 | as |
|
| Vagabondare [ va-ga-bon-da-re ] VEZI SINONIME PENTRU vagabondare PE ESINONIME.COM definiția cuvântului vagabondare în mai multe dicționareDefinițiile pentru vagabondare din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru VAGABONDARE: VAGABONDÁRE, vagabondări, substantiv feminin Acțiunea de a vagabonda și rezultatul ei; hoinăreală, rătăcire. Lupta continua în el, poate tot așa de crîncenă ca și în săptămîna vagabondărilor. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. I 239. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru VAGABONDARE: VAGABONDARE s. 1. haimanalîc, hoinăreală, vagabondaj, (rar) pușlamalîc, (regional) pușlanie, (învechit) ștrengărie. (Ce înseamnă vagabondare asta zilnică?) 2. hoinăreală, pribegie, pribegire, vagabondaj. (O vagabondare din loc în locuțiune) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru VAGABONDARE: VAGABONDÁRE, vagabondări, substantiv feminin Acțiunea de a vagabonda; vagabondaj. – vezi vagabonda. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru VAGABONDARE: VAGABONDÁRE, vagabondări, substantiv feminin Acțiunea de a vagabonda; vagabondaj. – vezi vagabonda. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru VAGABONDARE: VAGABONDÁRE substantiv feminin Acțiunea de a vagabonda; vagabondaj. [< vagabonda]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru vagabondare: vagabondáre substantiv feminin, genitiv dativ articulat vagabondării; plural vagabondări Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru vagabondare: vagabondáre substantiv feminin, genitiv dativ articulat vagabondắrii; plural vagabondắri Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'VAGABONDARE' VAGABÓNDVAGABONDÁVAGABONDÁJVAGABONDÁNTVAGABONDÁREvagabondézVAGABÚNDVAGABUNDÁGIUVagaiu |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL vagabondare Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului vagabondare dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Ce înseamnă vagabondare asta zilnică? 2. O vagabondare din loc în locuțiune. O vagabondare din loc în locuțiune. |
GRAMATICA cuvântului vagabondare? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului vagabondare. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul vagabondare poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE vagabondare? Vezi cuvântul vagabondare desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul vagabondare?[ va-ga-bon-da-re ] Se pare că cuvântul vagabondare are cinci silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL vagabondare |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A se da de gol?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul vagabondare are forma: vagabondări
