eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție tuna


PROPOZIȚIIEXPRESIISINONIME GRAMATICĂSILABE
Tuna [ tu-na ]
VEZI SINONIME PENTRU tuna PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului tuna în mai multe dicționare

Definițiile pentru tuna din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:

conjugarea verbului a tuna
Verbul: a tuna (forma la infinitiv)
A tuna conjugat la timpul prezent:
  • eu tun
  • tu tuni
  • el ea tună
  • noi tunăm
  • voi tunați
  • ei ele tună
VEZI VERBUL a tuna CONJUGAT LA TOATE TIMPURILE












Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru TUNA:
TUNÁ1, persoană 3 túnă, verb

I.

1. intranzitiv impersonal A se produce tunete în atmosferă; a se auzi tunetul bubuind. Dintr-un nor depărtat s-auzi tunînd. VLAHUȚĂ, O. A. 368. Să închid fereastra... curînd a să tune. NEGRUZZI, S. I 58. Dacă tună după Simion Stîlpnicul, e semn de toamnă lungă. ȘEZ. I 128.
       • Expresia: A tunat și i-a adunat, se spune despre oamenii care se întovărășesc avînd aceleași defecte. Moș Vasile era un cărpănos ș-un pui de zgîrie-brînză ca și mătușa Mărioara. Vorba ceea: «au tunat și i-au adunat». CREANGĂ, A. 50. (Despre persoane) A tuna și a fulgera vezi fulgera (1).
       • (Cu precizarea subiectului, care indică spațiul unde se produce tunetul) Năvalnic afară bate vînt. De-al fulgerelor vuiet văzduhurile tună. COȘBUC, P. I 141. Cerul tună, apa saltă clocotind. ALECSANDRI, P. A. 106. De-ar veni luna lui mai Să-mi aud cerul tunînd, Să văd norii fulgerînd. ANT. literar popular I 72.

2. tranzitiv impersonal (Regional, mai ales în imprecații) A lovi pe cineva trăsnetul; a trăsni. Vai, tuna-te-ar, lume rea! JARNÍK-BÎRSEANU, despre 366.
       • intranzitiv (Cu precizarea subiectului) Tună, doamne, și trăsnește Tună-n cine despărțește Dulcea dragoste-nfocată. ALECSANDRI, P. P. 22. (figurat) Poetul... să fulgere păcatul... Să tune-n mișelii. CONTEMPORANUL, I 205. Blăstemul țârii tunînd să cadă Pe capul vostru nelegiuit. ALECSANDRI, P. II 120.

3. intranzitiv (Despre diferite surse de zgomot) A vui, a bubui. Barnarul închis în canal de scînduri freamătă sub picioarele mele, fierbe, se zbate, tună. SADOVEANU, O. VIII 241. Stîncă... Ce din vîrf de munte saltă, Tună, se rostogolește. ALECSANDRI, P. II

15.
♦ (Despre glas, cuvinte etc.) A răsuna puternic. Acesta e! tună glasul directorului, punctînd încheierea cu un pumn în birou. C. PETRESCU, C. vezi 133. Ca-ntr-un fund dogit de clopot tună-n gura lor cuvîntul, Și pe unde calcă dînșii se cutremură pămîntul. IOSIF, P. 63.
       • (Impersonal) Și fuge el tot înainte și în urma lui tună: hoțule-i, nătărăule-i! CONTEMPORANUL, III 700.

4. intranzitiv A trage cu tunul (sau, mai rar, cu alte arme de foc). Vine Din pistoale dînd Și din puști tunînd. SEVASTOS, N. 114. Urcînd douăsprezece tunuri mari într-un deal înalt, le îndreptă spre armia noastră și începu a tuna asupră-i. BĂLCESCU, O. II 87.

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

tuna
Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru tuna:
tuná (-n, át), verb –

1. A bubui, a asurzi. –

2. A trăsni. –

3. A intra, a pătrunde. –

4. (Transilvania) A coborî, a veni de la munte. –

5. A bate tunul.

– Megl. tuna, tunari. latina tŏnāre (Pușcariu 1771; REW 8778), conform italiana tonare, prov., cat., spaniolă tronar, limba franceza tonner, portugheză troar. Semantismul sensurilor 3 și 4 nu este clar, conform tuli.

– derivat tun, substantiv neutru (învechit, tunet; gură de foc de artilerie; argotic, furt prin efracție; adverb, cu putere), postverbal sau din latina tŏnus (Pușcariu 1643); tunaci, adjectiv (Banat, agresiv, îndrăzneț); tunar, substantiv masculin (artilerist, servant de tun); tunări, verb (a trage cu tunul), rar; tunărie (variantă tunărime), substantiv feminin (artilerie, mulțime de tunuri); tunător, adjectiv (care tună puternic); tunet, substantiv neutru (zgomot puternic, bubuit; canalul tunului), cu sufix -et, ca sunet de la suna, răcnet de la răcni etc. (după Diez, Gramm., I, 208 Tiktin și Candrea, din latina tŏnĭtru).
Forme diferite ale cuvantului tuna: tuna-n tunaát

Definiție sursă: Dicționarul etimologic român

TUNA
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru TUNA:
TUNÁ2, tun, verb

I. intranzitiv (Regional) A intra, a pătrunde undeva pe neașteptate (și cu mult zgomot); a da buzna, a năvăli. Lasă ușa descuiată Să mai tun și eu vodată. matematică FOLK. 1010. Tun în casă, focu-i stins, ies afară, lemne nu-s. ȘEZ. XII 153. Turcu-n casă că tuna Și vin roșu aducea, O ploschiță De-o vedriță. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 489.
       • (În imprecații) Tune dracu-n pielea lor! CĂLINESCU, E. O. I 108.
       • Expresia: A-i tuna cuiva ceva în minte (sau în cap) = a-i trece cuiva prin minte o idee neașteptată. A tuna în groapă = a muri. Să n-ai parte d-altă fată, Pînă n-oi tuna în groapă. HODOȘ, P. P. 133.

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

TUNA
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru TUNA:
TUNÁ, tun, verb

I.

1. intranzitiv impersonal A se produce un tunet; a se auzi tunetul.

2. tranzitiv impersonal (regional; în imprecații) A lovi pe cineva trăsnetul; a trăsni.

3. intranzitiv (La persoană

3) A vui, a bubui.
♦ (Despre glas, cuvinte) A răsuna puternic; (despre oameni) a vorbi cu glasul ridicat; a striga.
       • Expresia: A tuna și a fulgera = a fi foarte furios, a face scandal.

4. intranzitiv (învechit) A trage cu tunul sau cu alte arme de foc.

– latina tonare.

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

TUNA
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru TUNA:
TUNÁ, tun, verb

I.

1. intranzitiv impersonal A se produce un tunet; a se auzi tunetul.

2. tranzitiv impersonal (regional; în imprecații) A lovi pe cineva trăsnetul; a trăsni.

3. intranzitiv (La persoană

3) A vui, a bubui.
♦ (Despre glas, cuvinte) A răsuna puternic; (despre oameni) a vorbi cu glasul ridicat; a striga.
       • Expresia: A tuna și a fulgera = a fi foarte furios, a face scandal.

4. intranzitiv (învechit) A trage cu tunul sau cu alte arme de foc.

– latina tonare.

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

TUNA
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru TUNA:
TUNA verb

1. (meteorologie) (Banat) a durăi, a urla. (Plouă, fulgeră și tuna.)

2. a bubui, a detuna, a dudui, a trăsni, a vui, (popular) a răzbubui. (tuna în depărtare.)

Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

tuna
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru tuna:
tuná verb, indicativ prezent persoana a treia singular: el / ea túnă
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

tuna
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru tuna:
tuná (a tuna) verb, indicativ prezent 3 túnă
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

TUNA
Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru TUNA:
TUNÁ verb vezi detuna, trăsni.
Definiție sursă: Dicționar de sinonime

tuna
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru tuna:
tuna verb vezi TRĂSNI.
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române


CUVINTE APROPIATE DE 'TUNA'
TÚMULUSTUMURLÚCTUMURÚGTUNTUNÁTUNÁRTUNĂRÍtunăríetunăríme

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL tuna
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului tuna dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
Plouă, fulgeră și tuna.
Tuna în depărtare.
Plouă, fulgeră și tuna.
Tuná a tuna verb, indicativ prezent 3 túnă.

GRAMATICA cuvântului tuna?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului tuna.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul tuna poate fi: substantiv, adjectiv, verb, adverb
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul tuna sa indeplinească rolul de: substantiv feminin, substantiv masculin, substantiv neutru,
  • Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor un / două

CUM DESPART ÎN SILABE tuna?
Vezi cuvântul tuna desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul tuna?
[ tu-na ]
Se pare că cuvântul tuna are două silabe

EXPRESII CU CUVÂNTUL tuna
Inţelegi mai uşor cuvântul tuna dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe
A-i tuna cuiva ceva în minte sau în cap = a-i trece cuiva prin minte o idee neașteptată
A tuna în groapă = a muri
A tuna și a fulgera = a fi foarte furios, a face scandal
A tuna și a fulgera = a fi foarte furios, a face scandal

© 2024 qDictionar.com


SINONIME PENTRU CUVÂNTUL tuna

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: Casa scării?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectcorectgresitgreşit
acid oxigenat al sulfului
expoziție de artă plastică unde se prezintă opere din trecut ale unui artist, ale unei școli, ale unei epoci
spațiul dintr-o clădire care adăpostește o scară
a în locuri depărtate, departe; b pretutindeni
VEZI RĂSPUNSUL CORECT

Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


dex-app