Definiție cuvant

CUVINTE APROPIATE DE 'CUVANT'

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL cuvânt

2 Lin; îs cuvânt simplu Cuvânt care conține un singur morfem radical.

3 Lin; îs cuvânt primitiv Cuvânt 1 care servește ca element de bază pentru formarea altor cuvinte.

4 Lin; îs cuvânt compus Cuvânt 1 format prin compunere.

5 Lin; îs cuvânt derivat Cuvânt format prin derivare.

6 Lin; îs cuvânt matcă, cuvânt titlu Cuvânt aflat în fruntea unui articol de dicționar, sub care se grupează și se glosează toate variantele și expresiile, uneori și derivatele și compusele.

7 Îe A nu găsi sau a nu avea cuvântvinte A nu fi în stare sub impulsul unei stări de moment să exprimi ceea ce gândești.

8 Îlav Cu alte cuvântvinte Exprimând același[1] lucru altfel.

10 Îlav Într-un sau cu un cuvânt Pe scurt.

12 Îlav În puține cuvânte Pe scurt.

14 Îlav cuvânt cu sau de cuvânt Fără nici o modificare Si: exact, fidel.

19 Îs cuvânt greu Vorbă hotărâtoare.

21 îs cuvânt introductiv sau cuvânt înainte Prefață la o lucrare.

22 Îs Purtător de cuvânt Persoană autorizată să exprime, în mod public, păreri care arată punctul de vedere al forului pe care îl reprezintă.

23 Îe A pune un cuvânt bun A interveni favorabil pentru cineva.

24 Îlav În toată puterea cuvântului în înțelesul adevărat.

26 Îe A tăia sau a curma cuvântul A întrerupe pe cineva din vorbă.

27 Reg; îe A începe cuvânt A începe vorba.

31 Îe A cere sau a da, a avea cuvântul A cere sau a da cuiva dreptul de a vorbi într-o ședință, într-o adunare etc.

32 Îe A lua cuvântul A vorbi într-o adunare.

33 A-i lua cuiva cuvântul A interzice cuiva să-și mai continue afirmațiile într-o adunare.

36 Îe A înțelege sau a ști de cuvânt A asculta de spusele, de sfaturile cuiva.

37 Îs cuvânt de ordine Dispoziție dată de un superior.

40 Îs Om de cuvânt Om care-și ține făgăduielile.

41 Îs cuvânt de onoare sau de cinste, de om Promisiune sau făgăduială care angajează[2] cinstea cuiva.

42 Îe A-și da cuvântul de onoare A se angaja în mod hotărât că va face cu orice preț ceva.

43 Îe A crede pe cuvânt A crede fără a controla exactitatea spuselor.

44 Îe A-și ține cuvântul sau a se ține de cuvânt A-și îndeplini o promisiune făcută.

51 Îe Nu-i cuvânt Indiscutabil.

53 Îlav Cu drept cuvânt Pe bună dreptate.

58 Îs cuvânt-cheie Termen folosit pentru a marca o diviziune într-un catalog de bibliotecă.

60 Îs cuvânt-vedetă Termen ales din titlul unei lucrări sau al unei publicații care folosește la aranjarea alfabetică a lucrării în catalogul general sau în catalogul pe materii.

61 Îe A avea cu cineva un cuvânt A avea de discutat ceva cu cineva.

63 Înv; îs Parte de cuvânt Parte de vorbire.

71 Îe Din cuvânt în cuvânt Fără nici o modificare[3].

73 Îe Am cu tine un cuvânt Am să-ți spun o vorbă.

75 Reg; îe Îmi fac cuvânt cu cineva Conversez.

76 Îe A începe cuvânt A începe vorba.

77 Îe A da cuvânt A vorbi.

78 Îe A-i tăia sau curma cuiva cuvântI A-l întrerupe.

79 Îe A-i tăia cuvântul cu miere A întrerupe pe cineva pentru a-i da o veste bună.

80 Îe Nici nu mai rămâne cuvânt Nici vorbă.

81 Înv; îe A ascunde cuvântul A ține în secret.

83 Îe Dintr-un cuvânt Fără a sta pe gânduri.

84 Îe; după franceza partie de discours Parte de cuvânt Parte de vorbire.

87 Îe Cu un cuvânt subțire Cu multă finețe.

88 Îe cuvântul cel bun Vorbă bună.

100 Îe A ține sau a păzi cuvântul cuiva, a asculta de cuvântul cuiva, a ieși afară sau a nu se zbate din cuvântul cuiva sau a nu muta cuvântul cuiva A împlini ordinul cuiva.

101 Îe A-și ține cuvântul sau a se ține de cuvânt sau a sta la cuvânt sau a rămâne de cuvânt A respecta o promisiune 102 Înv, îe A face cuvânt sau a-și da cuvânt în sine sau a se lega la un cuvânt, a pune cuvânt cu cineva sau a lega cuvânt cu cineva A se înțelege cu cineva.

104 Îe A ține la un cuvânt A-și respecta legământul făcut.

106 Înv; îe A fi, a se uni, a se face, a se tocmi la sau într-un cuvânt cu cineva A fi de acord cu cineva.

112 Mol; îe Nu-i cuvânt Nu încape vorbă.

116 Înv; îe Sub sau pe sau cu cuvânt că.

Sau de sau pentru cuvântul că.

117 Înv; îe Sub sau cu cuvânt de Drept.

118 Înv; îe A da cuvânt A da seama.

CUVÂNT cuvântínte n.

       • Într-un cuvânt în rezumat; pe scurt.

Cu alte cuvântinte a altfel spus; b în concluzie.

Joc de cuvântinte echivoc creat prin asocierea cuvintelor apropiate după formă, dar diferite din punct de vedere al conținutului.

* A pune un cuvânt bun a faceo intervenție pentru cineva.

Cuvânt introductiv text plasat la începutul unei cărți, în care se fac anumite comentarii la carte; prefață; cuvânt înainte.

A lua cuvântântul a vorbi în fața unui public.

       • A-și ține cuvântântul sau a se ține de cuvânt a îndeplini o promisiune făcută.

Om de cuvânt om ce nu face promisiuni deșarte.

A-și spune cuvântântul.

       • Sub cuvânt că.

Cu drept cuvânt pe bună dreptate.

Un cuvânt nou intrat în limbă.

GRAMATICA cuvântului cuvânt?

Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul cuvânt poate fi: substantiv, verb,

• Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul cuvânt sa indeplinească rolul de: substantiv neutru,
• Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor un / două
• La plural substantivul cuvânt are forma: cuvínte

VEZI PLURALUL pentru cuvânt la mai multe forme împreună cu EXERCIȚII

CUM DESPART ÎN SILABE cuvânt?

[ cu-vânt ]
Se pare că cuvântul cuvânt are două silabe