 | as |
|
| Toaletă [ toa-le-tă ] VEZI SINONIME PENTRU toaletă PE ESINONIME.COM definiția cuvântului toaleta în mai multe dicționareDefinițiile pentru toaleta din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a toaleta (forma la infinitiv) A toaleta conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru TOALETĂ: TOALÉTĂ, toalete, substantiv feminin 1. Faptul de a se găti, de a se dichisi (spălîndu-se, pieptănîndu-se, îmbrăcîndu-se). Domnișoara se afla în dreptul său să-și urmeze toaleta. C. PETRESCU, Î. II 148. Zgomote, la răstimpuri, produse de sertarele scrinului, de ușa garderobei, anunțau etapele toaletei. IBRĂILEANU, A. 145. Ca să-mi mai treacă de urît, m-am ocupat însămi de toaleta lor. NEGRUZZI, S. I 104. • (În construcție cu verbul «a face») Mă gîndesc să-mi fac toaleta verb reflexiv:eun ceas. BACOVIA, O. 239. Actrița care se culcase tîrziu după miezul nopții... tocmai acum pe la 11 ajunsese să se scoale și să-și facă toaleta. SLAVICI, O. I 339. Abia aveam verb reflexiv:eme a-mi face toaleta. NEGRUZZI, S. I 53. • locuțiune adjectiv De toaletă = care servește la curățirea și îngrijirea corpului. Adusese un feredeu mic de stejar... un burete de toaletă, pomadă de frecat copilul. CONTEMPORANUL, IV 394. ♦ Closet. 2. Totalitatea obiectelor de îmbrăcăminte (mai ales femeiască) cu care se îmbracă cineva o dată; (prin restricție) rochie. Lumea se duce și vine din oraș, peste tot preocupări serioase, și toalete subțiri și scurte. BACOVIA, O. 227. Bine v-ar ședea, în toalete de bal, cu pantofi albi și pe jos. REBREANU, I. 74. Mamă-sa surîdea de fericire, văzînd dorințele fiicei sale pentru eleganța toaletei. BOLINTINEANU, O. 458. Amîndoi păzeam tăcere gîndind, el la Olga, eu... la toaleta pentru balul de la club. NEGRUZZI, S. I 46. • figurat Stă mohorît deoparte gardul brun, Doi brazi în toaletă de crăciun Întind asupră-i brațele lor ninse. CAZIMIR, L. U. 37. Bunul oraș începu a-și schimba toaleta. NEGRUZZI, S. I 70. (Simbolizînd persoana care poartă o anumită îmbrăcăminte) Cîteva din toaletele și coafurile cu pene de struț, din loji, părăsiseră de asemenea sala. DUMITRIU, B. forme 160. 3. Mobilă cu o oglindă mare și cu multe dulăpioare, sertare și rafturi, unde se țin diferite obiecte necesare îngrijirii corpului. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru TOALETĂ: TOALÉTĂ, toalete, substantiv feminin 1. Faptul de a se găti, de a se dichisi (spălându-se, pieptănându-se, îmbrăcându-se); dichisire, îngrijire, găteală. • locuțiune adjectiv De toaletă = care servește la îngrijirea și la curățarea corpului. ♦ Closet (prevăzut cu chiuvetă). 2. (concretizat) Totalitatea obiectelor de îmbrăcăminte (femeiască); p. restr. rochie. 3. (concretizat) Mobilă compusă dintr-o oglindă și mai multe dulăpioare, rafturi etc., unde se țin obiectele necesare îngrijirii tenului, părului etc. [ pronunție: to-a-] – Din limba franceza toilette. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru TOALETĂ: TOALÉTĂ, toalete, substantiv feminin 1. Faptul de a se găti, de a se dichisi (spălându-se, pieptănându-se, îmbrăcându-se); dichisire, îngrijire, găteală. • locuțiune adjectiv De toaletă = care servește la îngrijirea și la curățarea corpului. ♦ Closet (prevăzut cu chiuvetă). 2. (concretizat) Totalitatea obiectelor de îmbrăcăminte (femeiască); p. restr. rochie. 3. (concretizat) Mobilă compusă dintr-o oglindă și mai multe dulăpioare, rafturi etc., unde se țin obiectele necesare îngrijirii tenului, părului etc. [ pronunție: toa-] – Din limba franceza toilette. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru TOALETĂ: TOALÉTĂ toaletae forme 1) Ansamblu de articole vestimentare (mai ales ale unei femei). 2) Aranjare a aspectului exterior al unei persoane (prin spălat, pieptănat, îmbrăcat). A-și face toaletaa. • De toaleta care servește la îngrijirea corpului. 3) Mobilă cu oglindă și dulăpioare în care se țin obiecte pentru îngrijirea părului și a feței. 4) Încăpere pentru satisfacerea necesităților fiziologice. [silabe -to-a-] /<fr. toillette Forme diferite ale cuvantului toaleta: toaletae Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru TOALETĂ: TOALÉTĂ substantiv feminin 1. faptul de a se spăla, pieptăna etc.; faptul de a se găti, a se dichisi. ♦ a-și face ă = a se găti. • (medicină) curățire a unei plăgi sau a zonei operatorii. 2. totalitatea obiectelor de îmbrăcăminte și de podoabă (femeiască). 3. mobilă cu oglindă pe care se țin obiectele necesare îngrijirii tenului, a părului etc. 4. cameră de baie cu lavoar, closet și duș. (< limba franceza toilette) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru TOALETĂ: TOALÉTĂ substantiv feminin 1. Faptul de a se spăla, de a se peria, de a se îmbrăca, de a se găti; dichisire; îngrijire; găteală. ♦ (medicină) Curățire a unei plăgi sau a zonei operatorii. 2. Closet. 3. Îmbrăcăminte (mai ales femeiască). 4. Mobilă cu oglindă pe care se țin obiectele necesare îngrijirii tenului, a părului etc. [pronume to-a-. / < limba franceza toilette < toile – pânză]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru toaletă: toalétă (-te), substantiv feminin – 1. Găteală, împodobire. – 2. Masă de baie, lavabou. – 3. Curățenie. – Mr. duvalete. în franceză toilette, mr. prin intermediul limba neogreacă ντου(β)αλέττα. Forme diferite ale cuvantului toaleta: toaleta-te Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru TOALETĂ: TOALETĂ substantiv closet, vece, (ieșit din uz) cabinet, (popular) latrină, privată, (regional) umblătoare, (Transilvania) budă, (învechit) baie, ieșitoare, retiradă, (turcism învechit) cheneaf. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru TOALETA: TOALETÁ verb I. trecut, reflexiv (familial) a(-și) face toaleta. • a curăța, a face mai estetic. II. trecut a pregăti o hartă pentru utilizarea în scop tactic. (< limba franceza toiletter) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru TOALETA: TOALETÁ verb I. trecut, reflexiv (familial) A(-și) face toaleta. [pronume to-a-. / < limba franceza toiletter]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru toaletă: !toalétă (toa-) substantiv feminin, genitiv dativ articulat toalétei; plural toaléte Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru toaletă: toalétă substantiv feminin (silabe to-a-), plural toaléte Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru toaletă: toaletă substantiv verbal CHIUVETĂ. LAVABOU. LAVOAR. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru TOALETĂ: TOALÉTĂ substantiv verbal closet. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
CUVINTE APROPIATE DE 'TOALETA' toaítțoáităȚOÁLĂȚOÁLETOALÉTĂTOALETÁRETOÁLPĂTOÁMNĂțoámpă |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL TOALETĂ Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului toaletă dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii TOALÉTĂ toaletĂe forme 1 Ansamblu de articole vestimentare mai ales ale unei femei. A-și face toaletĂa. • De toaletĂ care servește la îngrijirea corpului. |
GRAMATICA cuvântului TOALETĂ? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului toaletă. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul TOALETĂ poate fi: substantiv, adjectiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE toaletă? Vezi cuvântul toaletă desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul toaletă?[ toa-le-tă ] Se pare că cuvântul toaletă are trei silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL TOALETĂ Inţelegi mai uşor cuvântul toaletă dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe locuțiune adjectiv De toaletă = care servește la curățirea și îngrijirea corpului locuțiune adjectiv De toaletă = care servește la îngrijirea și la curățarea corpului locuțiune adjectiv De toaletă = care servește la îngrijirea și la curățarea corpului ♦ a-și face ă = a se găti |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL TOALETĂ |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: ♦ anhidridă carbonică?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul toaletă are forma: toaléte
