 | as |
|
| Veşmî́nt [ veş-mî́nt ] VEZI SINONIME PENTRU veşmî́nt PE ESINONIME.COM definiția cuvântului vesmint în mai multe dicționareDefinițiile pentru vesmint din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru VEȘMÎ́NT: VEȘMÎ́NT, veșminte, substantiv neutru Orice obiect de îmbrăcăminte; (la plural ) totalitatea obiectelor care formează îmbrăcămintea cuiva. Călcînd peste cioburi de sticlă, tinichele și resturi de veșminte. ARDELEANU, despre 177. Strălucitele-i veșminte le aruncă el de groază. ALEXANDRESCU, M. 22. Bine-i stă mîndrei gătată Cu veșminte de la șatră. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 424. • figurat Munții care înconjurau Azuga purtau veșmîntul verde sau albaneză PAS, L. II 156. Cerul și-a schimbat veșmîntul. Ploaia parcă stă să-nceapă. TOPÎRCEANU, B. 20. – Variante: veștmînt (SADOVEANU, O. III 216, EMINESCU, O. I 226, ALEXANDRESCU, P. 135), vestmînt (C. PETRESCU, C. vezi 238, COȘBUC, P. I 112, CARAGIALE, O. III 92), vesmînt (DUMITRIU, N. 6) substantiv neutru Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru veșmînt: veșmînt (-mínte), substantiv neutru – Îmbrăcăminte, odăjdii. – Variante veștmînt, vestmînt. – Mr. visminte, veștemintu, megl. vișmint. latina vestῑmentum (Pușcariu 1878; REW 9281), conform italiana vestimento, prov. vestiment, limba franceza vêtement, cat., spaniolă, portugheză vestimenta. Prezența lui ș se datorează probabil unei faze intermediare *veștimînt (după Pușcariu, unei contaminări cu învește). – derivat veș(t)mîntărie, substantiv feminin (odaie sau dulap pentru odăjdii, în biserici); înveș(t)mînta, verb (a îmbrăca). Forme diferite ale cuvantului vesmint: -mínte Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru veșmî́nt: veșmî́nt n., plural inte, vechĭ și urĭ (latina vestimentum, supt infl. vechĭuluĭ învăsc, a învește, a îmbrăca). Vechĭ. Haĭnă. Azĭ. Haĭnă preuțească în oficiŭ (odăjdiĭ). figurat Zăpada e veșmîntu ĭerniĭ, frunza a veșmîntu codruluĭ. – Vechĭ și vă-. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru VEȘMÎNT: VEȘMÎNT s. 1. haină, îmbrăcăminte, strai, (popular și fam.) buleandră, țoală, (regional) rufă, (Transilvania și Maramures) halub, (deprindere) hanță. (Era fără vesmint pe trup.) 2. (termen bisericesc; la plural ) odăjdii (la plural), (învechit) ornate (la plural). (Preotul s-a îmbrăcat în vesmint.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru VESMÎ́NT: VESMÎ́NT substantiv neutru vezi veșmînt. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
CUVINTE APROPIATE DE 'VESMINT' VESELÓSVESMẤNTVEȘMÂNTÁRveșmântăríeveșmîntveșmîntarveșmîntăríeveșmấntVÉȘNIC |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL VESMÎ́NT Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului vesmî́nt dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Era fără vesmÎ́nt pe trup. Preotul s-a îmbrăcat în vesmÎ́nt. |
GRAMATICA cuvântului VESMÎ́NT? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului vesmî́nt. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul VESMÎ́NT poate fi: substantiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE veşmî́nt? Vezi cuvântul veşmî́nt desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul veşmî́nt?[ veş-mî́nt ] Se pare că cuvântul veşmî́nt are două silabe |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Nu-i ține nici de cald, nici de rece sau nu-i e nici cald, nici rece?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
