eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție testament


PROPOZIȚIIEXPRESIISINONIME PLURALGRAMATICĂSILABE
Testament [ tes-ta-ment ]
VEZI SINONIME PENTRU testament PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului testament în mai multe dicționare

Definițiile pentru testament din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru TESTAMENT:
TESTAMÉNT, testamente, substantiv neutru

1. Act prin care cineva dă dispoziții privind dorințele ce urmează a-i fi împlinite după moarte, mai cu seamă în legătură cu transmiterea averii sale. Numai de n-o fi lăsat verb reflexiv:eun testament. DUMITRIU, N. 121. I-am repetat că îi voi lăsa prin testament tot. CAMIL PETRESCU, U. N. 210. Murind marele Petru pîn-a nu se pune în lucrare testamentul lui Dimitrie Cantemir, fiul său, Constantin, puse stăpînire pe toate averile. NEGRUZZI, S. II 144.
       • Testament olograf vezi olograf. Testament mistic sau secret vezi mistic.
♦ (Rar) Moștenire. (figurat) Prețioase antichități grece și latine, testamente ale unei lumi perdute. HASDEU,

I. vezi 138.

2. (În expresie) Vechiul Testament = parte a bibliei cuprinzînd textele referitoare la credințele religioase și la viața poporului evreu (pînă la nașterea lui Hristos). Davidică de la Fărcașa, pînă tipărea o mămăligă, mîntuia de spus pe de rost istoria Vechiului Testament. CREANGĂ, A. 84. Noul Testament = parte a bibliei cuprinzînd evangheliile și alte scrieri religioase (posterioare nașterii lui Hristos).

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

TESTAMENT
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru TESTAMENT:
TESTAMÉNT, testamente, substantiv neutru

1. Act juridic unilateral, revocabil cât timp testatorul este în viață, prin care cineva își exprimă dorințele ce urmează a-i fi împlinite după moarte, mai cu seamă în legătură cu transmiterea averii sale.
       • Testament olograf = testament scris în întregime, datat și semnat de testator. Testament autentic = testament întocmit de către un funcționar de stat, cu formalitățile cerute de lege.

2. (În sintagmele) Vechiul Testament = prima parte a Bibliei recunoscută și de mozaici și de creștini, cuprinzând textele referitoare la credințele religioase și la viața poporului evreu (până la nașterea lui Hristos). Noul Testament = a doua parte a Bibliei cuprinzând Evangheliile și alte scrieri religioase (de după nașterea lui Hristos), recunoscute numai de creștini.

– Din latina testamentum, limba franceza testament.

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

TESTAMENT
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru TESTAMENT:
TESTAMÉNT, testamente, substantiv neutru

1. Act juridic unilateral, revocabil cât timp testatorul este în viață, prin care cineva își exprimă dorințele ce urmează a-i fi împlinite după moarte, mai cu seamă în legătură cu transmiterea averii sale.
       • Testament olograf = testament scris în întregime, datat și semnat de testator. Testament autentic = testament întocmit de către un funcționar de stat, cu formalitățile cerute de lege.

2. (În sintagmele) Vechiul Testament = parte a Bibliei cuprinzând textele referitoare la credințele religioase și la viața poporului evreu (până la nașterea lui Cristos). Noul Testament = parte a Bibliei cuprinzând Evangheliile și alte scrieri religioase (de după nașterea lui Cristos).

– Din latina testamentum, limba franceza testament.

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

testament
Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru testament:
*testamént n., plural e (latina testamentum, despre testari, a testa). Act autentic pin care spuĭ ce să se facă cu averea ta după moartea ta. (Cînd e scris, datat și iscălit de tine, se numește olograf; cînd e primit în prezența judecătoruluĭ și marturilor, se numește public saŭ autentic; cînd e predat judecătoruluĭ în plic închis și sigilat, se numește mistic). Vechĭu Testament, cărțile sfinte din ainte de Hristos (Pentateucu, Profețiĭ și Agiografiĭ); Noul Testament, cărțile sfinte de după Hristos (Evangheliile, Actele Apostolilor, Epistolele și Apocalipsu). vezi biblie, diată.
Definiție sursă: Dicționaru limbii românești

TESTAMENT
Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru TESTAMENT:
TESTAMÉNT substantiv neutru

1. act juridic prin care cineva își exprimă ultimele dorințe, dispunând asupra felului cum va fi împărțită averea după moartea sa.

2. operă tardivă a unui scriitor sau artist, considerată ca ultima expresie a concepțiilor sale estetice ori literare. (< limba franceza testament, latina testamentum, germana Testament)

Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme

testament
Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru testament:
testament n. act autentic prin care cineva declară ultima sa voință și dispune de averea-i după moartea sa; Vechiul-Testament, colecțiunea cărților biblice; Noul-Testament, Evangheliile, Faptele Apostolilor, Epistolele și Apocalipsul.
Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

testament
Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru testament:
testamént (-te), substantiv neutru

– Act juridic ce cuprinde dorințele cuiva după moarte. latina testamentum (secolul XVII).

– derivat testa, verb, din limba franceza tester; testamentar, adjectiv, din limba franceza testamentaire; testator, adjectiv, din limba franceza testateur.
Forme diferite ale cuvantului testament: testament-te

Definiție sursă: Dicționarul etimologic român

TESTAMENT
Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru TESTAMENT:
TESTAMÉNT substantiv neutru Act prin care cineva își exprimă ultimele dorințe, dispunând asupra felului cum va fi împărțită averea după moartea sa. [plural -te, -turi. / < latina Testamentum, conform limba franceza testament].
Definiție sursă: Dicționar de neologisme

TESTAMENT
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru TESTAMENT:
TESTAMENT substantiv (juridic)

1. (învechit) diată, tocmeală. (Bun lăsat prin testament.)

2. testament mistic = testament secret; testament secret = testament mistic.

Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

TESTAMENT
Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru TESTAMENT:
TESTAMÉNT substantiv verbal lege, legislație.
Definiție sursă: Dicționar de sinonime

testament
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru testament:
testament substantiv verbal LEGE. LEGISLAȚIE.
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

testament
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru testament:
testamént substantiv neutru, plural testaménte
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

testament
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru testament:
testamént substantiv neutru, plural testaménte
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat


CUVINTE APROPIATE DE 'TESTAMENT'
TESTACÉUTESTĂLUÍTESTĂLUÍRETESTĂLUÍTTESTAMÉNTTESTAMENTÁRTESTÁREtestatoáreTESTATÓR

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL testament
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului testament dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
Bun lăsat prin testament.
Bun lăsat prin testament.

GRAMATICA cuvântului testament?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului testament.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul testament poate fi: substantiv, adjectiv, verb,
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul testament sa indeplinească rolul de: substantiv neutru,
  • Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor un / două
  • group icon La plural substantivul testament are forma: testaménte
VEZI PLURALUL pentru testament la mai multe forme împreună cu EXERCIȚII

CUM DESPART ÎN SILABE testament?
Vezi cuvântul testament desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul testament?
[ tes-ta-ment ]
Se pare că cuvântul testament are trei silabe

EXPRESII CU CUVÂNTUL testament
Inţelegi mai uşor cuvântul testament dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe
În expresie Vechiul Testament = parte a bibliei cuprinzînd textele referitoare la credințele religioase și la viața poporului evreu pînă la nașterea lui Hristos
Noul Testament = parte a bibliei cuprinzînd evangheliile și alte scrieri religioase posterioare nașterii lui Hristos
Testament olograf = testament scris în întregime, datat și semnat de testator
Testament autentic = testament întocmit de către un funcționar de stat, cu formalitățile cerute de lege
În sintagmele Vechiul Testament = prima parte a Bibliei recunoscută și de mozaici și de creștini, cuprinzând textele referitoare la credințele religioase și la viața poporului evreu până la nașterea lui Hristos
Noul Testament = a doua parte a Bibliei cuprinzând Evangheliile și alte scrieri religioase de după nașterea lui Hristos, recunoscute numai de creștini
Testament olograf = testament scris în întregime, datat și semnat de testator
Testament autentic = testament întocmit de către un funcționar de stat, cu formalitățile cerute de lege
În sintagmele Vechiul Testament = parte a Bibliei cuprinzând textele referitoare la credințele religioase și la viața poporului evreu până la nașterea lui Cristos
Noul Testament = parte a Bibliei cuprinzând Evangheliile și alte scrieri religioase de după nașterea lui Cristos
Testament mistic = testament secret; testament secret vezi testament mistic
Testament mistic = testament secret; testament secret = testament mistic

© 2024 qDictionar.com


SINONIME PENTRU CUVÂNTUL testament

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: în tot momentul?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectcorectgresitgreşit
drept de care se bucură un autor de a dispune după voie de operele sale literare sau artistice, putându-le edita, reproduce etc
a fi curajos, rezistent
în permanență, tot timpul
examen susținut în fața unei comisii speciale, după absolvirea unei instituții de învățământ superior, în vederea obținerii diplomei
VEZI RĂSPUNSUL CORECT

Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


dex-app