eSursa - Dictionar de sinonimeas

Definiție val


PROPOZIȚIIEXPRESIISINONIME DIMINUTIVE PLURALGRAMATICĂSILABE
Val [ val ]
VEZI SINONIME PENTRU val PE ESINONIME.COM

Cautăm definiția cuvântului val în mai multe dicționare

Definițiile pentru val din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:
VAL
   
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru VAL:
VAL1, valuri, substantiv neutru

I. Masă de apă care înaintează (sau face impresia că înaintează) ridicîndu-se și coborîndu-se la suprafața unei mări, a unui fluviu etc.; talaz. Vasul nostru bătrîn, slăbit din încheieturi, gemea greoi, cutremurat la fiecare val ce se izbea în coastele-i de lemn. BART, S. M. 52. Ca un glas domol de clopot Sună codrii mari de brad; Ritmic valurile cad, Cum se zbate-n dulce ropot Apa-n vad. COȘBUC, P. I 48. Singuratece izvoare făc cu valurile larmă. EMINESCU, O. I 83.
       • figurat Mărirea să-l înece în valurile sale! ALECSANDRI, T. II 164. Locuţiune adverbiala În valuri sau valuri-valuri = unul după altul, succesiv, prin extensie din plin, cu grămada, puhoi. I se ridicau furiile valuri-valuri, ca penajul curcanului. VORNIC, P. 206. Căldura valuri-valuri Se revarsă. COȘBUC, P. I 222. Porțile zilei se deschid și, în valuri, curge lumina pe văi. VLAHUȚĂ, O. A. 410. Cad săgețile în valuri care șuieră, se toarnă. EMINESCU, O. I 148.
       • Expresia: În valul apei = contra direcției valurilor, împotriva cursului apei, în susul apei. Din picioare se pescuiește și mergînd la deal «în valul apei». ANTIPA, P. 152. Valurile vieții (sau lumii, lumești) = greutățile, încercările prin care trece omul în viață; vicisitudinile vieții. Omul e dator să se lupte cît o putea cu valurile vieții. CREANGĂ, P. 235. În interval, cei trei frați desmoșteniți cercau valurile lumii sub orizonturi străine. HASDEU,

I. vezi 99. Adeseori departe de-a lumei triște valuri, Cu păsuri regulate eu măsur al tău pod, Bahlui! ALECSANDRI, P. I 202. Să mai uite de aste valuri lumești. ȘEZ. IV 17. Valurile tinereții = nestatornicia, inconsecvența, dibuirile inerente vîrstei tinere. Ei! nu te rușina! Ale tinereții valuri! CARAGIALE, T. II 68. Valul (sau valurile) verb reflexiv:emii = curgere, desfășurare, trecere a verb reflexiv:emii. Ca valul verb reflexiv:emilor ce curg Atîtea cântece s-au dus. GOGA, P. 22. Parcă nici n-o atinsese valul verb reflexiv:emii. Aceeași bătrînică sprintenă și veselă. VLAHUȚĂ, O. A. 497. Din valurile verb reflexiv:emii, iubita mea, răsai Cu brațele de marmur, cu părul lung, bălai. EMINESCU, O. I 213.

II. figurat Nume generic dat unor lucruri care pot fi comparate cu valul (I), ca formă sau ca mișcare.

1. (Predomină ideea de aplecare și de ridicare) Către sfîrșit de iunie, valurile spicelor încărcate se păstrează încă verzi. RALEA, O. 135. Vedeam valuri verzi de grîne, unduirea unei iniști. EMINESCU, O. I 141. Valurile de iarbă... nu-i insuflă îngrijarea nestatornicului ocean. ODOBESCU S. III

15.
♦ Oscilație, fluctuație. Nu mai trebuiesc comentarii la mica poezioară pe care mi-a inspirat-o nestatornicia valurilor politicei daco-romane. CARAGIALE, O. VI 50.

2. (Predomină ideea de mase în succesiune continuă și tumultuoasă) Valul de oameni se retrage. DUMITRIU, N. 98. Valuri de frunze treceau, te înfiorau cu foșnetul lor trist. SADOVEANU, O. I 330. Colonelul asculta distrat, privind valurile de lume. C. PETRESCU, Î. II 11.

3. (Predomină ideea de masă învolburată) După un timp, oboseala îmi dă ca un val de nebunie. CAMIL PETRESCU, U. N. 391. Îmi venise așa în ochi ca un val de bucurie. C. PETRESCU, S. 146. Un val fierbinte de mînie parcă i se ridică din tălpi pină-n rădăcina părului. MIRONESCU, S. A. 29.
♦ Impuls, avînt, curent.

4. (Predomină ideea de masă care se revarsă, copleșește) Cînd stătea valul de ploaie, rămînea vîntul sunind și fluierînd. SAVODEANU, M. C. 51. Titu răspunse cu un val de sărutări. REBREANU, R. I 248. Un val de aer umed am adus cu mine-n casă. TOPÎRCEANU, B. 73.

5. (Predomină ideea de linie sinuoasă, învălurată) De la asfințit suiau cu grabă valuri de nouri spre creștetul bolții. SADOVEANU, O. III 591. Părul ei cel negru-n valuri de mătasă se desprinde. EMINESCU, O. I 142.

6. (Învechit și arhaizant) încercare grea, cumpănă. N-ai știut nici de năcazurile, nici de zbuciumele, nici de valurile de pe la noi. SADOVEANU, O. VII 49. Se încurcă puțin pe la crîșma din sat, spre a-și drege cheful după un val așa de greu. GANE, N. II

13.
       • Expresia: A avea val = a avea neplăceri, dificultăți; a trece printr-un pericol, printr-o cumpănă. Așa că-i poate cunoaște un om înțelept că ei au avut val în noaptea aceea. PAMFILE, S. T. 127. Toarce subțire și răsucește bine tortul, să fie tare, să nu avem val cu el la țesut. RETEGANUL, P. I 53. A face cuiva val = a provoca cuiva neplăceri, a-i face greutăți. Mă duc să nu vă fac val. RETEGANUL, P. I 76. Du-te, mîndră, mutului, Nu-mi fă val tu capului. HODOȘ, P. P. 124.

7. (Popular) Treabă, motiv, pretext. Nu știu ce valuri mi-aș face să văd pe badea cum zace. ȘEZ, XX 39.

III. Nume dat unor obiecte în formă de sul sau de cilindru.

1. Sul de pînză sau de altă țesătură, înfășurată de obicei pe un cilindru de lemn sau de carton; vălătuc, trîmbă. Își luă un val de pînză și coborî să-l ghilească. ANGHEL-IOSIF, C. L. 30. Începură a scoate din lada babei valuri de pînză. CREANGĂ, P.

14. De la ușă pînă-n casă Numai valuri de mătasă. PĂSCULESCU, L. P. 52. Am să te vînd în tîrg la Buzău Pe chile de grîu, Valuri de postav. TEODORESCU, P. P. 57. Val de tei = sul făcut din șuvițe lungi de scoarță de tei, care se folosesc ca sfoară de legat. Fă-mă, doamne, val de tei, Și m-aruncă-ntre femei. CREANGĂ, A. 64.

2. (tipografie) Piesă cilindrică de metal la presele de imprimat și de fălțuit.

3. (În expresie) Valul ștreangului = lațul cu care se prinde ștreangul sau șleaul de crucea căruței; orcicar.

4. (Regional) Tăvălug (2), treierătoare (2). Caii poartă după dînșii, mai ales la treieratul ovăzului, un sul de piatră cu șase praguri care se numește tăvăluc. val. PAMFILE, A. R. 207.

5. Sul de lemn sau de metal, pe care se înfășoară și de pe care se desfășoară lanțul care ține găleata la fîntînă.

6. Vălătuc (4).

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

VĂL
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru VĂL:
VĂL, văluri, substantiv neutru

1. Țesătură ușoară cu care femeile își acoperă capul, lăsînd-o să atîrne pe spate sau pe față. Să-ți desprind din creștet vălul, Să-l ridic de pe obraz. EMINESCU, O. I 75. Femeile sînt învelite cu mantile albe; pe cap poartă un văl alb și pe figură un alt văl închis, des. prin care văd fără să fie văzute. BOLINTINEANU, O. 289.
       • figurat Un văl ușor de aburi rătăcea în văi. GALACTION, O. I 101. De sus zăpada cădea într-un văl ușor. DUNĂREANU, CH. 76.
       • Expresia: A i se pune cuiva un văl pe ochi (sau pe frunte) sau a i se lua (sau a-i cădea) cuiva un văl de pe ochi (sau de pe frunte) = a-și pierde (sau a-și recăpăta) seninătatea, vioiciunea; a înceta (sau a începe) să vadă, să înțeleagă, să judece limpede. Cînd Tudor intră în satul strămoșilor lui, la Șoimărești, parcă i se luă un văl de pe frunte. SADOVEANU, O. VII 59. În clipa următoare îi căzu vălul de pe ochi. REBREANU, R. II 203.
♦ Țesătură ușoară care acoperă și învăluie corpul; veșmînt larg, diafan. Văzui pieptul tău tînăr bătînd de turburare, Subt vălul ce sălta. ALEXANDRESCU, M. 121.

2. figurat Tot ceea ce se întinde, coboară, se lasă peste ceva, acoperind, ascunzînd privirilor. Mănăstirea neagră, ca-ntr-un văl de tăcere și mîhnire, își ridica în cer. turnurile chiar lîngă noi. SADOVEANU, O. VII 229. Coboară-ți, iarnă albă, vălul magic. CAZIMIR, L. U. 38. Bogată în întinderi stă lumea-n promoroacă, Ce sate și cîmpie c-un luciu văl îmbracă. EMINESCU, O. I 69.

3. (anatomie; în expresie) Vălul palatului = membrană care acoperă cerul gurii, prelungindu-se spre faringe și despărțind cavitatea nazală de cea bucală.

– plural și: (neobișnuit) văle (ODOBESCU, S. I 385).

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

val
Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru val:
val (valuri), substantiv neutru –

1. Undă, talaz. –

2. Vălătuc, țesătură înfășurată pe un cilindru. –

3. Piesă cilindrică de metal la mașina tipografică. –

4. Încercare grea, neplăcere, necaz. –

5. Barieră, obstacol, meterez. limba slavă (veche) valŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 16; Cihac, II, 443; Conev 38), limba bulgară, limba sârbă, Hristos, limba slovenă, limba cehă, limba rusă val, albaneză valë (Philippide, II, 657). Pentru sensul 5, conform germana Wall (derivat directă din germană, propusă de Candrea, nu este sigură).

– derivat vălășag, substantiv neutru (necaz, neplăcere), secolul XVII, învechit; vălui, verb (a înfășura; a înconjura; a chinui, a supăra; a undui, a face valuri); învălui, verb (a înfășura în; a rula; a împrejmui, a înconjura; a chinui, a supăra; reflexiv, a se învîrti); învăluială (variantă învăluitură), substantiv feminin (rulare; învechit, chin, suferință); învălura, verb (a învălui, a înconjura, a chinui, a supăra); văluros, adjectiv (cu valuri mari); vălătuc, substantiv neutru (tăvălug, rulou, cilindru; val de pînză rulată; val puternic, tălăzuire; specie de chirpici cilindric, din lut amestecat cu paie), probabil derivat expresiv, conform tăvăluc; (în)vălătuci, verb (a înfășura, a rula; a face vălătuci, a construi cu pămînt bătătorit); înveli (variantă învechit învăli), verb (a înfășura; a acoperi; a pune acoperiș pe o casă; Transilvania, a pune vălul de mireasă; a înfășura urzeala pe sul; a ascunde), de la val, sau direct din limba slavă (veche) valiti; înveliș, substantiv neutru (acoperitoare, copertă, strat exterior); învelitoare (variantă învălitoare), substantiv feminin (înveliș; cuvertură, plapumă; batic, șal; acoperiș); învelitură, substantiv feminin (acoperămînt; șal); desveli, verb (a descoperi, a dezbrăca).

– conform vălări, valma, năvăli, prăvăli.
Forme diferite ale cuvantului val: valuri

Definiție sursă: Dicționarul etimologic român

VAL
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru VAL:
VAL1, valuri, substantiv neutru

I.

1. Undă formată la suprafața oceanelor, a mărilor și a lacurilor prin mișcarea oscilatorie a maselor de apă datorită vântului, mai rar, unui cutremur; talaz.
       • Locuţiune adverbiala Val-vârtej = în mare grabă, foarte repede; vijelios. În valuri sau valuri-valuri = a) unul după altul, succesiv; b) din plin, cu grămada.
       • Expresia: Valurile vieții (sau lumii, lumești) = greutățile, încercările prin care trece omul în viață; vicisitudinile vieții. Valurile tinereții = inconsecvența, dibuirile inerente vârstei tinere. Valul (sau valurile) verb reflexiv:emii = curgere, trecere a verb reflexiv:emii (cu toate evenimentele ei).

2. prin analogie Ceea ce se mișcă, vine în cantitate mare sau se năpustește ca niște valuri (I 1); ceea ce poate fi comparat (ca formă și mișcare) cu un val.

3. figurat (învechit și popular) încercare grea; neplăcere, necaz.

II.

1. Cantitate de țesătură înfășurată pe un cilindru special de lemn sau de carton; vălătuc, trâmbă.
       • Val de tei = sul făcut din șuvițe lungi de scoarță de tei care se folosesc ca sfoară de legat.

2. (tipografie) Piesă cilindrică de metal la presele de imprimat și de fălțuit.

3. (regional) Tăvălug.

4. (popular) Sul mobil de lemn sau de metal, pe care se înfășoară lanțul care ține găleata la o fântână.

5. (În sintagma) Valul ștreangului = lațul cu care se prinde ștreangul sau șleaul2 de crucea căruței.

– Din limba slavă (veche) valŭ.

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

VAL
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru VAL:
VAL1, valuri, substantiv neutru

I.

1. Masă de apă care înaintează prin mișcări oscilatorii la suprafața unei mări, a unui fluviu etc., formând creste și adâncituri; talaz.
       • Locuţiune adverbiala Val-vârtej = în mare grabă, foarte repede; vijelios. În valuri sau valuri-valuri = a) unul după altul, succesiv; b) din plin, cu grămada.
       • Expresia: Valurile vieții (sau lumii, lumești) = greutățile, încercările prin care trece omul în viață; vicisitudinile vieții. Valurile tinereții = inconsecvența, dibuirile inerente vârstei tinere. Valul (sau valurile) verb reflexiv:emii = curgere, trecere a verb reflexiv:emii (cu toate evenimentele ei).

2. prin analogie Ceea ce se mișcă, vine în cantitate mare sau se năpustește ca niște valuri (I 1); ceea ce poate fi comparat (ca formă și mișcare) cu un val.

3. figurat (învechit și popular) Încercare grea; neplăcere, necaz.

II.

1. Cantitate de țesătură înfășurată pe un cilindru special de lemn sau de carton; vălătuc, trâmbă.
       • Val de tei = sul făcut din șuvițe lungi de scoarță de tei care se folosesc ca sfoară de legat.

2. (tipografie) Piesă cilindrică de metal la presele de imprimat și de fălțuit.

3. (regional) Tăvălug.

4. (popular) Sul mobil de lemn sau de metal, pe care se înfășoară lanțul care ține găleata la o fântână.

5. (În sintagma) Valul ștreangului = lațul cu care se prinde ștreangul sau șleaul de crucea căruței.

– Din limba slavă (veche) valŭ.

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

VĂL
Glosar de termeni aviatici dă următoarea definitie pentru VĂL:
VĂL tulburare de vedere însoțită și de alte simptome în cursul unor evoluții cu o aeronavă care solicită organismul uman la accelerări pozitive sau negative. Vălul cenușiu, începe să se manifeste la valor de 3-4 G, câmpul vizual se restrânge prin pierderea vederii periferice, aparatura de bord fiind percepută ca prin ceață. Vălul negru apare la 4-5 G și poate persista până la 5 secunde după încetarea acțiunii forței de inerție, fiind însoțit la peste 5 G de pierderea cunoștinței până la 15 secunde, iar după revenire putând persista o dezorientare completă până la 60 secunde, prezentând un handicap major pentru pilot. Vălul roșu apare la valori de 2-3 G negativ, fiind însoțit de cefalee puternică, senzația că ochii ies din orbite, după 4 G negativ începând să apară confuzia mintală și dezorientarea. Coordonarea motorie este perturbată circa 15 minute după încetarea acțiunii accelerației negative. Fenomenul este datorat congestiei cerebrale intense, sângele părăsind membranele inferioare și abdominale este dirijat spre cap, crescând presiunea intra craniană.
Definiție sursă: Glosar de termeni aviatici

VĂL
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru VĂL:
VĂL, văluri, substantiv neutru

1. (Adesea figurat) Bucată de țesătură fină, de obicei transparentă, pe care și-o pun femeile pe cap sau cu care își învăluie corpul ori o parte a lui.
       • Expresia: A i se pune (sau a i se lua cuiva) un văl (de) pe ochi = a înceta (sau a începe) să vadă, să judece limpede, să înțeleagă ceva.

2. (anatomie; în sintagma) Vălul palatului = porțiunea musculară care continuă, în partea posterioară a cavității bucale, palatul tare (dur) și care se termină cu omușorul.

3. (botanică; în compusul) Vălul-miresei = plantă erbacee anuală, mică, cu flori lineare (Gypsophila muralis).

– Din latina velum. conform limba franceza voile.

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

VĂL
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru VĂL:
VĂL, văluri, substantiv neutru

1. (Adesea figurat) Bucată de țesătură fină, de obicei transparentă, pe care și-o pun femeile pe cap sau cu care își învăluie corpul ori o parte a lui.
       • Expresia: A i se pune (sau a i se lua cuiva) un văl (de) pe ochi = a înceta (sau a începe) să vadă, să judece limpede, să înțeleagă ceva.

2. (anatomie; în sintagma) Vălul palatului = porțiunea musculară care continuă, în partea posterioară a cavității bucale, palatul tare (dur) și care se termină cu omușorul.

3. (botanică; în compusul) Vălul-miresei = plantă erbacee anuală, mică, cu flori lineare (Gypsophila muralis).

– Din latina velum. conform limba franceza voile.

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

VAL
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru VAL:
VAL2, valuri, substantiv neutru Meterez de pămînt (avînd deasupra o palisadă) care servea în antichitate (și mai tîrziu) drept fortificație militară. Ei mai posedă. și deosebite valuri de apărare, ridicate in diferite direcțiuni pe acea muche. ODOBESCU, S. III 580. Sinan mai întări și zidul cel gros dimprejurul acestui palat, din amîndouă părțile, cu pămînt și cu un val de palisade de copaci, amestecați cu pămînt. BĂLCESCU, O. II 100.
       • (Prin analogie) În fața peșterii mele și pe întinderea trebuitoare, pădurile desființate se prefăcură într-un val înalt... de trunchiuri de copaci. HOGAȘ, M. N. 167.

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

val
Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru val:


1) val n., plural urĭ (vechea slavă valŭ, val, talaz, undă, valiti, a rostogoli; limba bulgară val, sul, vălătuc, cilindru; sîrb. val, val, talaz, valj, cilindru, limba rusă val, val, talaz, cilindru, dim. válik. vezi în-, nă- și pră-vălesc, pod-, pri- și za-val, răz-vală, tăvăluc, valma, văluĭesc). Ridicătură de apă cauzată de vînt orĭ de trecerea repede a unuĭ bastiment orĭ de alt corp care mișcă apa. ( vezi talaz). figurat Valurile lumiĭ, valurile vĭețiĭ, zbucĭumu saŭ vîrteju lumiĭ. A nu avea val (vechĭ), a nu avea turburare. Sul, vălătuc, trîmbă: val de pînză. Valț.

Definiție sursă: Dicționaru limbii românești

văl
Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru văl:
*văl n., plural urĭ (neol. despre latina velum; italiana velo, limba franceza voile. vezi velă, re-velez). Bucată de pînză pusă peste ceva ca să acopere saŭ să ascundă. Un fel de țesătură foarte supțire cu care cocoanele îșĭ acopere une-orĭ fața cînd umblă pe stradă (ob. numit voal). figurat Ceĭa ce ascunde ceva: un văl des ne ascunde secretele naturiĭ. Aparență, pretext: supt vălu amicițiiĭ. anatomie Vălu palatin, membrană care separă nasu de gură ( vezi velar).

– Și vol (Suc.), un văl supțire al mireseĭ pus peste hóbot. vezi gĭulgĭ, fludă, pocrovăț, răspetie.

Definiție sursă: Dicționaru limbii românești

VĂL
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru VĂL:
VĂL valuri n.

1) Bucată de țesătură transparentă folosită de femei pentru a-și acoperi fața sau capul; voal.
       • A i se pune (cuiva) un val pe ochi (sau pe frunte) sau a i se lua (a-i cădea (cuiva) un val de pe ochi (sau de pe frunte) a înceta (sau a începe) să înțeleagă și să vadă lucrurile clar, limpede.

2) anatomie valul palatului (sau valul palatin) porțiune musculară care continuă, în partea posterioară a cavității bucale, palatul tare și se termină cu o prelungire numită uvulă. /<lat. velum
Forme diferite ale cuvantului val: valuri

Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

VAL
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru VAL:
VAL s.

1. talaz, undă. (valurile mării.)

2. buclă, cirlionț, creț, inel, ondulație, ondulă, zuluf, (rar) sfredel, sfredelitură, (regional) scîrlionț, zgîrlăunte, (Banat) cocor, (prin Muntenia și Moldova) scîr. (val din părul cuiva.)

3. vîrtej. (val de care se atîrnă găleata la fîntînă.)

4. (tehnic) (regional) juvăț, orcicar. (val prinde șleaul sau ștreangul la crucea căruței.)

5. sul, trîmbă, vălătuc, (Olt. și Banat) vig. (Un val de pînză.)

6. (agricultură) tăvălug. (val pentru treieratul rudimentar.)

Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

val
Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru val:
val n.

1. apă de mare, de râu șau de lac, agitată și ridicată de furtună: corabia mare și valuri mari o bat;

2. prin analogie, ceea ce seamănă valurilor: pe valul pieptului AL. valurile verzi de grâne EM. lampele revarsă valuri lucitoare BOL.;

3. figurat necaz, păs: omul e dator să lupte cu valurile vieții Hristos; a face cuiva val, a-l necăji, a-i pune piedici (conform învăluì);

4. turburare violentă: aruncă țara în valuri noui BĂLC. [Șlav. VALŬ, undă].

Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

VĂL
Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru VĂL:
VĂL substantiv neutru

1. Bucată de pânză fină și transparentă cu care-și acoperă femeile capul.

2. Șal, broboadă.
       • A(-și) lua vălul = a se călugări.

3. Vălul palatului = membrana care desparte cavitatea bucală de cea nazală, acoperind cerul gurii și prelungindu-se până spre faringe. [plural -luri. / < latina velum, conform limba franceza voile, italiana velo].

Definiție sursă: Dicționar de neologisme

văl
Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru văl:
văl n.

1. bucată de pânză sau stofă ce servă a acoperi, a ascunde, a proteja;

2. bucată de stofă foarte ușoară cu care femeile își acopăr fața, capul;

3. figurat ceea ce ascunde, ce împiedecă a cunoaște: un văl des ne ascunde secretele naturei;

4. aparență, pretext: sub vălul amicie. [latina VELUM].

Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

VĂL
Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru VĂL:
VĂL substantiv neutru

1. bucată de pânză fină și transparentă cu care-și acoperă femeile capul.

2. șal, broboadă.
♦ a(-și) lua ŭl = a se călugări.

3. ŭl palatului = membrana care desparte cavitatea bucală de cea nazală, acoperind cerul gurii. (< latina velum)

Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme

val
Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru val:
val n.

1. ceea ce se înfășură și formează un sul: val de pânză;

2. massă cilindrică: un val de iarbă, val de pământ;

3. în tipografie, sulul la presă care alimentează literele cu cerneală. [Bulg. VAL, sul].

Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

val
Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru val:
val n.

1. întărire militară de pământ pe care se ridică parapetul: își întări tabăra cu valuri și șanțuri adânci BĂLC.;

2. brazdă mare: Valul lui Traian. [latina VALLUM, șanț].

Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

VAL
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru VAL:
VAL2, valuri, substantiv neutru Meterez de pământ care servea în antichitate ca fortificație militară.

– Din latina vallum. conform germana Wall, italiana vallo.

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

VAL
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru VAL:
VAL2, valuri, substantiv neutru Meterez de pământ care servea în Antichitate ca fortificație militară.

– Din latina vallum. conform germana Wall, italiana vallo.

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

VĂL
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru VĂL:
VĂL substantiv voal, (regional) hobot, procov, sovon, tulbent, zaimf, (prin Transilvania și Bucovina) balț, (Transilvania) șlaier. (val de mireasă.)
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

văl
Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru văl:
văl (-luri), substantiv neutru

– Bucată de țesătură fină, transparentă. latina vēlum (secolul XIX) sau italiana velo. conform vela.
Forme diferite ale cuvantului val: -luri

Definiție sursă: Dicționarul etimologic român

VĂL
Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru VĂL:
VĂL s.

1. vezi voal.

2. (anatomie) văl palatin = palat moale, vălul palatului; vălul palatului vezi văl palatin.

Definiție sursă: Dicționar de sinonime

VAL
Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru VAL:
VAL substantiv neutru meterez de pământ, ca fortificație militară. (< latina vallum, germana Wall, italiana vallo)
Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme

VAL
Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru VAL:
VAL substantiv neutru Formă de relief din jurasic, reprezentând o vale sinclinală. [< limba franceza , limba engleză val].
Definiție sursă: Dicționar de neologisme

val
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru val:
val (masă de apă, trâmbă, instrument, meterez) substantiv neutru, plural váluri
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

văl
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru văl:
văl substantiv neutru, (țesături) plural văluri
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

văl
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru văl:
văl substantiv neutru, plural vắluri
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

val
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru val:
val substantiv neutru, plural váluri
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat


CUVINTE APROPIATE DE 'VAL'
VÁJNICvâjóivâjoiuvâj/vâjVALval-vîrtejVALÁBILVALABILITÁTEvalabilizá

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL val
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului val dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
VĂL valuri n.
       • A i se pune cuiva un val pe ochi sau pe frunte sau a i se lua a-i cădea cuiva un val de pe ochi sau de pe frunte a înceta sau a începe să înțeleagă și să vadă lucrurile clar, limpede.
2 anatomie valul palatului sau valul palatin porțiune musculară care continuă, în partea posterioară a cavității bucale, palatul tare și se termină cu o prelungire numită uvulă.
Valurile mării.
Val din părul cuiva.
Val de care se atîrnă găleata la fîntînă.
Val prinde șleaul sau ștreangul la crucea căruței.
Un val de pînză.
Val pentru treieratul rudimentar.
Valurile mării.
Valul prinde șleaul sau ștreangul la crucea căruței.
Val de mireasă.

GRAMATICA cuvântului val?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului val.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul val poate fi: substantiv, adjectiv, verb, adverb
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul val sa indeplinească rolul de: substantiv feminin, substantiv neutru,
  • Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor un / două
  • group icon La plural substantivul val are forma: váluri
    VEZI PLURALUL pentru val la mai multe forme împreună cu EXERCIȚII

CUM DESPART ÎN SILABE val?
Vezi cuvântul val desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul val?
[ val ]
Se pare că cuvântul val are o silabă

EXPRESII CU CUVÂNTUL val
Inţelegi mai uşor cuvântul val dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe
Locuţiune adverbiala În valuri sau valuri-valuri = unul după altul, succesiv, prin extensie din plin, cu grămada, puhoi
În valul apei = contra direcției valurilor, împotriva cursului apei, în susul apei
Valurile vieții sau lumii, lumești = greutățile, încercările prin care trece omul în viață; vicisitudinile vieții
Valurile tinereții = nestatornicia, inconsecvența, dibuirile inerente vîrstei tinere
Valul sau valurile verb reflexiv:emii = curgere, desfășurare, trecere a verb reflexiv:emii
A avea val = a avea neplăceri, dificultăți; a trece printr-un pericol, printr-o cumpănă
A face cuiva val = a provoca cuiva neplăceri, a-i face greutăți
Val de tei = sul făcut din șuvițe lungi de scoarță de tei, care se folosesc ca sfoară de legat
În expresie Valul ștreangului = lațul cu care se prinde ștreangul sau șleaul de crucea căruței; orcicar
A i se pune cuiva un văl pe ochi sau pe frunte sau a i se lua sau a-i cădea cuiva un văl de pe ochi sau de pe frunte = a-și pierde sau a-și recăpăta seninătatea, vioiciunea; a înceta sau a începe să vadă, să înțeleagă, să judece limpede
Anatomie; în expresie Vălul palatului = membrană care acoperă cerul gurii, prelungindu-se spre faringe și despărțind cavitatea nazală de cea bucală
Locuţiune adverbiala Val-vârtej = în mare grabă, foarte repede; vijelios
În valuri sau valuri-valuri = a unul după altul, succesiv; b din plin, cu grămada
Valurile vieții sau lumii, lumești = greutățile, încercările prin care trece omul în viață; vicisitudinile vieții
Valurile tinereții = inconsecvența, dibuirile inerente vârstei tinere
Valul sau valurile verb reflexiv:emii = curgere, trecere a verb reflexiv:emii cu toate evenimentele ei
Val de tei = sul făcut din șuvițe lungi de scoarță de tei care se folosesc ca sfoară de legat
În sintagma Valul ștreangului = lațul cu care se prinde ștreangul sau șleaul2 de crucea căruței
Locuţiune adverbiala Val-vârtej = în mare grabă, foarte repede; vijelios
În valuri sau valuri-valuri = a unul după altul, succesiv; b din plin, cu grămada
Valurile vieții sau lumii, lumești = greutățile, încercările prin care trece omul în viață; vicisitudinile vieții
Valurile tinereții = inconsecvența, dibuirile inerente vârstei tinere
Valul sau valurile verb reflexiv:emii = curgere, trecere a verb reflexiv:emii cu toate evenimentele ei
Val de tei = sul făcut din șuvițe lungi de scoarță de tei care se folosesc ca sfoară de legat
În sintagma Valul ștreangului = lațul cu care se prinde ștreangul sau șleaul de crucea căruței
A i se pune sau a i se lua cuiva un văl de pe ochi = a înceta sau a începe să vadă, să judece limpede, să înțeleagă ceva
Anatomie; în sintagma Vălul palatului = porțiunea musculară care continuă, în partea posterioară a cavității bucale, palatul tare dur și care se termină cu omușorul
Botanică; în compusul Vălul-miresei = plantă erbacee anuală, mică, cu flori lineare Gypsophila muralis
A i se pune sau a i se lua cuiva un văl de pe ochi = a înceta sau a începe să vadă, să judece limpede, să înțeleagă ceva
Anatomie; în sintagma Vălul palatului = porțiunea musculară care continuă, în partea posterioară a cavității bucale, palatul tare dur și care se termină cu omușorul
Botanică; în compusul Vălul-miresei = plantă erbacee anuală, mică, cu flori lineare Gypsophila muralis
A-și lua vălul = a se călugări
Vălul palatului = membrana care desparte cavitatea bucală de cea nazală, acoperind cerul gurii și prelungindu-se până spre faringe
♦ a-și lua ŭl = a se călugări
ŭl palatului = membrana care desparte cavitatea bucală de cea nazală, acoperind cerul gurii
Anatomie văl palatin = palat moale, vălul palatului; vălul palatului vezi văl palatin

© 2022 qDictionar.com


SINONIME PENTRU CUVÂNTUL val

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: Lipsit de mijloace?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectgreşit
macara mobilă alcătuită dintr-un pod metalic care are o cale de rulare la oarecare înălțime deasupra solului și care se folosește în ateliere, în hale de montaj, în turnătorii etc
care poate exista și se poate menține prin propriile sale puteri sau însușiri, care nu depinde de nimeni sau de nimic; independent
sărac
la pescuit
VEZI RĂSPUNSUL CORECT

Știi care e înțelesul următoarelor expresii?