 | as |
|
| Vindictă [ vin-dic-tă ] VEZI SINONIME PENTRU vindictă PE ESINONIME.COM definiția cuvântului vindicta în mai multe dicționareDefinițiile pentru vindicta din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru VINDICTĂ: VINDÍCTĂ, vindicte, substantiv feminin (Învechit) Urmărire, pedepsire a crimelor; răzbunare. Și-a plecat capul călăilor lui Ipsilante, ca să nu compromită viitorul țării sale, expuind-o la vindicta turcească. GHICA, la CADE. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru VINDICTĂ: VINDÍCTĂ, vindicte, substantiv feminin (livresc) Urmărire, pedepsire, răzbunare a unei crime. – Din limba franceza vindicte, latina vindicta.[1] Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru VINDICTĂ: VINDÍCTĂ, vindicte, substantiv feminin (livresc) Urmărire, pedepsire, răzbunare a unei crime. – Din limba franceza vindicte, latina vindicta. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru VINDICTĂ: VINDÍCTĂ substantiv feminin ((livresc)) Urmărire, răzbunare a unei crime. [< limba franceza vindicte, latina vindicta]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru vindictă: vindíctă (învechit) substantiv feminin, genitiv dativ articulat vindíctei; plural vindícte Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru VINDICTĂ: VINDÍCTĂ substantiv feminin vendetă. (< limba franceza vindicte, latina vindicta) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru vindictă: vindíctă substantiv feminin, genitiv dativ articulat vindíctei; plural vindícte Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'VINDICTA' víndiac/vindiácVINDÍCVINDICATÍVVINDICATIVITÁTEVINDÍCTĂVINDIRÉUvindoboniánvindróvervíne |
GRAMATICA cuvântului vindictă? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului vindictă. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul vindictă poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE vindictă? Vezi cuvântul vindictă desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul vindictă?[ vin-dic-tă ] Se pare că cuvântul vindictă are trei silabe |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Reflexiv a i se închide ochii?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul vindictă are forma: vindícte
