 | as |
|
| Tradiție [ tra-di-ți-e ] VEZI SINONIME PENTRU tradiție PE ESINONIME.COM definiția cuvântului traditie în mai multe dicționareDefinițiile pentru traditie din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul religios dă următoarea definitie pentru tradiție: tradíție, tradiții substantiv feminin 1. Informație (cu caracter real, legendar sau semilegendar) privitoare la anumite fapte sau evenimente din trecut, transmise oral de-a lungul timpului; (învechit) paradosis. ♦ Ansamblu de concepții, obiceiuri, datini sau credințe care se statornicesc istoricește în cadrul unor grupuri sociale sau naționale și care se transmit (prin viu grai) din generație în generație; patrimoniu cultural. ♦ Obicei, regulă, rânduială, uzanță statornicită (din vechime) și urmată riguros; datină. 2. Sfânta Tradiție (sau Predanie) = învățătură dată de Dumnezeu prin viu grai Bisericii și din care o parte s-a fixat în scris mai târziu. • Tradiție apostolică = învățătură primită de apostoli direct de la Iisus Hristos. • Tradiție bisericească = învățătură dată de apostoli primilor episcopi, iar aceștia celor de după ei până astăzi, care se află cuprinsă în definițiile sinoadelor ecumenice în frunte cu Simbolul credinței, în scrierile sfinților părinți și în cărțile de slujbă ale Bisericii. [Variante: tradițiúne substantiv feminin] – Din limba franceza tradition. Definiție sursă: Dicționar religios |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru TRADIȚIE: TRADÍȚIE, tradiții, substantiv feminin Moștenire de obiceiuri, credințe, datini etc. care se transmit prin viu grai, mai rar prin scris, din generație în generație, constituind o trăsătură specifică a unui popor sau a unui grup social. Nu e de mirare că acest sfetnic e așa de bătrîn, el e doar întruparea vie a filozofiei populare și a vechilor tradiții de sute și sute de ani. GHEREA, ST. Hristos III 332. Este de crezut că tradiția să ne fi păstrat arta militară a strămoșilor noștri. BĂLCESCU, O. I 27. Cîntece și tradiție fac una; ele se tălmăcesc și se întregesc. RUSSO, S. 16. ♦ Obicei, rînduială, regulă, uzanță statornicită (din vechime) și urmată riguros de toate generațiile; datină. Serbarea din pădure se va desfășura conform tradiției, cu toată ceremonia. VORNIC, P. 41. – Variantă: (învechit) tradițiúne (MACEDONSKI, O. IV 8, ODOBESCU, S. II 182) substantiv feminin Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru TRADIȚIE: TRADÍȚIE, tradiții, substantiv feminin Ansamblu de concepții, de obiceiuri, de datini și de credințe care se statornicesc istoricește în cadrul unor grupuri sociale sau naționale și care se transmit (prin viu grai) din generație în generație, constituind pentru fiecare grup social trăsătura lui specifică. ♦ Obicei, uzanță; datină. ♦ Informație (reală sau legendară) privitoare la fapte ori evenimente din trecut, transmisă oral de-a lungul timpului. [Variante: (învechit) tradițiúne substantiv feminin] – Din limba franceza tradition. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru TRADIȚIE: TRADÍȚIE, tradiții, substantiv feminin Ansamblu de concepții, de obiceiuri, de datini și de credințe care se statornicesc istoricește în cadrul unor grupuri sociale sau naționale și care se transmit (prin viu grai) din generație în generație, constituind pentru fiecare grup social trăsătura lui specifică. ♦ Obicei, uzanță; datină. ♦ Informație (reală sau legendară) privitoare la fapte ori evenimente din trecut, transmisă pe cale orală. [Variante: (învechit) tradițiúne substantiv feminin] – Din limba franceza tradition. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru TRADIȚIE: TRADIȚIE s. 1. datină, fel, obicei, rînduială, uz, uzanță, (învechit și popular) rînd, (popular) dată, lege, (învechit și regional) pomană, (regional) orîndă, (Transilvania) sucă, (prin Banat) zacon, (învechit) pravilă, predanie, șart, tocmeală, (turcism învechit) adet. (Așa-i traditie din bătrîni.) 2. (juridic) consuetudine, cutumă, datină, obicei, uz, uzanță. (Practică consacrată prin traditie.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru TRADIȚIE: TRADÍȚIE substantiv feminin ansamblu de concepții, obiceiuri, credințe, cunoștințe, datini etc. moștenite și transmise din generație în generație, trăsătură specifică a unui grup social (popor, națiune etc.). • datină, uzanță, obicei. • informație privitoare la fapte ori evenimente din trecut, transmisă oral. (< limba franceza tradition, latina traditio) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru TRADIȚIE: TRADÍȚIE traditiei forme 1) Ansamblu de datini, concepții, legende, obiceiuri, credințe, constituite în cadrul unei comunități sociale și transmise din generație în generație. A respecta traditieile. 2) Obicei statornicit de mult timp; practică uzuală. A deveni traditie. [G.-D. tradiției; silabe -ți-e] /<fr. tradition, latina traditio, traditieonis Forme diferite ale cuvantului traditie: traditiei Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru tradiție: tradiți(un)e forme 1. juridic predarea unui lucru dat sau vândut: tradițiunea lucrurilor incorporate se face prin remiterea titlurilor; 2. transmisiune prin viul graiu a faptelor istorice, a dogmelor religioase; 3. faptele astfel transmise; 4. păreri, credințe, datini transmise din generațiune în generațiune: tradițiuni populare. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru TRADIȚIE: TRADÍȚIE substantiv feminin Ansamblu de obiceiuri, credințe, cunoștințe, datini etc. moștenite și transmise din generație în generație, constituind o trăsătură specifică a unui popor sau a unui grup social. [Gen. -iei. / conform limba franceza tradition, italiana tradizione, latina traditio]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru tradiție: tradíție (-ii), substantiv feminin – Informație transmisă oral de-a lungul timpului. – Variante tradițiune. în franceză tradition. – derivat (din limba franceza ) tradițional, adjectiv; tradiționalism, substantiv neutru; tradiționalist, adjectiv Forme diferite ale cuvantului traditie: traditie-ii Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru tradiție: tradíție substantiv feminin (silabe -ți-e), articulat tradíția (silabe -ți-a), genitiv dativ articulat tradíției; plural tradíții, articulat tradíțiile (silabe -ți-i-) Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru tradiție: tradíție (-ți-e) substantiv feminin, articulat tradíția (-ți-a), genitiv dativ articulat tradíției; plural tradíții, articulat tradíțiile (-ți-i-) Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'TRADITIE' TRADE-UNIONÍSTTRADESCÁNȚIAtradéztradidánTRADÍȚIETRADIȚIONÁLTRADIȚIONALÍSMTRADIȚIONALÍSTtradiționalízm |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL TRADIȚIE Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului tradiţie dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Așa-i tradiȚie din bătrîni. Practică consacrată prin tradiȚie. TRADÍȚIE tradiȚiei forme 1 Ansamblu de datini, concepții, legende, obiceiuri, credințe, constituite în cadrul unei comunități sociale și transmise din generație în generație. A respecta tradiȚieile. A deveni tradiȚie. Tradition, latina traditio, tradiȚieonis. |
GRAMATICA cuvântului TRADIȚIE? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului tradiţie. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul TRADIȚIE poate fi: substantiv, adjectiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE tradiție? Vezi cuvântul tradiție desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul tradiție?[ tra-di-ți-e ] Se pare că cuvântul tradiție are patru silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL TRADIȚIE Inţelegi mai uşor cuvântul tradiţie dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexeSfânta Tradiție sau Predanie = învățătură dată de Dumnezeu prin viu grai Bisericii și din care o parte s-a fixat în scris mai târziu Tradiție apostolică = învățătură primită de apostoli direct de la Iisus Hristos Tradiție bisericească = învățătură dată de apostoli primilor episcopi, iar aceștia celor de după ei până astăzi, care se află cuprinsă în definițiile sinoadelor ecumenice în frunte cu Simbolul credinței, în scrierile sfinților părinți și în cărțile de slujbă ale Bisericii |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL TRADIȚIE |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A pierde teren?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul tradiție are forma: tradíții
