 | as |
|
| Termen [ ter-men ] VEZI SINONIME PENTRU termen PE ESINONIME.COM definiția cuvântului termen în mai multe dicționareDefinițiile pentru termen din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru TERMEN: TÉRMEN2, termene, substantiv neutru 1. Dată fixă la care, potrivit unei învoieli, unei tranzacții, unei decizii sau unei dispoziții prealabile, se face o plată, se execută o obligație, se înfăptuiește sau se realizează ceva; soroc. Termen de plată. • Locuţiune adverbiala În (sau la) termen = atunci cînd trebuie; la timp. Numai de s-ar ține croitoreasa de cuvînt, să fie rochia gata în termen. C. PETRESCU, Î. II 213. 2. Interval sau perioadă de timp, stabilită dinainte, în limita căreia trebuie să se înfăptuiască sau să se întîmple ceva. Ți-a trecut cică termenul de împotrivire. DUMITRIU, N. 18. Mai dă-ne un mic termen de zece mii de ani. ALEXANDRESCU, P. 161. Iar trei zile de-mi trecea, Termenul că se-mplinea, Împăratul că-mi ieșea. TEODORESCU, P. P. 671. • Locuţiune adverbiala În termen de... = în timp de... Lucrare executată în termen de 10 zile. 3. (Învechit) Sfîrșit, limită, hotar. Noi dar, după toate aceste mizerii ce se par a nu mai avea termen, declarăm că nu sîntem partizani a nici unei persoane. GHICA, A. 766. Această mișcare de perfecție va avea oare un termen? Răul pieri-va de tot din lume? BĂLCESCU, O. II 10. 4. (În expresie) A fi în termen = a-și face stagiul militar. De ce nu te-au făcut sergent, tată, cînd ai fost în termen? STANCU, despre 214. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru TERMEN: TERMÉN, (1, 2, 3) termene, substantiv neutru, (4, 5, 6, 7, 8) termeni, substantiv masculin 1. substantiv neutru Dată fixă la care, potrivit unei învoieli, unei decizii sau unei dispoziții prealabile, se execută o obligație (bănească) sau se realizează ceva; soroc. • Locuţiune adverbiala În (sau la) termen = la data fixată, prevăzută. ♦ Condiție, clauză într-un tratat, într-un acord. 2. substantiv neutru Interval de timp, stabilit dinainte, în limita căruia trebuie să se înfăptuiască sau să se întâmple ceva. • Locuţiune adverbiala În termen de... = în timp de... 3. substantiv neutru (învechit) Limită, hotar, sfârșit. 4. S. m. (în locuțiune și expresie) În termen = care își face serviciul militar în condițiile prevăzute de lege. A fi în termen = a-și face stagiul militar. 5. S. m. Cuvânt; expresie. 6. S. m. figurat (în expresie) A fi în termeni buni (sau răi) cu cineva = a fi în relații bune (sau rele) cu cineva. 7. S. m. (matematică) Fiecare dintre monoamele unui polinom; fiecare dintre numerele care alcătuiesc o progresie sau un raport. 8. S. m. Fiecare dintre cuvintele sau grupurile de cuvinte care au o accepție specifică unui anumit domeniu de activitate. – Din latina termen, -inis (cu unele sensuri după limba franceza terme). Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru TERMEN: TÉRMEN, (1, 2, 3) termene, substantiv neutru, (4, 5, 6, 7, 8) termeni, substantiv masculin 1. substantiv neutru Dată fixă la care, potrivit unei învoieli, unei decizii sau unei dispoziții prealabile, se execută o obligație (bănească) sau se realizează ceva; soroc. • Locuţiune adverbiala În (sau la) termen = la data fixată, prevăzută. ♦ Condiție, clauză într-un tratat, într-un acord. 2. substantiv neutru Interval de timp, stabilit dinainte, în limita căruia trebuie să se înfăptuiască sau să se întâmple ceva. • Locuţiune adverbiala În termen de... = în timp de... 3. substantiv neutru (învechit) Limită, hotar, sfârșit. 4. S. m. (În locuțiune și expresie) În termen = care își face serviciul militar în condițiile prevăzute de legi. A fi în termen = a-și face stagiul militar. 5. S. m. Cuvânt; expresie. 6. S. m. figurat (În expresie) A fi în termeni buni (sau răi) cu cineva = a fi în relații bune (sau rele) cu cineva. 7. S. m. (matematică) Fiecare dintre monoamele unui polinom; fiecare dintre numerele care alcătuiesc o progresie sau un raport. 8. S. m. Fiecare dintre cuvintele care au o accepție specifică unui anumit domeniu de activitate. – Din latina termen, -inis (cu unele sensuri după limba franceza terme). Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul de termeni lingvistici dă următoarea definitie pentru TERMEN: TÉRMEN substantiv masculin (< latina terminus, conform limba franceza terme): 1. (în limbajul comun) cuvânt, vorbă. În raport cu sfera vocabularului pe care o reprezintă, întâlnim: t. populari, t. dialectali (regionali), t. de jargon, t. de argou, t. literari, t. neologici etc. 2. (în limbajele speciale) cuvânt propriu unei anumite științe, care servește la exprimarea unei noțiuni specifice. În raport cu aceste noțiuni, cu domeniile de activitate în care se folosesc, se disting următoarele categorii: t. lingvistici, t. geografici, t. tehnici, t. istorici, t. științifici, t. sportivi etc. • termen regént: t. de care depinde sintactic o parte de propoziție secundară sau o propoziție subordonată ( vezi cuvânt regent). • termen introductív: t. care introduce în propoziție sau în frază o unitate sintactică ( vezi cuvânt introductiv). • termen corelatív: t. care intră în corelație sintactică cu un alt t. din cadrul frazei (introductiv), într-o relație de interdependență ( vezi cuvânt corelativ). vezi și cuvấnt. Definiție sursă: Dicționar de termeni lingvistici |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru TERMEN: TÉRMEN I. substantiv neutru 1. dată dinainte fixată pentru executarea unei plăți, obligații etc.; scadență. 2. interval de timp (dinainte stabilit) în limita căruia trebuie să se înfăptuiască, să se întâmple ceva. 3. eveniment viitor și sigur în ce privește producerea lui, dar incert în ceea ce privește data la care se va produce. 4. (despre ostași) în termen = în curs de satisfacere a serviciului militar. II. substantiv masculin 1. cuvânt, vorbă, expresie. 2. fiecare dintre elementele unei comparații. 3. (matematică) fiecare dintre monoamele unui polinom; fiecare dintre numerele ce alcătuiesc o progresie sau un raport. 4. element primar al unui enunț sau sistem logic. ♦ fiecare dintre cele trei elemente constitutive ale unui silogism. 5. (fizică) termen spectral = mărime proporțională cu energia oricăreia dintre stările în care se poate afla un atom. 6. (figurat; plural ) relație (bună sau rea) cu cineva. (< latina termen, după limba franceza terme) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru TERMEN: TÉRMEN1, termeni, substantiv masculin 1. Cuvînt, expresie. Termenii de jargon... trădează în măsură însă mai mare decît arhaismele, dorința vorbitorului de a se distinge de restul poporului. GRAUR, forme L. 111. Zei mari! Cîte nimicuri ascunde sub manta... Cîți termeni goi de cuget! – ce josnice simțiri. MACEDONSKI, O. I 169. Parnasul nostru să-l vezi... Unul, iscoditor trist de termeni încoronați, Lipsiți de duh creator numește pe toți ceilalți. ALEXANDRERSCU, M. 240. • Termen de comparație vezi comparație. 2. (Numai la plural , în expresie) A fi în termeni buni (sau răi) cu cineva = a fi în relații sau raporturi bune (sau rele) cu cineva. 3. (matematică) Fiecare dintre monoamele unui polinom sau fiecare dintre numerele care alcătuiesc o progresie sau un raport. 4. (filozofie; în expresie) Termen major, termen minor, termen mediu vezi c. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru TERMEN: TERMEN s. 1. dată, timp, verb reflexiv:eme, zi, (popular) soroc, (învechit) sorocire, veleat. (La termen hotărit...) 2. (finanțe, economie) scadență, (popular) soroc, (prin Banat) roc, (învechit) diorie, vadea. (Polița a ajuns la termen.) 3. interval, perioadă. (Un termen de garanție de 6 luni.) 4. (juridic) clauză, condiție, dispoziție, prevedere, punct, stipulare, stipulație, (învechit și popular) tocmeală, (învechit) șart. (termen al unui contract.) 5. (lingvistică) cuvînt, vorbă, (livresc) verb, vocabulă, (popular) zicere, (regional) boace, (învechit) glas, grai, limbă, parolă, vorbire, voroavă. (Un termen nou intrat în limbă.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru TERMEN: TÉRMEN substantiv masculin 1. Cuvânt, vorbă expresie; exprimare. 2. Fiecare dintre elementele unei comparații. 3. (matematică) Fiecare dintre monoamele unui polinom. 4. Fiecare dintre cele trei elemente constitutive ale unui silogism. ♦ Elementele unui enunț sau sistem logic. 5. (fizică) Termen spectral = mărime proporțională cu energia oricăreia dintre stările în care se poate afla un atom. [Variante termin substantiv masculin / < latina terminus, conform limba franceza terme]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru termen: térmen (-ne), substantiv neutru – 1. Limită (în spațiu sau în timp). – 2. Soroc, scadență. – Variante mold. termin. latina termen, cu sensurile din limba franceza terme. – derivat termina, verb (a sfîrși, a încheia); teminal, adjectiv (final); terminați(un)e, substantiv feminin (finală); neterminat, adjectiv (care nu a fost sfîrșit). Forme diferite ale cuvantului termen: termen-ne Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru termen: termen m. 1. mod de a vorbi, expresiune: termen impropriu; 2. fiecare din elementele propozițiunii, comparațiunii, silogismului; 3. fiecare din cantitățile unei expresiuni algebrice separată prin semnele + sau -. 4. figurat relațiuni, situațiune reciprocă: suntem în termeni buni cu dânsul. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru TERMEN: TÉRMEN2 termeni m. 1) Unitate normativă cu sens delimitat care desemnează o noțiune proprie unui anumit domeniu de activitate. 2) Cuvânt sau expresie proprii unui vorbitor. • A fi în termeni buni (sau răi) cu cineva a fi în relații bune (sau rele) cu cineva. /<lat. termen, termeninis, limba franceza terme Forme diferite ale cuvantului termen: termeni Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru TERMEN: TÉRMEN substantiv neutru 1. Dată dinainte fixată pentru executarea unei plăți, a unei obligații etc.; scadență. 2. Interval de timp (dinainte stabilit) în limita căruia trebuie să se înfăptuiască, să se întâmple ceva. [< limba franceza terme, conform latina terminus]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru TERMEN: TÉRMEN1 termene n. Limită fixată în timp printr-o dispoziție sau printr-o învoială la care urmează să se execute ceva; soroc. • În (sau la ) termen la data fixată. În termen în curs de satisfacere a serviciului militar. /<lat. termen, termeninis, limba franceza terme Forme diferite ale cuvantului termen: termene Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru termen: termen n. 1. limită, sfârșit: termenul vieții; 2. timp fixat pentru plată: chiria se plătește obișnuit în două termene; 3. sumă de plătit la capătul unui termen: e dator trei termene. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru TERMEN: TÉRMEN substantiv verbal cap, capăt, final, fine, graniță, hotar, încheiere, limită, margine, sfârșit. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru termen: termen substantiv verbal CAP. CAPĂT. FINAL. FINE. GRANIȚĂ. HOTAR. ÎNCHEIERE. LIMITĂ. MARGINE. SFÎRȘIT. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru termen: térmen (dată fixă, interval de timp) substantiv neutru, plural térmene Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru termen: térmen2 (dată, interval de timp) substantiv neutru, plural térmene Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru termen: térmen (cuvânt, monom) substantiv masculin, plural térmeni Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru termen: térmen1 (cuvânt, monom) substantiv masculin, plural térmeni Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru termen: térmen, vezi termin 1. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
CUVINTE APROPIATE DE 'TERMEN' TERMÁLtermalísmtermalitáteTÉRMETÉRMENtermentínTERMENVÓXȚÉRMERTERMI- |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL termen Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului termen dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii • termen regént: t. • termen introductív: t. • termen corelatív: t. La termen hotărit. Polița a ajuns la termen. Un termen de garanție de 6 luni. Termen al unui contract. Un termen nou intrat în limbă. TÉRMEN2 termeni m. • A fi în termeni buni sau răi cu cineva a fi în relații bune sau rele cu cineva. Termen, termeninis, limba franceza terme. TÉRMEN1 termene n. • În sau la termen la data fixată. În termen în curs de satisfacere a serviciului militar. Termen, termeninis, limba franceza terme. Un termen de garanție de 6 luni. |
GRAMATICA cuvântului termen? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului termen. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul termen poate fi: substantiv, adjectiv, verb, adverb
|
CUM DESPART ÎN SILABE termen? Vezi cuvântul termen desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul termen?[ ter-men ] Se pare că cuvântul termen are două silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL termen Inţelegi mai uşor cuvântul termen dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe Locuţiune adverbiala În sau la termen = atunci cînd trebuie; la timp = în timp de În expresie A fi în termen = a-și face stagiul militar Locuţiune adverbiala În sau la termen = la data fixată, prevăzută = în timp de în locuțiune și expresie În termen = care își face serviciul militar în condițiile prevăzute de lege A fi în termen = a-și face stagiul militar Figurat în expresie A fi în termeni buni sau răi cu cineva = a fi în relații bune sau rele cu cineva Locuţiune adverbiala În sau la termen = la data fixată, prevăzută = în timp de În locuțiune și expresie În termen = care își face serviciul militar în condițiile prevăzute de legi A fi în termen = a-și face stagiul militar Figurat În expresie A fi în termeni buni sau răi cu cineva = a fi în relații bune sau rele cu cineva Despre ostași în termen = în curs de satisfacere a serviciului militar Fizică termen spectral = mărime proporțională cu energia oricăreia dintre stările în care se poate afla un atom Numai la plural , în expresie A fi în termeni buni sau răi cu cineva = a fi în relații sau raporturi bune sau rele cu cineva Fizică Termen spectral = mărime proporțională cu energia oricăreia dintre stările în care se poate afla un atom |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL termen |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Locuțiune adverbiala ca untul?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul termen are forma: térmene
