 | as |
|
| Vîrtute [ vîr-tu-te ] VEZI SINONIME PENTRU vîrtute PE ESINONIME.COM definiția cuvântului virtute în mai multe dicționareDefinițiile pentru virtute din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru VÎRTUTE: VÎRTÚTE, virtuți, substantiv feminin (Învechit și arhaizant; și în forma virtute) 1. Putere, tărie, vigoare. În zadar sări și se smuci iapa cu vîrtute, căci voinicul nostru se ținu zdravăn. POPESCU, B. I 39. Acum pîrdalnicele de bătrînețe mi-au secat toată vîrtutea. ISPIRESCU, L. 12. Tată-meu a fost om tare, Cu vîrtute foarte mare. TEODORESCU, P. P. 116. • Expresia: Om în vîrtute = om în putere. A fi tare de vîrtute, dar slab de minte = a fi puternic, dar prost. Era odată o babă care avea trei feciori... tari de vîrtute, dar slabi de minte. CREANGĂ, P. 3. 2. Bărbăție, curaj, verb reflexiv:ednicie (războinică). Pădurile și imașurile și fînațurile, cu vîrtute cîștigate în războaiele vechi, se vor întoarce după dreptate neamurilor. SADOVEANU, O. VII 63. Vîrtutea infanteriei noastre la escaladarea Brăilei egală pe acea a cavaleriei la surprinderea taberei de la Jiliște. HASDEU, I. vezi 103. 3. Proprietate, însușire, calitate. Pămîntul întreg e încins cu coarde și cu rețele de fier care, prin vîrtuțile de curînd aflate ale aburului și ale trăsnetului, poartă pretutindeni știri. ODOBESCU, S. III 320.- Variantă: virtúte substantiv feminin Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru VIRTUTE: VIRTÚTE2, virtuți, substantiv feminin 1. Forța morală de a urmări în mod constant idealul etic; integritate morală. Cîștigul ce-n picioare călcînd virtute, lege, Trufaș înaintează spre tronul său de rege. MACEDONSKI, O. I 45. Au de patrie, virtute nu vorbește liberalul, De ai crede că viața-i e curată ca cristalul? EMINESCU, O. I 150. ♦ Castitate. [Ea] uită virtutea, leapădă cinstea, ca să se arunce în brațele voastre. NEGRUZZI, S. I 48. ♦ Însușire, calitate morală. Multe bunuri are omul, Dar virtutea cea mai mare E să nu se ție mîndru Cu virtuțile ce are. COȘBUC, P. I 75. 2. (În locuțiune prepoziție) În virtutea... = pe baza, în puterea, ca urmare a... În virtutea principiului evoluțiunii... materia a suferit în decursul secolelor numeroase preschimbări.. MARINESCU, P. A. 37. Legi și principii, în virtutea cărora critica poate să pronunțe verdicte estetice. GHEREA, ST. Hristos 35. Ridicînd... țăranilor dreptul ce aveau în virtutea tutulor urbarielor... această lege n-a făcut decît a continua să favorizeze apăsarea clacaților de către proprietari. KOGĂLNICEANU, S. A. 158. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru vîrtute: vîrtúte substantiv feminin – Vigoare, forță. – Mr. virtute. latina virtūtem (Pușcariu 1862; REW 9371), conform vezi italiana vertù, logid., vezi portugheză virtude, prov. vertut, limba franceza vertu, spaniolă virtud. – derivat vîrtos (mr. vîrtos, vărtos), adjectiv (puternic, robust, viguros; solid, rezistent; adverb, mult, puternic), din latina virtŭōsus (Cipariu, Elem., 6; Densusianu, Hlr., 195; Iordan, Dift., 197; conform Pușcariu 1862, care crede că acest cuvînt latina nu a existat); vîrtoșie (variantă vîrtoșenie, vîrtoșime), substantiv feminin (vigoare, robustețe); vîrtucios, adjectiv (robust, puternic). Toate aceste cuvinte, cu excepția lui vîrtos, sînt învechit Este dubletul lui virtute, substantiv feminin, neol.; cu derivat din limba franceza ; virtual, adjectiv; virtuos, adjectiv (plin de virtute; virtuos, se spune despre muzicienii care-și stăpînesc foarte bine instrumentele); sensul al doilea este tradus din italiana virtuoso; virtuozitate, substantiv feminin Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru VIRTUTE: VIRTÚTE virtuteți forme 1) Forță morală prin care omul tinde către bine și frumos; perfecțiune morală. 2) Fidelitate sentimentală sau/și conjugală (a unei femei); castitate. 3) mai ales la plural Pornire statornică spre a înfăptui anumite acte morale (printr-un efort volitiv). • Cele patru virtuteți curajul, justețea, prudența și temperanța. 4): În virtutetea... în baza...; ca urmare a...; conform... [G.-D. virtuții] /<lat. virtus, virtuteutis Forme diferite ale cuvantului virtute: virtuteți Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru virtute: virtute forme 1. dispozițiune statornică a sufletului care caută a face binele și a evita răul; 2. iubirea binelui, a onestului; 3. eficacitate, proprietate particulară: virtutea unei plante, a unui remediu; în virtutea, în puterea: în virtutea unei sentințe; 4. persoană virtuoasă: a recompensa virtutea; 5. Virtutea militară, decorațiune românească, instituită în 1872 și dată militarilor pentru fapte de curaj în răsboiu. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru VIRTUTE: VIRTÚTE, virtuți, substantiv feminin 1. Însușire dominantă a caracterului, care îl face mai bun pe individul uman, din punct de vedere moral, intelectual sau al unui tip specific de activitate; integritate morală. ♦ Înclinație spre un anumit fel de fapte morale; calitate morală. 2. (În locuțiune prepoziție) În virtutea... = pe baza, în puterea, ca urmare a... – Din latina virtus, -utis (cu unele sensuri după limba franceza vertu). Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru VIRTUTE: VIRTÚTE, virtuți, substantiv feminin 1. Însușire morală pozitivă a omului; însușire de caracter care urmărește în mod constant idealul etic, binele; integritate morală. ♦ Înclinație statornică specială către un anumit fel de îndeletniciri sau acțiuni frumoase. 2. (În locuțiune prepoziție) În virtutea... = pe baza, în puterea, ca urmare a... – Din latina virtus, -tutis (cu unele sensuri după limba franceza vertu). Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru VIRTUTE: VIRTÚTE substantiv feminin 1. Calitate, forță morală de a urmări consecvent un ideal etc.; perfecțiune morală. ♦ Castitate, curățenie. ♦ Înclinație specială către un anumit fel de îndeletniciri sau acțiuni frumoase. 2. În virtutea... = pe baza, ca urmare a... [< latina virtus, conform limba franceza vertu, italiana virtù]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru vîrtute: vîrtúte forme (latina vĭrtus, virtútis, virtute, vitejie; pv. vertut, limba franceza vertu. La It., Cat., spaniolă, Pg. e neol.). Vechĭ. Rar azĭ. Tărie, putere, vigoare, forță fizică: ceteá maĭ cu vîrtute rugăcĭunile (Șez. 30, 199). Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru VIRTUTE: VIRTÚTE substantiv feminin 1. calitate, forță morală de a urmări consecvent un ideal etic etc.; integritate morală. • castitate, curățenie. 2. în virtutea... = pe baza, ca urmare a... (< latina virtus, după limba franceza virtu) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru vîrtute: vîrtute substantiv verbal DINAMISM. ENERGIE. FORȚĂ. IMPETUOZITATE. PUTERE. ROBUSTEȚE. TĂRIE. VIGOARE. VITALITATE. VLAGĂ. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru VIRTUTE: VIRTUTE substantiv calitate, însușire, (rar) bun. (Caracterul lui e o virtute de preț.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru virtute: virtúte (integritate morală) substantiv feminin, genitiv dativ articulat virtúții; plural virtúți Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru virtute: virtúte (calitate morală) substantiv feminin, genitiv dativ articulat virtúții; plural virtúți Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru Virtute: Virtute ≠ cusur, defect, meteahnă, viciu Definiție sursă: Dicționar de antonime |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru VIRTUTE: VIRTÚTE1 substantiv feminin vezi vîrtute. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
CUVINTE APROPIATE DE 'VIRTUTE' VIRTUÓZVIRTUÓZIC, -ĂVIRTUOZITÁTEVirtusVIRTÚTEVirtuteaVIRULÉNTVIRULÉNȚĂvirulicíd |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL VIRTUTE Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului virtute dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii VIRTÚTE virtuteți forme 1 Forță morală prin care omul tinde către bine și frumos; perfecțiune morală. • Cele patru virtuteți curajul, justețea, prudența și temperanța. 4: În virtutetea. Virtus, virtuteutis. Caracterul lui e o virtute de preț. |
GRAMATICA cuvântului VIRTUTE? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului virtute. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul VIRTUTE poate fi: substantiv, adjectiv, verb, adverb
|
CUM DESPART ÎN SILABE vîrtute? Vezi cuvântul vîrtute desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul vîrtute?[ vîr-tu-te ] Se pare că cuvântul vîrtute are trei silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL VIRTUTE Inţelegi mai uşor cuvântul virtute dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe Om în vîrtute = om în putere A fi tare de vîrtute, dar slab de minte = a fi puternic, dar prost = pe baza, în puterea, ca urmare a = pe baza, în puterea, ca urmare a = pe baza, în puterea, ca urmare a = pe baza, ca urmare a = pe baza, ca urmare a |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL VIRTUTE |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A sta la căpătâiul cuiva?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul virtute are forma: virtúți
