 | as |
|
| Uimitor [ ui-mi-tor ] VEZI SINONIME PENTRU uimitor PE ESINONIME.COM definiția cuvântului uimitor în mai multe dicționareDefinițiile pentru uimitor din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru UIMITOR: UIMITOR adjectiv 1. stupefiant, surprinzător, uluitor. (S-a întîmplat un lucru uimitor.) 2. frapant, izbitor, surprinzător, șocant, (livresc) sesizant. (O asemănare uimitor.) 3. amețitor, năucitor, uluitor, (popular) zăpăcitor. (Un ritm uimitor.) 4. colosal, enorm, excepțional, extraordinar, fabulos, fantastic, fenomenal, formidabil, gigantic, grozav, imens, infinit, neauzit, nebun, negrăit, neînchipuit, nemaiauzit, nemaicunoscut, nemaiîntîlnit, nemaipomenit, nemaivăzut, nesfîrșit, nespus, teribil, uluitor, unic, uriaș, (livresc) mirabil, (învechit) manin, necrezut, (figurat ) piramidal. (A avut din nou un noroc uimitor.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru UIMITÓR: UIMITÓR, -OÁRE, uimitori, -oare, adjectiv Care uimește (prin calitățile sau valoarea ce are); surprinzător, uluitor. Eminescu avea cunoștințe uimitoare în ceea ce privește literatura universală. L. limba română 1953, nr. 1, 46. ♦ Minunat, admirabil, extraordinar. Un biet vătaf de curte... El a văzut castelul în verb reflexiv:emuri uimitoare. MACEDONSKI, O. I 23. Acteon... a cutezat să-și desfăteze vederile cu uimitoarea priveliște a castei zeițe, scăldîndu-se în pîrîu. ODOBESCU, S. III 56. Forme diferite ale cuvantului uimitor: -oÁre Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru UIMITÓR: UIMITÓR uimitoroáre (uimitoróri, uimitoroáre) 1) Care uimește; care produce mirare. 2) Care impresionează prin ceva fără asemănare; minunat. Peisaj uimitor. /a uimi + sufix uimitortor Forme diferite ale cuvantului uimitor: oáre Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru UIMITÓR: UIMITÓR, -OÁRE, uimitori, -oare, adjectiv Care uimește; surprinzător, uluitor, tulburător. ♦ Excepțional, extraordinar. – Uimi + sufix -tor. Forme diferite ale cuvantului uimitor: -oÁre Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru UIMITÓR: UIMITÓR, -OÁRE, uimitori, -oare, adjectiv Care uimește; surprinzător, uluitor, tulburător. ♦ Excepțional, extraordinar. – Uimi + sufix -tor. Forme diferite ale cuvantului uimitor: -oÁre Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru uimitor: uimitór adjectiv masculin, plural uimitóri; forme singular și plural uimitoáre Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru uimitor: uimitór adjectiv masculin, plural uimitóri; forme singular și plural uimitoáre Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru uimitor: uimitor a. care uimește: frumusețe uimitoare. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
CUVINTE APROPIATE DE 'UIMITOR' UIMEÁLĂUIMÍUIMÍREUIMÍTUIMITÓRÚINĂUioarăúioșUISTÍTI |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL uimitor Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului uimitor dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii S-a întîmplat un lucru uimitor. O asemănare uimitor. Un ritm uimitor. A avut din nou un noroc uimitor. S-a întâmplat un lucru uimitor. O asemănare uimitoroare. Un ritm uimitor. UIMITÓR uimitoroáre uimitoróri, uimitoroáre 1 Care uimește; care produce mirare. Peisaj uimitor. /a uimi + sufix uimitortor. |
GRAMATICA cuvântului uimitor? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului uimitor. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul uimitor poate fi: adjectiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE uimitor? Vezi cuvântul uimitor desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul uimitor?[ ui-mi-tor ] Se pare că cuvântul uimitor are trei silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL uimitor |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Lampă catodică?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
