 | as |
|
| Verde [ ver-de ] VEZI SINONIME PENTRU verde PE ESINONIME.COM definiția cuvântului verde în mai multe dicționareDefinițiile pentru verde din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru VERDE: VÉRDE2, verzi, adjectiv I. 1. Care are culoarea frunzelor, a ierbii sau în general a vegetației proaspete de vară. Apoi ridică ochii, ferindu-și-i, cu mîna la tîmplă, de lumina lămpii. Avea ochi frumoși, verzi, iar cute timpurii i se brăzdau de jur împrejurul feței. DUMITRIU, N. 34. Și-n fund lunca de lozii verde deschisă, înecată de aurul soarelui. SADOVEANU, O. VII 369. Apa mării tremură spre zări, Verde și adîncă. TOPÎRCEANU, B. 84. Tînguiosul bucium sună... îi răspunde codrul verde Fermecat și dureros. EMINESCU, O. I 209. Masa verde vezi masă1 (1). • Expresia: A visa (sau a vedea, a spune) cai verzi (pe pereți) vezi cal (1). A nu mai călca iarba verde vezi călca (I 1). A vedea stele verzi vezi stea (I 1). La moșii ăi verzi vezi moș (II 3). ♦ (Despre persoane, de obicei cu determinarea «la față») Palid. Era verde la față. DUMITRIU, N. 123. Ce vînt te bate de ești verde la față?... Nu-ți merge bine, nu-ți priește mîncarea, te bate cineva? MIRONESCU, S. A. 60. Cum auzii eu de «Iunion»), mă făcui verde la față. CARAGIALE, O. I 46. 2. (Despre plante sau părți ale lor, în opoziție cu uscat) Plin de sevă, viu. Tot ce-i verde s-a usca, Rîurile vor seca. ALECSANDRI, P. II 13. Răsădea crengi verzi. DRĂGHICI, R. 151. • Expresia: Din pămînt, din iarbă verde vezi iarbă (1). Paște, murgule, iarbă verde vezi iarbă (1). (Substantivat) A îndruga (la) verzi și uscate vezi îndruga (l). A spune verzi și uscate vezi spune (3). ♦ (Despre lemne de foc) Plin de sevă, umed (fiind tăiat din pădure de curînd). Arde-te-ar focul, cetate! Pe trei părți cu lemne verzi, Nici urma să nu-ți mai vezi! JARNÍK-BÎRSEANU, despre 313. 3. (Despre legume și fructe) Neajuns la deplină maturitate, necopt. Caise verzi. Mazăre verde. • Expresia: Adio și-un praz verde vezi praz. 4. (Despre piei) în stare naturală, neprelucrat, netăbăcit, neargăsit; brut. Tabacii se ocupă cu cumpăratul pieilor verzi și cu lucratul lor. I. IONESCU, M. 701. 5. (Rar) Proaspăt. Îi aducea în toate diminețile coșurile cu pește verde și pe cel cu pește uscat. SLAVICI, O. I 82. II. figurat 1. Voinic, viguros, îndrăzneț. Fii mai verde, domnișorule, nu-i verb reflexiv:eme să tremurăm de frică. GANE, N. I 91. Cu acești voinici se întovărăși și un om verde, pui de romîn, știi, colea! ISPIRESCU, L. 200. Oricum, ești verde încă și ai oțel în șale. ALECSANDRI, T. II 64. Să fii verde la război, Să scapi țeara de nevoi! id. P. P. 391. • figurat Fantasma drăgălașă a verdei tinereți Ce fuge de răsuflul geroasei bătrîneți. ALECSANDRI, P. III 281. 2. (Despre oameni și despre manifestările lor) Care spune sau exprimă adevărul de-a dreptul, fără înconjur sau menajamente. În urma acestora și alte verzi cuvinte... a terminat cuvîntarea sa. ODOBESCU, S. I 474. • (Adverbial) Este cam greu la vorbă, cam aspru la judecată: prea de-a dreptul, prea verde-fățiș. SLAVICI, N. I 6. (expresie) A spune verde (în față sau în ochi) vezi spune (1). Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru VERDE: VÉRDE1 substantiv neutru Una dintre culorile spectrului solar, situată între galben și albastru; este culoarea frunzelor, a ierbii fragede etc. Cîmpia Prutului se întindea în nemărginit; cirezi albe pătau verdele pășunilor. SADOVEANU, O. VIII 83. Soarele se cobora tot mai mult peste dealurile cu; verdele aproape negru, spre asfințit. CAMIL PETRESCU, O. I 313. Păduri nesfîrșite pătează spinările pietroase într-un verde închis. SAHIA, N. 29. Pe-al codrilor verde, prin bolțile dese, Prin mreje de frunze seninul se țese. EMINESCU, O. IV 328. • locuțiune adjectiv De verde = a) (despre cărțile de joc) care are figuri sau desene în formă de frunză. Fiecare are să ridice cîte o carte.; dacă ridică de verde, o pune la nas. MARIAN, Î. 198; b) (în limbajul ghicitorilor în cărți; despre persoane) cu ochii verzi și cu părul negru. Și o femeie de ver de, care-ți verb reflexiv:ea răul. C. PETRESCU, C. vezi 258. Cum este amanta dumitale? – Cum să fie adică? – De roșu, de ghindă, de tobă ori de verde? CARAGIALE, T. II 97. • Expresia: A i se face (cuiva) verde înaintea ochilor = a i se face rău, a-i veni amețeală. ♦ (Rar) Cantitate mare; cîtă frunză și iarbă ( vezi frunză). Cînd vei fi într-un năcaz mare, să sufli în el [în corn] că vor ieși verde de cătane, de va fi greu pămîntul de ei. RETEGANUL, P. II 70. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru verde: vérde adjectiv (latina virîdis, popular vĭrdis, italiana spaniolă pg. verde, pv. limba franceza cat. vert). De coloarea obișnuită a frunzelor și ĭerbeĭ (din coloarea care rezultă din galben amestecat cu albastru): primăvara cîmpu și codru e verde curat. Viŭ, plin pe sevă, nu uscat: copac verde. (Se zice și despre lemnele tăĭate care maĭ aŭ încă sevă și nu-s încă bune de foc: lemne verzĭ). Crud, necopt: poame verzĭ. figurat Viguros: moșneag încă verde. Verzĭ și uscate, verb reflexiv:ute și nevrute, palavre, fel de fel de vorbe. substantiv neutru fără plural Coloarea verde: verdele place ochilor, verdele intens al stejaruluĭ, îmbrăcat în verde. Pică (la cărțile de joc): craĭ de verde. adverb Pe față, fără ocol, sincer și hotărît: ĭ-am spus verde că-ĭ hoț. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru VERDE: VÉRDE1 (verdezi) adjectiv 1) Care este de culoarea frunzelor (ierbii, arbuștilor, copacilor). • A visa (a vedea sau a spune) cai verdezi pe pereți a-și imagina (sau a spune) lucruri neverosimile. 2) (în opoziție cu uscat) (despre plante) Care este proaspăt; plin de sevă. 3)(despre legume, fructe) Care încă nu s-a copt; neajuns la maturitate; necopt; crud; agurid. 4) (despre lemne) Care este tăiat de curând; plin de sevă încă; umed. 5) (despre piei) Care n-a fost încă prelucrat; netăbăcit; nedubit. 6) figurat (despre persoane) Care este bine făcut; plin de puteri; voinic; viguros; puternic; robust; rezistent. /<lat. vir[i]dis Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru VERDE: VERDE substantiv, adjectiv 1. substantiv verdeață, (franțuzism) verdură. (verde ierbii.) 2. adjectiv crud, necopt. (Prune verde.) 3. adjectiv brut, crud, neargăsit, neprelucrat, netăbăcit. (Piei verde.) 4. adjectiv învinețit, livid, vînăt. (verde la față de mînie.) 5. adjectiv umed. (Lemne verde de foc.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul onomastic romînesc dă următoarea definitie pentru VERDE: VERDE adjectiv 1. – fam. (P14 ); Verdesca act. 2. Verdele b. (17 V B IV 295). 3. Viardeș, C. (Gorj); – popa, mold. 1599 (Sd XI 272); Verdeș (Vit 9; M mar); – Cozma (17 A III 85). 4. Verdeșel (C Ștef). 5. Verdeți, Ioan (AO XX 147). Definiție sursă: Dicționar onomastic romînesc |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru VERDE: VÉRDE3 n. Culoare a spectrului luminii, situată între albastru și galben. • De verde a) carte marcată cu un semn în formă de frunză de culoare neagră; b) cu ochii verzi și cu părul negru. /<lat. vir[i]dis Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru VERDE: VÉRDE2 adverb: A spune verde în ochi (sau în față) a spune adevărul curat; în mod direct; fără ascunzișuri; sincer. /<lat. vir[i]dis Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul de argou al limbii române dă următoarea definitie pentru verde: verde, verzi substantiv masculin 1. (pub.) ecologist. 2. (la sg. – tox.) marijuana. 3. (învechit) băutură spirtoasă ieftină. Definiție sursă: Dicționar de argou al limbii române |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru VERDE: VÉRDE adjectiv verbal proaspăt, puternic, robust, solid, tare, viguros, viu, vânjos, voinic, zdravăn. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru verde: verde adjectiv verbal PROASPĂT. PUTERNIC. ROBUST. SOLID. TARE. VIGUROS. VIU. VÎNJOS. VOINIC. ZDRAVĂN. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru VERDE: VÉRDE adverb vezi deschis, direct, fățiș, franc, sincer. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru verde: verde adverb vezi DESCHIS. DIRECT. FĂȚIȘ. FRANC. SINCER. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru verde: vérde adjectiv masculin și forme vérde; plural m. și forme verzi Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru verde: vérde1 adjectiv masculin, forme vérde; plural m. și forme verzi Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru Verde: Verde ≠ copt, uscat Definiție sursă: Dicționar de antonime |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru verde: vérde substantiv neutru Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru verde: vérde2 substantiv neutru Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'VERDE' VERCINGETORIXVERCORSVERDÁICĂVERDÁREVerdevérde-de-ParísVERDEÁȚĂVERDEAȚA-IÉRNIIverdeáța-zídurilor |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL verde Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului verde dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii VÉRDE1 verdezi adjectiv 1 Care este de culoarea frunzelor ierbii, arbuștilor, copacilor. • A visa a vedea sau a spune cai verdezi pe pereți a-și imagina sau a spune lucruri neverosimile. Verde ierbii. Prune verde. Piei verde. Verde la față de mînie. Lemne verde de foc. • De verde a carte marcată cu un semn în formă de frunză de culoare neagră; b cu ochii verzi și cu părul negru. Verde la față de mânie. VÉRDE2 adverb: A spune verde în ochi sau în față a spune adevărul curat; în mod direct; fără ascunzișuri; sincer. |
GRAMATICA cuvântului verde? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului verde. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul verde poate fi: substantiv, adjectiv, verb, adverb
|
CUM DESPART ÎN SILABE verde? Vezi cuvântul verde desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul verde?[ ver-de ] Se pare că cuvântul verde are două silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL verde Inţelegi mai uşor cuvântul verde dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe locuțiune adjectiv De verde = a despre cărțile de joc care are figuri sau desene în formă de frunză A i se face cuiva verde înaintea ochilor = a i se face rău, a-i veni amețeală Substantiv chimie verde de Paris = acetoarsenit de cupru |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL verde |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: în sintagmele miezul nopții sau miez de noapte?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
