 | as |
|
| Vagabond [ va-ga-bond ] VEZI SINONIME PENTRU vagabond PE ESINONIME.COM definiția cuvântului vagabond în mai multe dicționareDefinițiile pentru vagabond din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru VAGABÓND: VAGABÓND, -Ă, vagabonzi, -de, adjectiv Care rătăcește pe drumuri fără nici un rost, care hoinărește fără țintă, fără ocupație și fără domiciliu fix, care nu are nici un căpătîi. Îl alungă, ca pe un om fără căpătâi și vagabond. NEGRUZZI, S. III 198. • figurat [Cățelul] cu ochii străbătători, cu coada agitată, număra, jos în strada amurgită și umedă, pe frații vagabonzi. GALACTION, O. I 303. Vedeai cum iesă singur și flămînd Un cîine vagabond, adulmecînd. despre BOTEZ, forme S. 56. Un fluture trecea prin aer ca o floare vagabondă. C. PETRESCU, C. vezi 304. ♦ (Substantivat, m.) Om de nimic, haimana, derbedeu; pierde-vară. Cum o să spuie el că domnul Cazangiu e hoț sau vagabond. PAS, Z. I 154. Avea milă mai mult de un om de familie bună, scăpătat, decît de un vagabond nemîncat. CĂLINESCU, E. O. II 139. Compatriotul nostru, înțeleptul Logaridis, a studiat situația acestui vagabond. BART, E. 286. – Variantă: (învechit) vagabúnd, -ă (GHICA, A. 614) adjectiv Forme diferite ale cuvantului vagabond: vagabond-Ă Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru VAGABOND: VAGABOND adjectiv, s. 1. adjectiv, substantiv hoinar, pribeag, rătăcitor, (învechit) stranie. (Un om vagabond.) 2. substantiv derbedeu, golan, haimana, (popular și fam.) teleleu, (regional) hîrbar, hîrbareț, ulițar, (Moldova) dulandragiu, (prin Olt.) jarcalete, (Moldova) lainic, (prin Muntenia) teacăr, (Moldova și Transilvania) ulițarnic, (Transilvania și Banat) vandralău, vandraș, vandroc, vandrocaș, (prin Transilvania) verbuncaș, (învechit) ștrengar, zamparagiu, (învechit, în Transilvania) budușlău, (familial) bate-poduri. (Nu-i decît un vagabond.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru VAGABÓND: VAGABÓND, -OÁNDĂ, vagabonzi, -de, adjectiv, substantiv masculin și forme (Om sau animal) care rătăcește fără rost pe drumuri, care hoinărește fără țintă; (om) fără ocupație stabilă, fără domiciliu fix. ♦ (Om) de nimic, fără căpătâi. [Adj., substantiv feminin și: vagabóndă] – Din limba franceza vagabond, latina vagabundus. conform italiana vagabondo. Forme diferite ale cuvantului vagabond: -oÁndĂ Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru VAGABÓND: VAGABÓND, -Ă adjectiv, substantiv masculin și forme (Cel) care rătăcește fără rost; (cel) care nu are domiciliu, loc stabil de așezare, meserie precisă, existență stabilă. ♦ (figurat) Nestatornic, inconstant. ♦ (Om) de nimic, fără căpătâi. [< limba franceza vagabond, italiana vagabondo < latina vagabondus < vagari – a rătăci]. Forme diferite ale cuvantului vagabond: vagabond-Ă Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru VAGABÓND: VAGABÓND, -Ă, vagabonzi, -de, adjectiv, substantiv masculin și forme (Om sau animal) care rătăcește fără rost pe drumuri, care hoinărește fără țintă; (om) fără ocupație stabilă, fără domiciliu fix. ♦ (Om) de nimic, fără căpătâi. – Din limba franceza vagabond, latina vagabundus. conform italiana vagabondo. Forme diferite ale cuvantului vagabond: vagabond-Ă Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru VAGABÓND: VAGABÓND, -Ă adjectiv, substantiv masculin forme (om, animal) care rătăcește fără rost; (cel) care nu are domiciliu, ocupație, existență stabilă. • (figurat) nestatornic. inconstant. • (om) de nimic, fără căpătâi. (< limba franceza vagabond, latina vagabundus) Forme diferite ale cuvantului vagabond: vagabond-Ă Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru vagabond: *vagabónd, -ă adjectiv și substantiv (în franceză vagabond, despre latina vagabundus, care vine despre vagari, a rătăci. vezi vag). Defav. Haĭmana, om fără domiciliŭ: un pungaș vagabond, un vagabond. – in limbaj vulgar sau argou / jargou bagabont. vezi nomad. Forme diferite ale cuvantului vagabond: vagabond-ă Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru vagabond: vagabond a. 1. care rătăcește încoace și încolo; 2. figurat dezordonat, neînfrânat: imaginațiune vagabondă. ║ m. om fără domiciliu, fără mijloace de traiu. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul de argou al limbii române dă următoarea definitie pentru VAGABOND: VAGABOND bagabei, boschetar, chiștocar, ecologist, fomist, goldan, marțafoi, plimbăreț, tomberonist, ulițar. Definiție sursă: Dicționar de argou al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru vagabond: vagabónd adjectiv masculin, substantiv masculin, plural vagabónzi; adjectiv feminin, substantiv feminin vagaboándă, plural vagaboánde Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru vagabond: vagabónd adjectiv masculin, substantiv masculin, plural vagabónzi; forme singular vagabóndă, plural vagabónde Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'VAGABOND' VafiiaVafumieVAGVĂGĂ 1.VAGABÓNDVAGABONDÁVAGABONDÁJVAGABONDÁNTVAGABONDÁRE |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL VAGABÓND Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului vagabond dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Un om vagabÓnd. Nu-i decît un vagabÓnd. |
GRAMATICA cuvântului VAGABÓND? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului vagabond. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul VAGABÓND poate fi: substantiv, adjectiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE vagabond? Vezi cuvântul vagabond desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul vagabond?[ va-ga-bond ] Se pare că cuvântul vagabond are trei silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL VAGABÓND |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A se aduna ca la urs?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul vagabond are forma: vagabónzi
La singular substantivul vagabond are forma: vagabóndă
