 | as |
|
| Umblet [ um-blet ] VEZI SINONIME PENTRU umblet PE ESINONIME.COM definiția cuvântului umblet în mai multe dicționareDefinițiile pentru umblet din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru UMBLET: ÚMBLET, umblete, substantiv neutru 1. Faptul de a umbla; umblare, mers. Era un umblet și un șoptit neîncetat împrejurul casei. DUMITRIU, N. 132. Vodă se opri din umblet și se întoarse cu ochii mînioși spre căpitan. SADOVEANU, O. VII 127. La vînătoare, după cîteva ceasuri de umblet, mănînc și pietre. BRĂTESCU-VOINEȘTI, Î. 188. Nu-i umblet, e goană nebună. COȘBUC, P. I 291. • (Metaforic) În tîrziul nopții ascultau umbletul vîntului. CAMILAR, N. I 335. ♦ (Rar) Mișcare (astrală). Cometa... zi cu zi scurgîndu-se, se tot urca... învîrtindu-se precum este umbletul cerului, cu stelele către apus. SADOVEANU, Z. C. 228. ♦ Trecere, acces. După ce îi oprise umbletul la stîni și-i împănase drumurile, stăpînirea da știre, ca să audă... gazdele hoțului. SADOVEANU, O. L. 156. 2. Cutreierare, colindare; hoinăreală, alergătură. Jupîneasa Ilisafta comisoaia abia își simțea trupul, așa de multe îi fuseseră umbletele și truda. SADOVEANU, forme J. 54. 3. Mod, fel de a umbla. Nu-i vorbă, fetița îmi samănă puțintel și mie. Dar altfel toate ale maicii ei le are, și umbletul și graiul. SADOVEANU, O. VII 56. Veneau doi inși; îngîrbovit Un moș cu umblet lin, Și-o copiliță. COȘBUC, P. I 228. Căci azi le semeni tuturor La umblet și la port, Și te privesc nepăsător C-un rece ochi de mort. EMINESCU, O. I 192. Încalecă pe Roșu tu, Să-i văd și eu umbletu. ȘEZ. IX 172. – Variantă: (învechit și regional) î́mblet (SBIERA, P. 217, RUSSO, S. 59) substantiv neutru Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru UMBLET: UMBLET s. 1. umblare, umblat, umblătură. (După mult umblet, a reușit.) 2. alergare, alergătură, fugă, goană, umblătură, (regional) ștrapaț, (Banat) prepurtare. (prin Transilvania) ștrapă. (Ceasuri de umblet...) 3. circulație, mers, (popular) purtare. (O potecă formată prin umblet oamenilor.) 4. călcătură, mers, mișcare, pas, pășit, (rar) mersătură, (învechit și popular) mersură. (Are un umblet săltăreț.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru UMBLET: ÚMBLET, umblete, substantiv neutru Faptul de a umbla; umblare. ♦ Cutreierare, colindare; alergătură. ♦ Mod, fel de a umbla, de a duce picioarele în mers. [Variante: (învechit și popular) îmblét substantiv neutru] – Umbla + sufix -et. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru umblet: úmblet n., plural e (despre a umbla). Mers, alergătură: am ostenit de atîta umblet. Modu de a umbla: acest cal are umblet lin. – În nord îmblet. vezi buĭestru. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru UMBLET: ÚMBLET substantiv verbal călătorie, comportament, comportare, conduită, deplasare, drum, intrigă, mașinație, purtare, uneltire, voiaj. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru umblet: umblet substantiv verbal CĂLĂTORIE. COMPORTAMENT. COMPORTARE. CONDUITĂ. DEPLASARE. DRUM. INTRIGĂ. MAȘINAȚIE. PURTARE. UNELTIRE. VOIAJ. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru umblet: umblet n. 1. mers, alergătură; 2. mod de a umbla: umbletul calului; 3. Moldova buestru. [Tras din umblà]. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru UMBLET: ÚMBLET n. vezi UMBLĂTURĂ. /a umbla + sufix umbletet Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru umblet: úmblet substantiv neutru, plural úmblete Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru umblet: úmblet substantiv neutru, plural úmblete Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'UMBLET' UMBLÁTUMBLĂTOÁREUMBLĂTÓRUMBLĂTÚRĂÚMBLETÚMBOUMBÓNÚMBRĂUMBRA-CÚCULUI |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL umblet Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului umblet dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii După mult umblet, a reușit. Ceasuri de umblet. O potecă formată prin umblet oamenilor. Are un umblet săltăreț. Are un umblet săltăreț. /a umbla + sufix umbletet. |
GRAMATICA cuvântului umblet? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului umblet. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul umblet poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE umblet? Vezi cuvântul umblet desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul umblet?[ um-blet ] Se pare că cuvântul umblet are două silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL umblet |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Breaza substantiv feminin articulat în sintagma ca la breaza?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul umblet are forma: úmblete
