 | as |
|
| Vătămător [ vă-tă-mă-tor ] VEZI SINONIME PENTRU vătămător PE ESINONIME.COM definiția cuvântului vatamator în mai multe dicționareDefinițiile pentru vatamator din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru VĂTĂMĂTÓR: VĂTĂMĂTÓR, -OÁRE, vătămători, -oare, adjectiv (Popular) Care vatămă sau care poate vătăma (rănind, dăunînd, păgubind, stricînd). În sufletul tău stăruia spaima pricinuită de un om... puțin băut sau un biet nebun fără gînduri vătămătoare. PAS, Z. I 228. În mîna unui nebun, sau încă și mai mult, în mîna unui hoț, cuțitul este peste măsură de vătămător. GHEREA, ST. Hristos II 83. Însă mania sa cea vătămătoare... era ideea ce-și făcuse... că trebuie să moară. NEGRUZZI, S. I 207. Să fugiți de trîndăvire care este vătămătoare și trupește și sufletește. DRĂGHICI, R. 156. ♦ (Substantivat, m. plural ) Nume dat insectelor care vatămă plantele. Forme diferite ale cuvantului vatamator: -oÁre Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru VĂTĂMĂTÓR: VĂTĂMĂTÓR, -OÁRE, vătămători, -oare, adjectiv, substantiv feminin 1. Adj. Care vatămă sau poate vătăma; dăunător, păgubitor, stricător. ♦ (Substantivat, m.) Nume dat insectelor (sau altor animale) care produc stricăciuni plantelor de cultură. 2. S. forme Plantă erbacee din familia leguminoaselor, cu flori galbene-aurii, cu fructul o păstaie, întrebuințată ca plantă medicinală și de nutreț (Anthyllis vulneraria). 3. S. forme Plantă graminacee cu frunze păroase, cu floarea grupată în spiculețe (Bromus commutatus). – Vătăma + sufix -ător. Forme diferite ale cuvantului vatamator: -oÁre Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru VĂTĂMĂTÓR: VĂTĂMĂTÓR, -OÁRE, vătămători, -oare, adjectiv, substantiv feminin 1. Adj. Care vatămă sau poate vătăma; dăunător, păgubitor, stricător. ♦ (Substantivat, m.) Nume dat insectelor (sau altor animale) care produc stricăciuni plantelor de cultură. 2. S. forme Plantă erbacee din familia leguminoaselor, cu flori galbene-aurii, cu fructul o păstaie, folosită ca plantă medicinală sau ca nutreț (Anthyllis vulneraria). 3. S. forme Plantă graminee cu frunze păroase, cu floarea grupată în spiculețe (Bromus commutalus). – Vătăma + sufix -ător. Forme diferite ale cuvantului vatamator: -oÁre Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru VĂTĂMĂTOR: VĂTĂMĂTOR adjectiv 1. dăunător, negativ, nociv, păgubitor, periculos, prejudiciabil, primejdios, rău, stricător, (livresc) pernicios, (învechit și popular) pierzător, (regional) dăunăcios, dăunos, (învechit) pagubnic, prejudicios, stricăcios. (Efecte vatamator pentru...) 2. contraindicat, neindicat, nepotrivit, nociv, periculos, primejdios. (Medicament, tratament vatamator pentru diabetici.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru vătămător: vătămătór, -oáre adjectiv Care vatămă: beția e vătămătoare sănătățiĭ. figurat Păgubitor: lucru vătămător intereselor mele. Forme diferite ale cuvantului vatamator: -oáre Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru VĂTĂMĂTÓR: VĂTĂMĂTÓR1 vatamatoroáre (vatamatoróri, vatamatoroáre) Care vatămă; în stare să producă vătămături. /a (se) vătăma + sufix vatamatortor Forme diferite ale cuvantului vatamator: oáre Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru VĂTĂMĂTÓR: VĂTĂMĂTÓR2 vatamatori m. Animal (mai ales insectă) care vatămă plantele; dăunător. /a vătăma + sufix vatamatortor Forme diferite ale cuvantului vatamator: vatamatori Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru vătămător: vătămătór adjectiv masculin, substantiv masculin, plural vătămătóri; forme singular și plural vătămătoáre Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru vătămător: vătămătór1 adjectiv masculin, plural vătămătóri; forme singular și plural vătămătoáre Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru vătămător: vătămătór2 (insectă) (rar) substantiv masculin, plural vătămătóri Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru vătămător: vătămător a. 1. care vatămă; 2. figurat păgubitor. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru Vătămător: Vătămător ≠ nedăunător, nevătămător Definiție sursă: Dicționar de antonime |
CUVINTE APROPIATE DE 'VATAMATOR' vătămăníțăVĂTĂMÁREVĂTĂMÁTVĂTĂMĂTOÁREVĂTĂMĂTÓRVĂTĂMĂTÚRĂVĂTĂRÓGVĂTÁȘVĂTĂȘÉL |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL Vătămător Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului vătămător dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Efecte vătămător pentru. Medicament, tratament vătămător pentru diabetici. VĂTĂMĂTÓR1 vătămătoroáre vătămătoróri, vătămătoroáre Care vatămă; în stare să producă vătămături. /a se vătăma + sufix vătămătortor. VĂTĂMĂTÓR2 vătămători m. /a vătăma + sufix vătămătortor. |
GRAMATICA cuvântului Vătămător? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului vătămător. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul Vătămător poate fi: substantiv, adjectiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE vătămător? Vezi cuvântul vătămător desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul vătămător?[ vă-tă-mă-tor ] Se pare că cuvântul vătămător are patru silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL Vătămător |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Locuțiune adverbiala fără amânare?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul vătămător are forma: vătămătóri
