 | as |
|
| Verb [ verb ] VEZI SINONIME PENTRU verb PE ESINONIME.COM definiția cuvântului verb în mai multe dicționareDefinițiile pentru verb din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru VERB: VERB, verbe, substantiv neutru 1. Parte de vorbire flexibilă care exprimă acțiuni, procese sub formă de acțiuni sau stări. Înțelegem prin conjugare totalitatea schimbărilor formale (de persoană, număr, mod, timp), suferite de verb în cursul vorbirii pentru a exprima diverse raporturi sub care este privită acțiunea. IORDAN, L. R. 449. La 1870-1880 încă se rima substantiv cu substantiv și verb cu verb. SADOVEANU, E. 79. • Verb tranzitiv vezi tranzitiv. Verb folosit absolut vezi absolut1. Verb reflexiv vezi reflexiv. Verb intranzitiv vezi intranzitiv. 2. (Poetic, numai la sg.) Cuvînt, mijloc, fel de exprimare; limbaj. Aș verb reflexiv:ea să aibă verbul meu un rost. BENIUC, vezi 87. Să-mi fie verbul limbă De flăcări vaste ce distrug. ARGHEZI, vezi 147. Avea convingerea mare că verbul său fierbinte merge totdeauna drept la inima țăranului și o modelează după intențiile lui. REBREANU, R. II 86. – plural și: (neobișnuit) verburi (NEGRUZZI, S. I 9). Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru verb: *verb n., plural e (latina verbum, vorbă. vezi ad- și pro-verb). Rar. Vorbă, felu de a vorbi: verb pompos. teologie A doŭa persoană a trinitățiĭ. Verbu întrupat, Isus Hristos. gramatică Cuvînt care arată starea saŭ acțiunea subĭectuluĭ și care se conjugă după modurĭ, timpurĭ, persoane și numere: verb transitiv (saŭ activ), intransitiv (saŭ neutru), reflexiv. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru VERB: VERB substantiv neutru 1. parte de vorbire flexibilă care exprimă o acțiune sau o stare. 2. (poet.; sg.) cuvânt, mijloc de exprimare; limbaj. 3. (informatică) parte a unei instrucțiuni care precizează întrebările puse unui ordinator. (< limba franceza verbe, latina verbum) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru VERB: VERB, verbe, substantiv neutru 1. Parte de vorbire care exprimă o acțiune sau o stare și care se caracterizează prin flexiune proprie. 2. (livresc; la sg.) Mijloc, fel de exprimare; limbaj; cuvânt. – Din limba franceza verbe, latina verbum. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru VERB: VERB, verbe, substantiv neutru 1. Parte de vorbire care exprimă o acțiune sau o stare și care se caracterizează prin flexiune proprie. 2. (livresc; la sg.) Mijloc, fel de exprimare; limbaj; cuvânt. – Din limba franceza verbe, latina verbum. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru VERB: VERB substantiv neutru 1. Parte de vorbire flexibilă care exprimă o acțiune sau o stare. 2. (Poet.; la sg.) Cuvânt, mijloc de exprimare; limbaj. [plural -be. / < latina verbum, conform limba franceza verbe]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru verb: verb n. vorbă gramaticală ce exprimă starea sau acțiunea subiectului și care se conjugă după moduri, timpuri, persoane și numere: verb activ, neutru, reciproc. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru verb: verb substantiv verbal CUVÎNT. GLAS. GRAI. GURĂ. LIMBAJ. TERMEN. VOCE. VORBĂ. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru verb: verb substantiv neutru, plural vérbe Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru verb: verb substantiv neutru, plural vérbe Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'VERB' verántverascópveratrínăVERATRUMVERBVERBÁLVERBALÍSMverbalístVERBALITÁTE |
GRAMATICA cuvântului verb? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului verb. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul verb poate fi: substantiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE verb? Vezi cuvântul verb desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul verb?[ verb ] Se pare că cuvântul verb are o silabă |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL verb |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Vrea sau va să zică?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul verb are forma: vérbe
