gol. BART, E. 185. Din timp în timp el zărea umbre negre ce se furișau de-a lungul galeriilor. ALECSANDRI, O. P. 113.
       • (În comparații) Ceața iernii ne-a tot depărtat ca pe-o cîmpie Pînă ne-am văzut ca două umbre-n sară. despre BOTEZ, P. O. 77. Trecu ca o umbră și, cînd intră în chilia lui, răsuflă lung. EMINESCU, N. 57.

3. (În superstiții și în basme) Duhul unui om mort; stafie, fantomă, nălucă. Se despică zidul și se ivi o umbră care puse două lumînări aprinse. ISPIRESCU, L. 143. Fug caii duși de spaimă și vîntului s-aștern. Ca umbre străvezie ieșite din infern. EMINESCU, O. I 98. Tot e groază și tăcere... Umbra intră în mormînt. ALEXANDRESCU, M. 17.
       • figurat Era un ceas de noapte de toamnă, cînd ies umbrele visurilor noastre. SADOVEANU, O. VI 527.
       • Expresia: Lumea (sau împărăția) umbrelor = lăcașul morților. Se ducea în turburea împărăție a umbrelor. EMINESCU, N. 26.
♦ (Prin exagerare, urmat de determinările «de om», «de femeie» etc.) Ființă foarte slabă (și bolnavă), care și-a pierdut înfățișarea și puterea de mai înainte. Se uita îndurerat la umbra ceea de femeie, un pumn de piele și oase. BART, E. 388. Ce slab ajunsese în urmă,

– era mai mult o umbră de om. VLAHUȚĂ, O. A. 149. O umbră de om, un bătrîn cu barba pînă la genuchi. ISPIRESCU, L. 101.

4. Urmă, semn abia perceptibil; cantitate foarte mică de ceva. Era neagră, cu o umbră de mustață, și cu ochii verzi care luminau rece în mijlocul frumuseții aceleia întunecate. DUMITRIU, B. forme 44. E proaspăt bărbierit, cu o ușoară umbră de pudră. C. PETRESCU, C. vezi 64.
       • (În legătură cu abstracte) Zise cu o umbră de părere de rău și de imputare în glas: Pentru asta te cerți tu cu tovarășii tăi? DUMITRIU, N. 242. Aducîndu-și aminte cît l-au amărît închipuirile, zîmbi în sineși, dar cu o umbră de tristețe. REBREANU, R. I 52. Boala lui era grea de tot și mai nu-i rămînea nici umbră de scăpare. MIRONESCU, S. A. 33. Ești un bărbat devotat și conștiincios, fără nici o umbră de bănuială. CARAGIALE, O. II 175.

5. figurat Părere, aparență, iluzie. Să pot obține măcar umbra unui succes, atît de trebuincios debutantului. MACEDONSKI, O. IV

3. Ici, umbre de noroade le vezi ocîrmuite De umbra unor pravili călcate, siluite. ALEXANDRESCU, M.

5.

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane



UMBRĂ
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru UMBRĂ:
ÚMBRĂ, umbre, substantiv feminin

I.

1. Lipsă de lumină, întunecime provocată de un corp opac care oprește razele de lumină; porțiune din spațiu întunecoasă (și răcoroasă) unde nu ajung direct razele de lumină.
       • locuțiune adjectiv Fără umbră = corect, desăvârșit, pur.
       • Locuţiune adverbiala Din umbră = fără a se arăta pe față; pe ascuns, pe furiș.
       • Expresia: A sta (sau a fi, a rămâne etc.) în (sau la) umbră = a sta (sau a fi, a rămâne etc.) ascuns, retras, deoparte. A lăsa (pe cineva) în umbră = a lăsa (pe cineva) mai prejos, a eclipsa (pe cineva).

2. Întuneric, întunecime, obscuritate.

3. Nuanță închisă, pată întunecată.
♦ specializare Parte mai întunecată dintr-o imagine plastică.
♦ figurat Stare de tristețe, de îngândurare etc. întipărită pe fața cuiva.

II.

1. (De obicei urmat de o determinare în genitiv) Conturul întunecat al unei ființe sau al unui lucru, proiectat pe o suprafață (mai) luminată.
       • Expresia: Se teme și de umbra lui, se spune despre un om foarte fricos. Face umbră pământului (degeaba), se spune despre un om incapabil să producă, să realizeze ceva.
♦ Compus: umbra-iepurelui = plantă erbacee cu tulpina înaltă, cu frunzele în formă de solzi, cu florile galbene-verzui și cu fructele de forma unor boabe roșii (Asparagus collinus).
♦ Imagine neclară, nedeslușită; obiect care nu se vede bine (din cauza întunericului, a ceții etc. sau pentru că este privit printr-un corp puțin transparent).

2. (În concepțiile mistice și în basme) Duhul unui om mort sau ființă supranaturală, fantomatică; stafie, fantomă, nălucă.
♦ figurat Ființă foarte slabă (și bolnavă).

3. figurat Urmă, semn abia perceptibil; cantitate foarte mică din ceva.
♦ figurat Părere, aparență, iluzie.

– latina umbra.

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

umbră
Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru umbră:
úmbră forme, plural e (latina ŭmbra, italiana pv. ombra, limba franceza ombre, [cat. spaniolă pg. sombra, din sub umbra]. vezi umbrelă). Întunecime slabă produsă de un corp opac care oprește razele soareluĭ saŭ ale alteĭ luminĭ: nucu face umbră bună, umbra ziduluĭ e maĭ răcoroasă de cît a copacului, eclipsele de lună îs cauzate de umbra pămîntuluĭ. Imagine, contur, siluetă: umbra uneĭ mînĭ. Figură (om) care nu se vede bine din pricina întunericuluĭ, mogîldeață; am văzut o umbră strecurîndu-se pe lîngă zid. În pictură, părțile întunecate ale unuĭ tabloŭ. figurat Care abea maĭ seamănă cu ceĭa ce a fost odată: acest bătrîn e umbra unuĭ eroŭ. Fantazmă, sufletu unuĭ mort: umbra luĭ Hamlet. Slab, în ultimu grad, spectru: bolnava a ajuns o umbră. Aparență ușoară: o umbră de adevăr. La umbră,

1. adăpostit de umbră: a dormi vara la umbră;

2. la răcoare, la închisoare (iron.): l-a turnat la umbră. A face umbră cuĭva, a-l întuneca, a-l eclipsa, a te distinge maĭ mult de cît el. A arunca, a lăsa în umbră,

1. a întuneca, a eclipsa;

2. a nu releva, a trece cu vederea: a lăsa în umbră o mulțime de fapte. Umbra bouluĭ, o păsărică foarte mică al căreĭ obĭceĭ e să stea pe lîngă boiĭ care pasc. Umbra ĭepureluĭ, o plantă liliacee care crește pin pădurĭ și tufișurĭ (aspáragus collinus). Umbra nopțiĭ, zîrnă.

Definiție sursă: Dicționaru limbii românești

UMBRĂ
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru UMBRĂ:
ÚMBRĂ umbrae forme

1) Loc sau spațiu unde nu pătrund razele soarelui.

2) Porțiune întunecată care apare în una din părțile unui obiect, când este luminat din partea opusă (de obicei, de soare). umbraa casei.
       • Din umbra pe ascuns; pe furiș. A sta la umbra a sta (sau a rămâne) ascuns. A fi umbraa cuiva a) a fi însoțitorul permanent al cuiva; b) a fi mereu sub influența cuiva; a depinde total de cineva. A se teme și de umbraa lui a fi foarte fricos. A lăsa pe cineva în umbra a eclipsa pe cineva. umbraa-iepurelui plantă erbacee cu tulpina înaltă, cu frunze în formă de solzi, cu flori galbene-verzui și cu fructe roșii, în formă de boabe.

3) Imagine întunecată, proiectată pe o suprafață luminată.

4) Lipsă de lumină; întuneric; obscuritate. A luci în umbra.

5) (în operele de artă plastică) Parte mai închisă care contrastează cu partea pictată în culori deschise.
       • A da umbrae a colora întunecat anumite porțiuni dintr-un desen.

6) figurat Urmă a unei stări sufletești (în expresia feței). umbra de tristețe.

7) Ființă sau obiect care nu poate fi bine deslușit din cauza întunericului sau a depărtării. umbrae trecând pe drum.

8) Persoană foarte slabă cu aspect bolnăvicios.

9) figurat Urmă abia observată. O umbra de cicatrice. O umbra de recunoștință. [G.-D. umbrei] /<lat. umbra
Forme diferite ale cuvantului umbra: umbrae

Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române



umbră
Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru umbră:
úmbră (-re), substantiv feminin

– Întunecime, lipsă de lumină.

– Mr. aumbră, megl. umbră. latina ŭmbra (Pușcariu 1798; REW 9046), conform italiana , prov., cat. ombra, limba franceza ombre.

– derivat umbrar, substantiv neutru (adăpost împotriva arșiței); umbratic (variantă umbratec), adjectiv (umbros), cu sufix -atic (după Pușcariu 1799, din latina umbraticus); umbros (mr. aumbros), adjectiv (umbrit), conform latina umbrōsus (Pușcariu 1802; REW 9050); umbri, verb (a ține, a da umbră; a acoperi, a proteja, a adăposti, a adumbri; a estompa), pe care Densusianu, Hlr., 150 și Pușcariu 1800 îl considerau drept reprezentant al latina *ŭmbrῑre < ŭmbrescĕre, conform mr. aumbredz; umbriș, substantiv neutru (loc cu umbră); umbrelă (variantă umbreală), substantiv feminin (apărătoare de ploaie), din italiana ombrella, limba franceza ombrelle, conform limba neogreacă ὀμπρέλα, limba turcă omrela; umbrelar, substantiv masculin (fabricant sau vînzător de umbrele).
Forme diferite ale cuvantului umbra: umbra-re

Definiție sursă: Dicționarul etimologic român

UMBRĂ
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru UMBRĂ:
UMBRĂ s.

1. (rar) umbriș. (E caniculă și stă la umbra.)

2. întunecime, întuneric, obscuritate. (umbraele nopții se întind peste natură.)

3. apariție, arătare, duh, fantasmă, fantomă, nălucă, nălucire, năzărire, spectru, spirit, stafie, strigoi, vedenie, viziune, (învechit și popular) nălucitură, năzăritură, (popular) iazmă, moroi, (regional) arătanie, necurățenie, pater, (Banat) năhoadă, (Moldova și Bucovina) vidmă, (învechit) vedere, zare. (O umbra în noapte.)

4. chip, imagine, spectru, vedenie, viziune. (umbra morții se arată.)

5. (botanică) umbra-iepurelui (Asparagus tenuifolius) = (regional) sparanghel.

Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

UMBRĂ
Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru UMBRĂ:
ÚMBRĂ substantiv verbal arest, închisoare, ocnă, penitenciar, pușcărie, temniță, urmă.
Definiție sursă: Dicționar de sinonime

umbră
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru umbră:
umbră substantiv verbal AREST. ÎNCHISOARE. OCNĂ. PENITENCIAR. PUȘCĂRIE. TEMNIȚĂ. URMĂ.
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

umbră
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru umbră:
úmbră substantiv feminin, genitiv dativ articulat úmbrei; plural úmbre
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

umbră
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru umbră:
úmbră substantiv feminin, genitiv dativ articulat úmbrei; plural úmbre
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat


CUVINTE APROPIATE DE 'UMBRA'
UMBLĂTÚRĂÚMBLETÚMBOUMBÓNÚMBRĂUMBRA-CÚCULUIUMBRA-IÉPURELUIUMBRA-NÓPȚIIUMBRÁL

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL umbră
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului umbră dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
ÚMBRĂ umbrăe forme 1 Loc sau spațiu unde nu pătrund razele soarelui.
Umbrăa casei.
       • Din umbră pe ascuns; pe furiș.
A sta la umbră a sta sau a rămâne ascuns.
A fi umbrăa cuiva a a fi însoțitorul permanent al cuiva; b a fi mereu sub influența cuiva; a depinde total de cineva.
A se teme și de umbrăa lui a fi foarte fricos.
A lăsa pe cineva în umbră a eclipsa pe cineva.
Umbrăa-iepurelui plantă erbacee cu tulpina înaltă, cu frunze în formă de solzi, cu flori galbene-verzui și cu fructe roșii, în formă de boabe.
A luci în umbră.
       • A da umbrăe a colora întunecat anumite porțiuni dintr-un desen.
Umbră de tristețe.
Umbrăe trecând pe drum.
O umbră de cicatrice.
O umbră de recunoștință.
E caniculă și stă la umbră.
Umbrăele nopții se întind peste natură.
O umbră în noapte.
Umbră morții se arată.
E caniculă și stă la umbră.

GRAMATICA cuvântului umbră?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului umbră.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul umbră poate fi: substantiv, adjectiv, verb, adverb
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul umbră sa indeplinească rolul de: substantiv feminin, substantiv masculin, substantiv neutru,
  • Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor un / două
  • group icon La plural substantivul umbră are forma: úmbre
    VEZI PLURALUL pentru umbră la mai multe forme împreună cu EXERCIȚII

CUM DESPART ÎN SILABE umbră?
Vezi cuvântul umbră desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul umbră?
[ um-bră ]
Se pare că cuvântul umbră are două silabe

EXPRESII CU CUVÂNTUL umbră
Inţelegi mai uşor cuvântul umbră dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe
locuțiune adjectiv Fără umbră = complet, desăvîrșit, pur
Locuţiune adverbiala La umbră = într-un loc umbros
Din umbră = fără a se da pe față, fără a se face cunoscut; pe ascuns, pe furiș
în sau la umbră = a sta a fi, a rămîne etc
A lăsa pe cineva în umbră = a lăsa pe cineva mai prejos de sine; a eclipsa
A da umbre = a înnegri cu creionul sau cu cărbunele porțiuni dintr-un desen care trebuie să apară mai întunecate
Compus: umbra-iepurelui = plantă erbacee din familia liliaceelor, cu tulpina înaltă, uneori agățătoare, cu frunzele în formă de ace, cu florile galbene-verzui și cu fructele ca niște boabe roșii Asparagus scaber
Lumea sau împărăția umbrelor = lăcașul morților
locuțiune adjectiv Fără umbră = corect, desăvârșit, pur
Locuţiune adverbiala Din umbră = fără a se arăta pe față; pe ascuns, pe furiș
în sau la umbră = a sta sau a fi, a rămâne etc
A lăsa pe cineva în umbră = a lăsa pe cineva mai prejos, a eclipsa pe cineva
♦ Compus: umbra-iepurelui = plantă erbacee cu tulpina înaltă, cu frunzele în formă de solzi, cu florile galbene-verzui și cu fructele de forma unor boabe roșii Asparagus collinus
Botanică umbra-iepurelui Asparagus tenuifolius = regional sparanghel
Botanică umbra-iepurelui Asparagus tenuifolius = regional sparanghel



© 2023 qDictionar.com


SINONIME PENTRU CUVÂNTUL umbră

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: învechit clopot de dandana?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectgreşit
afecțiune caracterizată prin accese de sufocare și prin dureri în regiunea inimii
orthoclase kalsi3o8, substantiv monoclinic, tectosi- licat din grupul feldspaților alcalini ortoclazi; minerit etalon în scara mohs d
clopot de alarmă
a înșela, a escroca pe cineva
VEZI RĂSPUNSUL CORECT










Știi care e înțelesul următoarelor expresii?