eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție trecator


PROPOZIȚIISINONIMEANTONIME PLURALGRAMATICĂSILABE
Trecător [ tre-că-tor ]
VEZI SINONIME PENTRU trecător PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului trecator în mai multe dicționare

Definițiile pentru trecator din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru TRECĂTÓR:
TRECĂTÓR1, -OÁRE, trecători, -oare, adjectiv

1. Care trece repede, care nu durează mult, de scurtă durată; temporar. O zare de lumină s-arată-n răsărit, Viața trecătoare din pieptu-mi a rănit. EMINESCU, O. I 98. Acest amor A fost o părere, un vis trecător? ALECSANDRI, P. II 31. Asta poate fi o boală trecătoare. NEGRUZZI, S. I 41.
       • (Adverbial) Un «domn» rupt de popor, care a ocupat trecător scaunul Moldovei. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 9, 65.

2. Care trece printr-un loc fără a se opri (multă verb reflexiv:eme); care este în trecere. vezi călător. Era trecător prin capitala Moldovei, unde n-avea intenția să rămîie. SADOVEANU, A. L.

5. Apa-i trecătoare, pietrele rămîn. ALECSANDRI, P. A. 73.
Forme diferite ale cuvantului trecator: -oÁre

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane



TRECĂTÓR
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru TRECĂTÓR:
TRECĂTÓR2, -OÁRE, trecători, -oare, substantiv masculin și forme Persoană care trece pe stradă circulînd pe jos; pieton. Te-am lăsat să-nșiri povestea cu dureri și cu mistere Pentru mine, ca oricărui trecător necunoscut. BACOVIA, O. 107. Era frumoasă; crescuse, se subțiase, trecătorii întorceau capul după dînsa. C. PETRESCU, S. 166.
♦ Drumeț, călător. Udătură ceva avut-ați verb reflexiv:eunul?

– Nimic domnule judecător; numai pîne goală și apă rece din fîntînă, fie de sufletul cui a făcut-o, acolo în calea trecătorilor. CREANGĂ, A. 147. Un om al proprietarului venise acolo să afle ce trecători sînt și să-i invite la curtea boierească. BOLINTINEANU, O. 282.
Forme diferite ale cuvantului trecator: -oÁre

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

TRECĂTOR
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru TRECĂTOR:
TRECĂTOR adjectiv, s.

1. adjectiv momentan, provizoriu, temporar, verb reflexiv:emelnic, (învechit) momental, momentos. (E doar o măsură trecator.)

2. adjectiv nedefinitiv, provizoriu, temporar, verb reflexiv:emelnic, (livresc) tranzitoriu, (învechit) provizoric, provizornic. (O situație trecator.)

3. adjectiv efemer, pieritor, schimbător, temporar, verb reflexiv:emelnic, (livresc) pasager, (învechit) petrecător, piericios, pierit, stricăcios, temporal, verb reflexiv:emelnicesc, (figurat) călător, (învechit figurat) deșert. (Întîmplări trecator.)

4. adjectiv fugar, fugitiv, (livresc) fugaci, (învechit) fugător. (O sclipire trecator.)

5. substantiv pieton, (învechit) pedestru. (Erau puțini trecator pe stradă la ora aceea.)

6. substantiv călător. (trecator pe un drum de țară.)

Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

trecător
Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru trecător:
trecătór, -oáre adjectiv Care e numaĭ în trecere, care nu e permanent: oaspețiĭ îs trecătorĭ. figurat Caduc, peritor, de scurtă durată: frumuseța e trecătoare. S. m. și forme Cel ce trece pe drum: trecătoriĭ se uĭtaŭ la bețiv. S. forme, plural orĭ. Trecere (Vechĭ). Drum îngust între munțĭ, loc de trecere (chear și pod și strîmtoare marină): trecătoarea Turnuluĭ Roș. Țiitoare, loc pe unde trece vînatu și unde se ațin vînătoriĭ. vezi pas 3, pasager, defileŭ.
Forme diferite ale cuvantului trecator: -oáre

Definiție sursă: Dicționaru limbii românești



TRECĂTÓR
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru TRECĂTÓR:
TRECĂTÓR, -OÁRE, trecători, -oare, adjectiv, substantiv masculin, substantiv feminin

I. Adj.

1. Care trece repede, care nu durează mult; temporar.

2. Care trece printr-un loc fără a se opri multă verb reflexiv:eme, care este în trecere pe undeva.

II. S. m. și forme Pieton.
♦ Drumeț, călător.

III. S. forme

1. Drum îngust de trecere printre doi munți sau printre două înălțimi; pasiv

2. prin generalizare Loc de trecere.

– Trece + sufix -ător.
Forme diferite ale cuvantului trecator: -oÁre

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

TRECĂTÓR
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru TRECĂTÓR:
TRECĂTÓR, -OÁRE, trecători, -oare, adjectiv, substantiv

I. Adj.

1. Care trece repede, care nu durează mult; temporar.

2. Care trece printr-un loc fără a se opri multă verb reflexiv:eme, care este în trecere pe undeva.

II. S. m. și forme Pieton.
♦ Drumeț, călător.

III. S. forme

1. Drum îngust de trecere printre doi munți sau printre două înălțimi; pasiv

2. prin generalizare Loc de trecere.

– Trece + sufix -ător.
Forme diferite ale cuvantului trecator: -oÁre

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

TRECĂTÓR
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru TRECĂTÓR:
TRECĂTÓR1 trecatoroáre (trecatoróri, trecatoroáre)

1) Care trece; care este de scurtă durată; efemer. Efect trecator.

2) și substantival (despre persoane) Care este în trecere (pe undeva). /a trece + sufix trecatorător
Forme diferite ale cuvantului trecator: oáre

Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

trecător
Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru trecător:
trecător a.

1. care trece pe undeva: oaspeți trecători;

2. figurat de scurtă durată: bunuri trecătoare. ║ m. cel ce trece pe drum.

Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

TRECĂTÓR
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru TRECĂTÓR:
TRECĂTÓR2 trecatori m. Persoană care merge pe o arteră de circulație; pieton. /a trece + sufix trecatorător
Forme diferite ale cuvantului trecator: trecatori

Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

trecător
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru trecător:
trecătór adjectiv masculin, substantiv masculin, plural trecătóri; adjectiv feminin, (persoană) substantiv feminin singular și plural trecătoáre
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

trecător
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru trecător:
trecătór adjectiv masculin, substantiv masculin, plural trecătóri; (persoană) forme singular și plural trecătoáre
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

Trecător
Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru Trecător:
Trecător ≠ etern, netrecător, permanent, veșnic
Definiție sursă: Dicționar de antonime


CUVINTE APROPIATE DE 'TRECATOR'
TREBUNÁLTREBUNÁRTREBUȘOÁRĂTRECĂTOÁRETRECĂTÓRTRÉCETRECENTÍSTTRECÉNTOTRÉCERE

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL Trecător
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului trecător dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
E doar o măsură trecător.
O situație trecător.
Întîmplări trecător.
O sclipire trecător.
Erau puțini trecător pe stradă la ora aceea.
Trecător pe un drum de țară.
O situație trecătoroare.
Întâmplări trecătoroare.
Trecător pe un drum de țară.
TRECĂTÓR1 trecătoroáre trecătoróri, trecătoroáre 1 Care trece; care este de scurtă durată; efemer.
Efect trecător.
/a trece + sufix trecătorător.
TRECĂTÓR2 trecători m.
/a trece + sufix trecătorător.



GRAMATICA cuvântului Trecător?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului trecător.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul Trecător poate fi: substantiv, adjectiv, verb,
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul Trecător sa indeplinească rolul de: substantiv feminin, substantiv masculin, adjectiv feminin, adjectiv masculin,
  • Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor un / doi
  • group icon La plural substantivul trecător are forma: trecătóri
VEZI PLURALUL pentru Trecător la mai multe forme împreună cu EXERCIȚII

CUM DESPART ÎN SILABE trecător?
Vezi cuvântul trecător desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul trecător?
[ tre-că-tor ]
Se pare că cuvântul trecător are trei silabe



© 2024 qDictionar.com


SINONIME PENTRU CUVÂNTUL Trecător

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: Din ochi?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectcorectgresitgreşit
a da cuiva libertate, a lăsa pe cineva în voie, să facă ce dorește
caracterizată prin slăbirea simțului realului, tendința spre anxietate, ipohondrie, nehotărâre și impresionabilitate
a aprecia cu aproximație, cu privirea, însușirea unui obiect sau a unei ființe; a studia, a cerceta, a analiza cu privirea ceva sau pe cineva
partea cea mai mare, cea mai valoroasă din împărțeala unui bun și pe care și-o însușește cel mai puternic dintre părtași
VEZI RĂSPUNSUL CORECT










Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


dex-app