 | as |
|
| Trufă [ tru-fă ] VEZI SINONIME PENTRU trufă PE ESINONIME.COM definiția cuvântului trufa în mai multe dicționareDefinițiile pentru trufa din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a trufa (forma la infinitiv) A trufa conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru TRUFĂ: TRÚFĂ substantiv feminin 1. ((livresc)) Inducere în eroare; înșelătorie, șarlatanie. ♦ Abuz de încredere, escrocherie. 2. Gen de ciuperci comestibile foarte gustoase, de culoare violetă-negricioasă, având forma unui cartof. 3. Produs de cofetărie preparat cu o cremă de unt și ciocolată. [< limba franceza truffe, italiana truffa, prov. trufa < latinat. tufera]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru TRUFĂ: TRÚFĂ, trufe, substantiv feminin Ciupercă comestibilă în formă de cartof, de culoare violetă-negricioasă, care crește în pădurile de stejari din sudul Franței și din nordul Italiei, sau cultivată ca plantă alimentară (Tuber). Ce vom avea la masă?... Fazani umpluți cu trufe. ALECSANDRI, T. II 243. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru TRUFĂ: TRÚFĂ substantiv feminin 1. inducere în eroare; înșelătorie, șarlatanie. • abuz de încredere, escrocherie. 2. gen de ciuperci comestibile foarte gustoase, violete-negricioase, de forma unui cartof. 3. produs de cofetărie pe bază de cremă de unt și ciocolată. 4. nas al unui câine. (< limba franceza truffe) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru *trufă: 2) *trúfă forme, plural e (în franceză truffe. vezi cartof). Un fel de cĭupercă gustoasă care crește pe supt pămînt și pe care oameniĭ o descopere servindu-se de porcĭ orĭ de cînĭ, de la care o ĭaŭ îndată ce aŭ găsit-o (tuber melanósporum saŭ tuber cibárium). Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru trufă: trufă forme gen de ciuperci comestibile foarte gustoase, fără cotor nici rădăcină, se găsesc sub pământ unde câinii și porcii anume dresați le găsesc prin mirosul lor cel fin: fazani umpluți cu trufe și stridii de Lucrin AL. (= limba franceza truffe). Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru TRUFĂ: TRÚFĂ1, trufe, substantiv feminin 1. Nume dat mai multor specii de ciuperci comestibile de culoare violetă-negricioasă, în formă de cartofi, care cresc în pământ (Tuber). 2. Produs de cofetărie făcut dintr-o cremă de ciocolată. – Din limba franceza truffe. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru TRUFĂ: TRÚFĂ1, trufe, substantiv feminin 1. Nume dat mai multor specii de ciuperci comestibile de culoare violetă-negricioasă, în formă de cartofi, care cresc în pământ (Tuber). 2. Produs de cofetărie făcut dintr-o cremă de ciocolată. – Din limba franceza truffe. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul onomastic romînesc dă următoarea definitie pentru TRUFĂ: TRUFĂ substantiv, variantă la trufie. 1. Trufești substantiv (13 – 15 B 61). 2. conform Truha b., dobr. (RI XI 209). 3. Trufaș (Moț) < substantiv; – ard. (Var 20); – Petriia (17 A IV 504); -ul, Ioan (Sd VI 314). 4. conform Trufșilă, Dima (Sd VII 39). Definiție sursă: Dicționar onomastic romînesc |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru TRUFĂ: TRÚFĂ trufae forme 1) Ciupercă comestibilă în formă de cartof, de culoare violetă-negricioasă, care se dezvoltă în pământ. 2) Preparat alimentar din cremă de ciocolată. /<lat. trufa Forme diferite ale cuvantului trufa: trufae Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru TRUFA: TRUFÁ verb trecut 1. a garnisi cu trufe (2). 2. (familial) a împăna, a umple (cu). 3. a înșela, a duce de nas; a escroca. (< limba franceza truffer) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru TRUFĂ: TRÚFĂ substantiv verbal aroganță, fală, fudulie, infatuare, înfumurare, îngâmfare, mândrie, orgoliu, semeție, trufie, vanitate. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru trufă: trufă substantiv verbal AROGANȚĂ. FALĂ. FUDULIE. INFATUARE. ÎNFUMURARE. ÎNGÎMFARE. MÎNDRIE. ORGOLIU. SEMEȚIE. TRUFIE. VANITATE. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru trufă: trúfă (ciupercă, trufie) substantiv feminin, genitiv dativ articulat trúfei; plural trúfe Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru trufa: trufá verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu truféz, persoana a treia singular: el / ea și plural trufeáză Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru TRUFĂ: TRÚFĂ2, trufe, substantiv feminin (învechit) Trufie. – latina *trufa. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru TRUFĂ: TRÚFĂ2, trufe, substantiv feminin (învechit) Trufie. – latina *trufa. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru trufă: trúfă substantiv feminin, genitiv dativ articulat trúfei; plural trúfe Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru trufă: 1) trúfă, vezi trufie. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
CUVINTE APROPIATE DE 'TRUFA' TRUDÍTTRUDITÓRTRÚDNICTRUDNICÍETRÚFĂtrufălíTrufan,-aTRUFANDÁTRUFÁȘ |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL trufă Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului trufă dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii TRÚFĂ trufăe forme 1 Ciupercă comestibilă în formă de cartof, de culoare violetă-negricioasă, care se dezvoltă în pământ. |
GRAMATICA cuvântului trufă? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului trufă. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul trufă poate fi: substantiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE trufă? Vezi cuvântul trufă desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul trufă?[ tru-fă ] Se pare că cuvântul trufă are două silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL trufă Inţelegi mai uşor cuvântul trufă dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexeTRÚFĂ substantiv botanică trufă de iarnă Tuber melanosporum = trufă neagră; trufă de vară Tuber aestivum = trufă văratică; trufă neagră vezi trufă de iarnă; trufă văratică vezi trufă de vară |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL trufă |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Instinct gregar?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul trufă are forma: trúfe
