 | as |
|
| Urătură [ u-ră-tu-ră ] VEZI SINONIME PENTRU urătură PE ESINONIME.COM definiția cuvântului uratura în mai multe dicționareDefinițiile pentru uratura din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru URĂTURĂ: URĂTÚRĂ, urături, substantiv feminin Text recitat de colindători cînd umblă cu «plugușorul». Eu știu o urătură. ȘEZ. XVIII 26. ♦ Cuvînt sau formulă de urare la adresa cuiva. Sfătuiesc acuma cam ce urătură spune-vor din gură. Deci au zis ca întîiul astfel să vorbească... «Domnul să trăiască». CONTEMPORANUL, II 611. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru URĂTURĂ: URĂTÚRĂ uraturai forme 1) vezi URARE. 2) Creație populară în versuri, care se recită de urători în ajunul Anului Nou; hăitură, plugușor. /a ura + sufix uraturaătură Forme diferite ale cuvantului uratura: uraturai Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru URĂTURĂ: URĂTÚRĂ, urături, substantiv feminin Cuvânt sau formulă de urare la adresa cuiva. ♦ Text recitat de colindători când umblă cu uratul1. – Ura2 + sufix -ătură. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru URĂTURĂ: URĂTÚRĂ, uraturi, substantiv feminin Cuvânt sau formulă de urare la adresa cuiva. ♦ Text recitat de colindători când umblă cu uratul1. – Ura2 + sufix -ătură. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru urătură: urătúră forme, plural ĭ. Felu de a ura. Cuvintele pin care se urează, urare, uret. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru urătură: urătúră (regional) substantiv feminin, genitiv dativ articulat urătúrii; plural urătúri Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru urătură: urătúră substantiv feminin, genitiv dativ articulat urătúrii; plural urătúri Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'URATURA' URÂȚÍTurătoáreURĂTÓRUrătuURĂTÚRĂURATURÍEURAWAURBAINURBÁN |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL urătură Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului urătură dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii URĂTÚRĂ urăturăi forme 1 vezi URARE. /a ura + sufix urăturăătură. |
GRAMATICA cuvântului urătură? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului urătură. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul urătură poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE urătură? Vezi cuvântul urătură desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul urătură?[ u-ră-tu-ră ] Se pare că cuvântul urătură are patru silabe |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Cât păr în palmă sau pe broască?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul urătură are forma: urătúri
