 | as |
|
| Urîciune [ u-rî-ci-u-ne ] VEZI SINONIME PENTRU urîciune PE ESINONIME.COM definiția cuvântului uriciune în mai multe dicționareDefinițiile pentru uriciune din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru URÎCIUNE: URÎCIÚNE, urîciuni, substantiv feminin 1. Ființă urîtă (din punct de vedere fizic); monstru, pocitanie, pocitură. Ai ajuns... urîciunea pămîntului. TEODORESCU, P. P. 108. (Și în forma uriciune) Cînd veți vedea uriciunea pustiirii stînd la locul unde nu se cade să steie, să știți că aproape este sfîrșitul. CREANGĂ, A. 137. Vezi colo pe uriciunea fără suflet, fără cuget. EMINESCU, O. I 150. 2. (Învechit și regional) Faptul de a urî, dușmănie, dispreț; dezgust, aversiune. De ce, domnilor critici, atîta urîciune? ALEXANDRESCU, M. 257. Unde e dragoste multă E și urîciune multă. PANN, P. vezi II 133. Așa să potolești... ceața, urîciunile, dușmăniile. PĂSCULESCU, L. P. 124. – Variante: uriciúne, urăciune (ȘEZ. I 250) substantiv feminin Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru URÎCIUNE: URÎCIUNE s. 1. diformitate, hidoșenie, poceală, sluțenie, urîțenie, (rar) sluție, (popular) hîzenie, (învechit) grozăvie. (uriciune unui om.) 2. (concret) hîdoșenie, monstru, monstruozitate, pocitanie, pocitură, schimonositură, sluțenie, sluțitură, urîțenie, (popular) hîzenie, potcă, stropșitură, (regional). znamenie, (Banat) năhoadă. (O uriciune de om.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru urîciune: urîciune substantiv verbal ANIMOZITATE. DISCORDIE. DUȘMĂNIE. ÎNVRĂJBIRE. OSTILITATE. PORNIRE. URĂ. verb reflexiv:AJBĂ. verb reflexiv:ĂJMĂȘIE. ZÎZANIE. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru urîciune: urîciune forme 1. însușirea celor urîți, celor urîte; 2. ființă urîtă. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru URICIUNE: URICIÚNE substantiv feminin vezi urâciune. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru URICIUNE: URICIÚNE substantiv feminin vezi urâciune. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru URICIUNE: URICIÚNE substantiv feminin vezi urîciune. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
CUVINTE APROPIATE DE 'URICIUNE' uricariuuricáșURICEMÍEURICIÓSURICIÚNEURICOPEXÍEURICOPOIÉTIC, -ĂURICOPOIÉZĂURICOZURÍE |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL URICIUNE Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului uriciune dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Uriciune unui om. O uriciune de om. |
GRAMATICA cuvântului URICIUNE? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului uriciune. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul URICIUNE poate fi: substantiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE urîciune? Vezi cuvântul urîciune desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul urîciune?[ u-rî-ci-u-ne ] Se pare că cuvântul urîciune are cinci silabe |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Adunare generală?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
