eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție trimite


PROPOZIȚIIEXPRESIISINONIME GRAMATICĂSILABE
Trimite [ tri-mi-te ]
VEZI SINONIME PENTRU trimite PE ESINONIME.COM


Cautăm definiția cuvântului trimite în mai multe dicționare

Definițiile pentru trimite din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:

conjugarea verbului a trimite
Verbul: a trimite (forma la infinitiv)
A trimite conjugat la timpul prezent:
  • eu trimit
  • tu trimiți
  • el ea trimite
  • noi trimitem
  • voi trimiteți
  • ei ele trimit
VEZI VERBUL a trimite CONJUGAT LA TOATE TIMPURILE












TRIMITE
   
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru TRIMITE:
TRIMÍTE, trimít, verb

III. tranzitiv

1. (Și în forma trimete) A dispune (printr-un ordin sau printr-o rugăminte) ca cineva să se ducă undeva. Talpa-iadului, cum aude despre această minunăție, trimite slujnica degrabă să-i cheme femeia. CREANGĂ, P. 96. În zadar ca s-o mai cate tu trimiți în lume crainic. EMINESCU, O. I 83. Obștea ne-a trimis pre noi să-ți spunem că norodul nu te verb reflexiv:ea. NEGRUZZI, S. I 139. Am vorbit cu doi feciori Să-mi trimită pețitori. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 447. (absolut) Auzind împăratul că este la un sat aproape un unchiaș dibaci, a trimis să-l cheme. ISPIRESCU, L.

1. Am trimis după doctor. NEGRUZZI, S. I 62.
       • Expresia: (Familiar) A trimite (pe cineva) pe cealaltă lume (sau în rai) = a ucide. Oricum a fi, sînt sigur că te trimit în rai cu cerga-n cap. ALECSANDRI, T. I 206. A trimite (pe cineva) la plimbare = a nu sta de vorbă cu cineva, a refuza o convorbire cu cineva; a da pe ușă afară, prin extensie a concedia din slujbă. A fost prins și trimis la plimbare. PAS, Z. I 286. A trimite (pe cineva) la dracul (sau de la dracul la tată-său) vezi drac (1). A trimite (pe cineva) în gura tunului vezi gură (II 2). A trimite (pe cineva) la urmă = a trimite pe cineva (escortat de forța publică) la locul de unde este originar. Guvernul găsise mijlocul să scape de unii dintre muncitorii care se bucurau de încrederea tovarășilor lor și erau mai hotărîți în luptă: îi trimetea la «urmă». PAS, Z. IV 216. A trimite (pe cineva) în judecată = a intenta (cuiva) proces. A trimite (pe cineva) la închisoare (la temniță, la ocnă sau la sare) = a pedepsi (pe cineva) cu închisoarea. Tîlharii au fost trimiși la sare. PAS, Z. I 162. Nu era vorbă de nimic altă decît de a trimite la ocnă pe șese beceri. NEGRUZZI, S. I 287.
♦ A dispune ca un vehicul să plece cu o destinație precisă. Dacă verb reflexiv:ea boierul să mergem la dînsul, apoi să trimeată căruța după noi. SBIERA, P. 264. Îndată le-au trimes un caic spre ajutor. DRĂGHICI, R. 11.

2. A delega, a alege (într-un organ reprezentativ sau de conducere). Alegerile vor da putința maselor să trimită în fruntea organelor locale ale puterii de stat zeci și zeci de mii de gospodari pricepuți. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2797.

3. A îndrepta (pe cineva) să consulte un text în legătură cu o anumită problemă. Mi-aș permite asemenea să trimit pe despre Panu la articolul meu «Mișcarea literară și științifică». GHEREA, ST. Hristos III 152.

4. (În credințele mistice, despre divinități sau alte forțe supranaturale) A face să vie, să se arate, să se manifeste. El pricepe visul că-i trimis de la profet. EMINESCU, O. I 144. Dumnezeu... a trimis ploaie și vînt. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 186.

5. A dispune ca un obiect să fie dus, transportat, predat la o destinație anumită. vezi expedia. Trimit banii, cu care n-am ce face, pe două adrese cunoscute. CAMIL PETRESCU, U. N. 380. Plecă și-mi trimise o cafea cu lapte și două cornuri. DELAVRANCEA, H. T. 67. Îmi trimisese drăguța doi cozonaci calzi de paști. ALECSANDRI, T. I 382. Măi bădiță, de departe, Mai trimite-mi cîte-o carte. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 117.
       • figurat Ea-i trimite un zîmbet discret de prietenie și de încurajare. VLAHUȚĂ, O. A. III 65. Cucule, pasere sură, Să nu-mi cînți pe arătură, Ci să-i cînți mîndrei pe șură, Să-mi trimit-un pic de gură. HODOȘ, P. P. 41. Măi bădiță, bădișor, Nu-mi trimite-atîta dor Pe gurile tuturor. JARNÍK-BÎRSEAMU, despre 116.

6. figurat A transmite prin cineva vești, porunci; a face cuiva o comunicare prin cineva. Vorbă mi-a trimis mîndra Să mă mai duc pe la ea. ANT. literar popular I 148.
       • Expresia: A trimite (cuiva) sănătate = a ura (cuiva) sănătate prin intermediul altuia.

– prezent industrie și: (regional) trimíț (JARNÍK-BÎRSEANU, despre 405).

– Forme gramaticale: perfectul simplu trimisei, participiu trimis. - Variante: triméte, trămíte (ODOBESCU, S. II 511) verb

III.

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane



TRIMITE
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru TRIMITE:
TRIMÍTE, trimít, verb

III. tranzitiv

1. A dispune sau a ruga ca cineva să se ducă undeva.
       • Expresia: (familial) A trimite (pe cineva) pe cealaltă lume (sau la moarte, în rai) = a ucide, a omorî. A trimite (pe cineva) la plimbare = a) a refuza să mai stea de vorbă (cu cineva), a nu da curs discuției, a da pe ușă afară; b) a concedia (pe cineva) din serviciu. A trimite (pe cineva) în judecată = a intenta (cuiva) un proces. A trimite (pe cineva) la ocnă (sau la temniță, la închisoare) = a pedepsi (pe cineva) cu închisoarea.

2. A delega, a alege într-un organ de conducere sau într-un organ reprezentativ.

3. A îndruma pe cineva, a da indicații cuiva să consulte un text în legătură cu o anumită problemă.

4. (Despre divinitate) A face să vină, să se arate, să se producă, să se manifeste.

5. A dispune ca un obiect să fie dus, transportat, predat la o anumită destinație; a expedia.

6. A transmite prin cineva vești, porunci, salutări etc. [Variante: triméte verb III]

– latina tramittere.

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

TRIMITE
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru TRIMITE:
TRIMÍTE, trimit, verb

III. tranzitiv

1. A dispune sau a ruga ca cineva să se ducă undeva.
       • Expresia: (familial) A trimite (pe cineva) pe cealaltă lume (sau la moarte, în rai) = a ucide, a omorî. A trimite (pe cineva) la plimbare = a) a refuza să mai stea de vorbă (cu cineva), a nu da curs discuției, a da pe ușă afară; b) a concedia (pe cineva) din serviciu. A trimite (pe cineva) în judecată = a intenta (cuiva) un proces. A trimite (pe cineva) la ocnă (sau la temniță, la închisoare) = a pedepsi (pe cineva) cu închisoarea.

2. A delega, a alege într-un organ de conducere sau într-un organ reprezentativ.

3. A îndruma pe cineva, a da indicații cuiva să consulte un text în legătură cu o anumită problemă.

4. (Despre divinitate) A face să vină, să se arate, să se producă, să se manifeste.

5. A dispune ca un obiect să fie dus, transportat, predat la o anumită destinație; a expedia.

6. A transmite prin cineva vești, porunci, salutări etc. [Variante: triméte verb III]

– latina tramittere.

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

trimite
Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru trimite:
trimíte (-t, -mís), verb

– A dispune ca cineva să se ducă undeva, a mîna.

– Variante trimete, Moldova tremite, Transilvania tremete, Banat trămete, învechit trămite. Megl. trimet, trimes, istr. tremetu. latina trāmittĕre (Pușcariu 1763; REW 8849), conform vezi italiana tramettere, prov., cat. trametre.

– derivat trimis (variantă trimes), substantiv neutru (sol, delegat, împuternicit); trimițător, adjectiv (expeditor; substantiv neutru, transmițător); trimițătură, substantiv feminin (învechit, trimitere).
Forme diferite ale cuvantului trimite: trimite-t -mís

Definiție sursă: Dicționarul etimologic român



TRIMITE
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru TRIMITE:
TRIMITE verb

1. (învechit și popular) a mîna. (L-am trimite la cumpărături.)

2. a porni. (I-a trimite cu greu la drum.)

3. a expedia, (regional) a mîna, (învechit) a porni, (grecism învechit) a proftaxi. (A trimite coletele.)

4. a adresa, a expedia, a scrie, (regional) a mîna. (Cui i-ai trimite scrisoarea?)

5. a adresa, a expedia, a înainta. (A trimite o cerere unei instituții.)

Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

trimite
Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru trimite:
trimite (trimete) vezi

1. a ordona cuiva să meargă undeva: a trimite copiii la școală;

2. a dispune ca un lucru să fie transportat undeva: a trimite o scrisoare. [Vechiu-rom. trămeate = latina TRAMITTERE].

Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

trimite
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru trimite:
trimíte verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele trimít, perfectul simplu persoana întâi singular: eu trimiséi, persoana întâi plural: noi trimíserăm; conjunctiv prezent persoana a treia singular: el / ea și plural trimítă; gerunziu trimițând; participiu trimís
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

trimite
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru trimite:
trimíte (a trimite) verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele trimít, perfectul simplu persoana întâi singular: eu trimiséi, persoana întâi plural: noi trimíserăm; conjunctiv prezent 3 să trimítă; gerunziu trimițấnd; participiu trimís
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat


CUVINTE APROPIATE DE 'TRIMITE'
triminíeTRIMÍSTRIMIȚĂTÓRtrimițătúrăTRIMÍTETRIMÍTEREtrî́mnicTRIMÓRFTRIMORFÍSM

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL trimite
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului trimite dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
L-am trimite la cumpărături.
I-a trimite cu greu la drum.
A trimite coletele.
Cui i-ai trimite scrisoarea? 5.
A trimite o cerere unei instituții.
Trimíte a trimite verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele trimít, perfectul simplu persoana întâi singular: eu trimiséi, persoana întâi plural: noi trimíserăm; conjunctiv prezent 3 să trimítă; gerunziu trimițấnd; participiu trimís.

GRAMATICA cuvântului trimite?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului trimite.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul trimite poate fi: substantiv, adjectiv, verb,
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul trimite sa indeplinească rolul de: substantiv feminin, substantiv neutru,
  • Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor un / două

CUM DESPART ÎN SILABE trimite?
Vezi cuvântul trimite desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul trimite?
[ tri-mi-te ]
Se pare că cuvântul trimite are trei silabe

EXPRESII CU CUVÂNTUL trimite
Inţelegi mai uşor cuvântul trimite dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe
Familiar A trimite pe cineva pe cealaltă lume sau în rai = a ucide
A trimite pe cineva la plimbare = a nu sta de vorbă cu cineva, a refuza o convorbire cu cineva; a da pe ușă afară, prin extensie a concedia din slujbă
A trimite pe cineva la urmă = a trimite pe cineva escortat de forța publică la locul de unde este originar
A trimite pe cineva în judecată = a intenta cuiva proces
A trimite pe cineva la închisoare la temniță, la ocnă sau la sare = a pedepsi pe cineva cu închisoarea
A trimite cuiva sănătate = a ura cuiva sănătate prin intermediul altuia
familial A trimite pe cineva pe cealaltă lume sau la moarte, în rai = a ucide, a omorî
A trimite pe cineva la plimbare = a a refuza să mai stea de vorbă cu cineva, a nu da curs discuției, a da pe ușă afară; b a concedia pe cineva din serviciu
A trimite pe cineva în judecată = a intenta cuiva un proces
A trimite pe cineva la ocnă sau la temniță, la închisoare = a pedepsi pe cineva cu închisoarea
familial A trimite pe cineva pe cealaltă lume sau la moarte, în rai = a ucide, a omorî
A trimite pe cineva la plimbare = a a refuza să mai stea de vorbă cu cineva, a nu da curs discuției, a da pe ușă afară; b a concedia pe cineva din serviciu
A trimite pe cineva în judecată = a intenta cuiva un proces
A trimite pe cineva la ocnă sau la temniță, la închisoare = a pedepsi pe cineva cu închisoarea
Trămeate = latina TRAMITTERE



© 2023 qDictionar.com


SINONIME PENTRU CUVÂNTUL trimite

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: Umbre chinezești?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectgreşit
exagerat, de necrezut, gogonat, umflat
locul geometric al punctelor din spațiu având aceeași putere față de două sfere date, reprezentat printr-un plan
umbre reprezentând diverse figuri proiectate pe un perete, pe un ecran etc
presiune pe care o exercită atmosfera asupra suprafeței pământului și a corpurilor situate pe ea
VEZI RĂSPUNSUL CORECT










Știi care e înțelesul următoarelor expresii?