eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție vagabond


PROPOZIȚIISINONIME PLURALGRAMATICĂSILABE
Vagabond [ va-ga-bond ]
VEZI SINONIME PENTRU vagabond PE ESINONIME.COM


Cautăm definiția cuvântului vagabond în mai multe dicționare

Definițiile pentru vagabond din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:
VAGABÓND
   
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru VAGABÓND:
VAGABÓND, -Ă, vagabonzi, -de, adjectiv Care rătăcește pe drumuri fără nici un rost, care hoinărește fără țintă, fără ocupație și fără domiciliu fix, care nu are nici un căpătîi. Îl alungă, ca pe un om fără căpătâi și vagabond. NEGRUZZI, S. III 198.
       • figurat [Cățelul] cu ochii străbătători, cu coada agitată, număra, jos în strada amurgită și umedă, pe frații vagabonzi. GALACTION, O. I 303. Vedeai cum iesă singur și flămînd Un cîine vagabond, adulmecînd. despre BOTEZ, forme S. 56. Un fluture trecea prin aer ca o floare vagabondă. C. PETRESCU, C. vezi 304.
♦ (Substantivat, m.) Om de nimic, haimana, derbedeu; pierde-vară. Cum o să spuie el că domnul Cazangiu e hoț sau vagabond. PAS, Z. I 154. Avea milă mai mult de un om de familie bună, scăpătat, decît de un vagabond nemîncat. CĂLINESCU, E. O. II 139. Compatriotul nostru, înțeleptul Logaridis, a studiat situația acestui vagabond. BART, E. 286.

– Variantă: (învechit) vagabúnd, -ă (GHICA, A. 614) adjectiv
Forme diferite ale cuvantului vagabond: vagabond-Ă

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane



VAGABOND
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru VAGABOND:
VAGABOND adjectiv, s.

1. adjectiv, substantiv hoinar, pribeag, rătăcitor, (învechit) stranie. (Un om vagabond.)

2. substantiv derbedeu, golan, haimana, (popular și fam.) teleleu, (regional) hîrbar, hîrbareț, ulițar, (Moldova) dulandragiu, (prin Olt.) jarcalete, (Moldova) lainic, (prin Muntenia) teacăr, (Moldova și Transilvania) ulițarnic, (Transilvania și Banat) vandralău, vandraș, vandroc, vandrocaș, (prin Transilvania) verbuncaș, (învechit) ștrengar, zamparagiu, (învechit, în Transilvania) budușlău, (familial) bate-poduri. (Nu-i decît un vagabond.)

Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

VAGABÓND
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru VAGABÓND:
VAGABÓND, -OÁNDĂ, vagabonzi, -de, adjectiv, substantiv masculin și forme (Om sau animal) care rătăcește fără rost pe drumuri, care hoinărește fără țintă; (om) fără ocupație stabilă, fără domiciliu fix.
♦ (Om) de nimic, fără căpătâi. [Adj., substantiv feminin și: vagabóndă]

– Din limba franceza vagabond, latina vagabundus. conform italiana vagabondo.
Forme diferite ale cuvantului vagabond: -oÁndĂ

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

VAGABÓND
Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru VAGABÓND:
VAGABÓND, -Ă adjectiv, substantiv masculin și forme (Cel) care rătăcește fără rost; (cel) care nu are domiciliu, loc stabil de așezare, meserie precisă, existență stabilă.
♦ (figurat) Nestatornic, inconstant.
♦ (Om) de nimic, fără căpătâi. [< limba franceza vagabond, italiana vagabondo < latina vagabondus < vagari

– a rătăci].
Forme diferite ale cuvantului vagabond: vagabond-Ă

Definiție sursă: Dicționar de neologisme



VAGABÓND
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru VAGABÓND:
VAGABÓND, -Ă, vagabonzi, -de, adjectiv, substantiv masculin și forme (Om sau animal) care rătăcește fără rost pe drumuri, care hoinărește fără țintă; (om) fără ocupație stabilă, fără domiciliu fix.
♦ (Om) de nimic, fără căpătâi.

– Din limba franceza vagabond, latina vagabundus. conform italiana vagabondo.
Forme diferite ale cuvantului vagabond: vagabond-Ă

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

VAGABÓND
Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru VAGABÓND:
VAGABÓND, -Ă adjectiv, substantiv masculin forme (om, animal) care rătăcește fără rost; (cel) care nu are domiciliu, ocupație, existență stabilă.
       • (figurat) nestatornic. inconstant.
       • (om) de nimic, fără căpătâi. (< limba franceza vagabond, latina vagabundus)
Forme diferite ale cuvantului vagabond: vagabond-Ă

Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme

vagabond
Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru vagabond:
*vagabónd, -ă adjectiv și substantiv (în franceză vagabond, despre latina vagabundus, care vine despre vagari, a rătăci. vezi vag). Defav. Haĭmana, om fără domiciliŭ: un pungaș vagabond, un vagabond.

– in limbaj vulgar sau argou / jargou bagabont. vezi nomad.
Forme diferite ale cuvantului vagabond: vagabond-ă

Definiție sursă: Dicționaru limbii românești

vagabond
Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru vagabond:
vagabond a.

1. care rătăcește încoace și încolo;

2. figurat dezordonat, neînfrânat: imaginațiune vagabondă. ║ m. om fără domiciliu, fără mijloace de traiu.

Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

VAGABOND
Dicționarul de argou al limbii române dă următoarea definitie pentru VAGABOND:
VAGABOND bagabei, boschetar, chiștocar, ecologist, fomist, goldan, marțafoi, plimbăreț, tomberonist, ulițar.
Definiție sursă: Dicționar de argou al limbii române

vagabond
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru vagabond:
vagabónd adjectiv masculin, substantiv masculin, plural vagabónzi; adjectiv feminin, substantiv feminin vagaboándă, plural vagaboánde
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

vagabond
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru vagabond:
vagabónd adjectiv masculin, substantiv masculin, plural vagabónzi; forme singular vagabóndă, plural vagabónde
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române


CUVINTE APROPIATE DE 'VAGABOND'
VafiiaVafumieVAGVĂGĂ 1.VAGABÓNDVAGABONDÁVAGABONDÁJVAGABONDÁNTVAGABONDÁRE

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL VAGABÓND
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului vagabond dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
Un om vagabÓnd.
Nu-i decît un vagabÓnd.

GRAMATICA cuvântului VAGABÓND?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului vagabond.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul VAGABÓND poate fi: substantiv, adjectiv,
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul VAGABÓND sa indeplinească rolul de: substantiv feminin, substantiv masculin, adjectiv feminin, adjectiv masculin,
  • Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor un / doi
  • group icon La plural substantivul vagabond are forma: vagabónzi
  • single icon La singular substantivul vagabond are forma: vagabóndă
    VEZI PLURALUL pentru VAGABÓND la mai multe forme împreună cu EXERCIȚII

CUM DESPART ÎN SILABE vagabond?
Vezi cuvântul vagabond desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul vagabond?
[ va-ga-bond ]
Se pare că cuvântul vagabond are trei silabe



© 2022 qDictionar.com


SINONIME PENTRU CUVÂNTUL VAGABÓND

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: A se aduna ca la urs?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectgreşit
părerea publicului, a maselor într-o anumită chestiune; a face opinie separată
mod de a achita o datorie prin transferul unei creanțe echivalente cu suma datorată
a se aduna în număr foarte mare
conjuncție care introduce o propoziție consecutivă
VEZI RĂSPUNSUL CORECT




Știi care e înțelesul următoarelor expresii?