 | as |
|
| Tun [ tun ] VEZI SINONIME PENTRU tun PE ESINONIME.COM definiția cuvântului tun în mai multe dicționareDefinițiile pentru tun din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru TUN: TUN, tunuri, substantiv neutru 1. Armă grea de artilerie, care aruncă proiectile la mare distanță, în traiectorie lină; prin extensie nume generic dat tuturor armelor de artilerie. vezi mortier, obuzier. O parte din sat căzuse subt bătaia tunului. C. PETRESCU, Î. II 204. La marginea orașului așteaptă un regiment cu tunuri. SAHIA, N. 40. Și tunuri sute bubuiau, Se clătina pămîntul. ALECSANDRI, P. A. 206. Nu te-or bate tunurile, Că te-or bate lacrimile. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 316. • Tun director vezi director. • Expresia: Poți să dai cu tunul, se spune cînd cineva doarme adînc și nu se deșteaptă ușor. A fi în buza tunului vezi buză. ♦ (În metafore și comparații, intensificînd acțiunea exprimată de verb sau dînd valoare de superlativ unui adjectiv) Foarte, strașnic, zdravăn, grozav, mult de tot. Era sănătos tun. STĂNOIU, C. I. 128. Dunărea amorțise, înghețase tun. SANDU-ALDEA, U. P. 34. S-a culcat îmbrăcat pe mindir și a dormit tun pînă la ziuă. CARAGIALE, M. 17. Nu căta că sînt bătrîn, Că la drum sînt iute tun. ȘEZ. V 151. 2. (Învechit și popular) Tunet. Vine zmeul cu două capete, vuind ca tunul. SBIERA, P. 93. Da eu cum nu voi ofta, Că greu tun a ploaie vine. – Draga tatei Irinucă; Acela nu-i tun de ploaie. BIBICESCU, P. P. 274. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru TUN: TUN, tunuri, substantiv neutru 1. Armă de artilerie care aruncă proiectile la distanță mare; prin generalizare nume dat tuturor armelor de artilerie. • Expresia: A scăpa ca din (gură de) tun, se spune când cineva reușește să fugă (scăpând de o situație neplăcută). (Poți) să dai cu tunul, se spune despre cineva care doarme adânc și nu se trezește ușor sau despre un loc unde nu se află nici o ființă vie. • (Pus pe lângă un verb, îi intensifică acțiunea; pe lângă un adjectiv, îi dă valoare de superlativ; adverbial) A înghețat tun. Sănătos tun. 2. (În sintagma) Tun electronic = parte a unor tuburi electronice care produce un fascicul filiform de electroni cu aceeași viteză. 3. (învechit și popular) Tunet. – latina tonus. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru TUN: TUN, tunuri, substantiv neutru 1. Armă de artilerie care aruncă proiectile la distanță mare; prin generalizare nume dat tuturor armelor de artilerie. • Expresia: A scăpa ca din (gură de) tun, se spune când cineva reușește să fugă (scăpând de o situație neplăcută). (Poți) să dai cu tunul, se spune despre cineva care doarme adânc și nu se trezește ușor sau despre un loc unde nu se află nicio ființă vie. • (Pus pe lângă un verb, îi intensifică acțiunea; pe lângă un adjectiv, îi dă valoare de superlativ; adverbial) A înghețat tun. Sănătos tun. 2. (În sintagma) Tun electronic = parte a unor tuburi electronice care produce un fascicul filiform de electroni cu aceeași viteză. 3. (învechit și popular) Tunet. – latina tonus. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul onomastic romînesc dă următoarea definitie pentru TUN: TUN substantiv și verb a tuna. 1. Tun, (D Gorj); – M., mold.; – Pîntece secolul XV (BCI X 83). 2. Tuna b., ar. (Fărș); – Nic. (Cat greacă I); Tună fam. (Sc). 3. + -cea: Tuncea mare clucer (17 B III 205). 4. Tunariul, Sava (17 B III 447) < substantiv; de remarcat epoca formării acestui termen (secolul al XVII-lea). Definiție sursă: Dicționar onomastic romînesc |
| Definiții ale altor cuvinte care nu există în alte dicționare dă următoarea definitie pentru TUN: TUN, túnuri, substantiv neutru tun 4. (argotic) Afacere ilegală (escrocherie, furt, spargere etc.) de proporții, cu mari sume puse în joc și cu beneficii considerabile pentru participanți. [R. Zafiu – Diversitate stilistică în româna actuală] Definiție sursă: Definiții ale altor cuvinte care nu există în alte dicționare |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru tun: tun n. aparat de artilerie ce servă la aruncarea ghiulelelor: a trage cu tunurile. [Vechiu-rom. tun, tunet = latina TONUS, trăsnet (după sgomotul ce produce)]. ║ adverb 1. tare ca tunul: sănătos tun! 2. tare beat: era tun. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul de argou al limbii române dă următoarea definitie pentru tun: tun, tunuri substantiv neutru 1. operațiune ilicită de mare anvergură, aducătoare de profituri uriașe. 2. (tox.) seringă utilizată pentru injectarea intravenoasă a unui drog. Definiție sursă: Dicționar de argou al limbii române |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru TUN: TUN tunuri n. Armă de artilerie care aruncă proiectile grele la mare distanță. tun antiaerian. /v. a tuna Forme diferite ale cuvantului tun: tunuri Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru TUN: TUN substantiv (termen militar) (regional) top, (învechit) pușcă, (învechit, în Moldova și Bucovina) harmată. (Trage cu tun.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru tun: tun substantiv neutru, plural túnuri Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru tun: tun substantiv neutru, plural túnuri Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru TUN: TUN substantiv verbal tunet. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru tun: tun substantiv verbal TUNET. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'TUN' TUMULTUÓSOTÚMULUSTUMURLÚCTUMURÚGTUNTUNÁTUNÁRTUNĂRÍtunăríe |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL tun Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului tun dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii TUN, túnuri, substantiv neutru tun 4. TUN tunuri n. Tun antiaerian. Trage cu tunul. Trage cu tun. |
GRAMATICA cuvântului tun? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului tun. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul tun poate fi: substantiv, adjectiv, verb, adverb
|
CUM DESPART ÎN SILABE tun? Vezi cuvântul tun desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul tun?[ tun ] Se pare că cuvântul tun are o silabă |
EXPRESII CU CUVÂNTUL tun Inţelegi mai uşor cuvântul tun dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexeÎn sintagma Tun electronic = parte a unor tuburi electronice care produce un fascicul filiform de electroni cu aceeași viteză În sintagma Tun electronic = parte a unor tuburi electronice care produce un fascicul filiform de electroni cu aceeași viteză Tun, tunet = latina TONUS, trăsnet după sgomotul ce produce |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL tun |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Hurtă substantiv feminin regional; în locuțiune adverbiala cu hurta?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul tun are forma: túnuri
