 | as |
|
| Trăgătoare [ tră-gă-toa-re ] VEZI SINONIME PENTRU trăgătoare PE ESINONIME.COM definiția cuvântului tragatoare în mai multe dicționareDefinițiile pentru tragatoare din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru TRĂGĂTOARE: TRĂGĂTOÁRE, trăgători, substantiv feminin 1. Fiecare dintre cele două curele care leagă scările de șa; șleau3. Zburam ca o turturea, Tăiam calul cu scara, Piciorul trăgătoarea, Aplecîndu-mă pe șa. ȘEZ. I 113. ♦ Curea groasă cu care se aplicau în trecut corecții corporale; prin extensie bătaie cu o astfel de curea. Aplicau trăgătorile pentru cine știe ce nimicuri. CAMILAR, N. I 244. 2. (Rar) Trăgaci2. Ascultai, într-o mînă cu chibritelnița și în cealaltă cu degetul pe trăgătoarea revolverului. HOGAȘ, M. N. 88. 3. Un fel de scăunel cu o deschizătură în care se bagă călcîiul cizmei spre a o descălța. La școala de ofițeri din București, descălțarea se face cu un aparat numit... trăgătoare. PAMFILE, I. C. 348. 4. Vas pentru grăunțe de mărimea unei banițe. Grîul roșu greu la bob, curgea-n trăgători și venea la vînturătoare. SANDU-ALDEA, U. P. 100. – plural și: (2) trăgătoare (SAHIA, N. 37). Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru trăgătoare: trăgătoare forme tot ce servă a trage: 1. curea ce reține scările trăsurei; 2. plural parte din hamuri cu cari trag caii; 3. plural maț de bou: a bate cu trăgătorile; 4. mic instrument de oțel de tras linii; 5. măsură de capacitate de o jumătate baniță. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru TRĂGĂTOARE: TRĂGĂTOÁRE tragatoareóri forme Parte a hamului, constând dintr-o funie sau curea groasă (mai rar lanț), care se prinde de orcicul unui vehicul cu tracțiune animală; postoroncă; ștreang; șleau. /a trage + sufix tragatoareătoare Forme diferite ale cuvantului tragatoare: tragatoareóri Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru TRĂGĂTOARE: TRĂGĂTOARE s. 1. șleau, ștreang, (regional) ștric. (tragatoare la ham.) 2. (regional) cățel, slugă. (tragatoare pentru cizme.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru trăgătoare: trăgătoáre (obiect) substantiv feminin, genitiv dativ articulat trăgătórii; plural trăgătóri Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru trăgătoare: trăgătoáre (curea) substantiv feminin, genitiv dativ articulat trăgătórii; plural trăgătóri Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru TRĂGĂTOARE: TRĂGĂTOÁRE substantiv verbal cobilă. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru trăgătoare: trăgătoare substantiv verbal COBILĂ. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'TRAGATOARE' trăgăneálătrăgărítrăgâștrăgătíTRĂGĂTOÁRETRĂGĂTÓRTRĂGĂTORÍEtrăgăuTRÁGE |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL trăgătoare Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului trăgătoare dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii TRĂGĂTOÁRE trăgătoareóri forme Parte a hamului, constând dintr-o funie sau curea groasă mai rar lanț, care se prinde de orcicul unui vehicul cu tracțiune animală; postoroncă; ștreang; șleau. /a trage + sufix trăgătoareătoare. Trăgătoare la ham. Trăgătoare pentru cizme. Trăgătoare la ham. Trăgătoare pentru cizme. |
GRAMATICA cuvântului trăgătoare? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului trăgătoare. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul trăgătoare poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE trăgătoare? Vezi cuvântul trăgătoare desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul trăgătoare?[ tră-gă-toa-re ] Se pare că cuvântul trăgătoare are patru silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL trăgătoare |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A face cuiva chica topor sau măciucă sau a face cuiva morișcă în chică?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul trăgătoare are forma: trăgătóri
