 | as |
|
| Vreme [ vre-me ] VEZI SINONIME PENTRU vreme PE ESINONIME.COM definiția cuvântului vreme în mai multe dicționareDefinițiile pentru vreme din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru VREME: verb reflexiv:ÉME, (4, 5) verb reflexiv:emuri, substantiv feminin I. 1. Timp (I). 2. Durată limitată de două întâmplări, evenimente etc. sau măsurată în ore, zile etc.; interval, perioadă, răstimp. Am stat multă verb reflexiv:eme în ploaie. • Locuţiune adverbiala Cu verb reflexiv:emea = după un timp oarecare, cândva, odată și odată, cu timpul. Din verb reflexiv:eme = mai înainte, înainte de a fi prea târziu. Din verb reflexiv:eme în verb reflexiv:eme = din când în când, uneori; din timp în timp. Toată verb reflexiv:emea = continuu, mereu, fără întrerupere. • locuțiune conjuncție În verb reflexiv:eme ce (sau învechit în verb reflexiv:eme când) = în timpul în care, pe când. • Expresia: O verb reflexiv:eme = o perioadă de timp. A-și pierde (sau a-și trece, a-și omorî) verb reflexiv:emea = a-și irosi timpul în zadar; a lenevi. În (sau la) verb reflexiv:emea mea (ori ta, lui etc.) = (în) tinerețe, (în) floarea vârstei. Acum mi-i (sau ți-i etc.) verb reflexiv:emea = aceasta este vârsta când trebuie să mă bucur (ori să te bucuri etc.). ♦ Timp disponibil, răgaz. 3. Timp (considerat) prielnic pentru desfășurarea unei acțiuni; prilej, ocazie; moment. Era verb reflexiv:emea mesei. • Locuţiune adverbiala Într-o verb reflexiv:eme = la un moment dat, cândva. La verb reflexiv:eme = la timpul oportun, la momentul potrivit. La verb reflexiv:emea asta = într-un moment (nepotrivit) al zilei sau al anului. La verb reflexiv:eme de... = a) când se întâmplă, când e nevoie; b) în timpul... pe timp de... Până (sau de) la o verb reflexiv:eme = până (sau de) la un moment dativ La o verb reflexiv:eme = la un moment dat; într-un târziu. Dintr-o verb reflexiv:eme sau de la o verb reflexiv:eme (încoace) = începând de la un moment dativ • locuțiune adjectiv și adverb Fără (de) verb reflexiv:eme (sau înainte de verb reflexiv:eme) = înainte de termen; prematur. • locuțiune conjuncție De verb reflexiv:eme ce = din moment ce, deoarece, fiindcă. ♦ (În credințele religioase) verb reflexiv:emea de apoi = viața viitoare; judecata din urmă. 4. Perioadă determinată istoricește; epocă, veac, secol. • Locuţiune adverbiala Pe (sau în) verb reflexiv:emea aceea (sau acea verb reflexiv:eme) = pe atunci. Pe verb reflexiv:emuri = odinioară, cândva, în trecut. Din verb reflexiv:emuri = din timpurile vechi, din străbuni. După verb reflexiv:emuri = în cursul veacurilor. • Expresia: În negura verb reflexiv:emii = în trecutul îndepărtat. 5. (La plural ) Stare de lucruri; împrejurări, circumstanțe, ocazii. II. Stare a atmosferei la un moment dat și într-un loc anumit, determinată prin totalitatea elementelor meteorologice. [plural și: verb reflexiv:emi] – Din limba slavă (veche) verb reflexiv:ĕmen. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru VREME: verb reflexiv:ÉME, verb reflexiv:emuri, substantiv feminin I. 1. Timp (I). 2. Durată limitată de două întâmplări, evenimente etc. sau măsurată în ore, zile etc.; interval, perioadă, răstimp. Am stat multă verb reflexiv:eme în ploaie. • Locuţiune adverbiala Cu verb reflexiv:emea = după un timp oarecare, cândva, odată și odată, cu timpul. Din verb reflexiv:eme = mai înainte, înainte de a fi prea târziu. Din verb reflexiv:eme în verb reflexiv:eme = din când în când, uneori; din timp în timp. Toată verb reflexiv:emea = continuu, mereu, fără întrerupere. • locuțiune conjuncție În verb reflexiv:eme ce (sau învechit în verb reflexiv:eme când) = în timpul în care, pe când. • Expresia: O verb reflexiv:eme = o perioadă de timp. A-și pierde (sau a-și trece, a-și omorî) verb reflexiv:emea = a-și irosi timpul în zadar, a lenevi. În (sau la) verb reflexiv:emea mea (ori ta, lui etc.) = (în) tinerețe, (în) floarea vârstei. Acum mi-i (sau ți-i etc.) verb reflexiv:emea = aceasta este vârsta când trebuie să mă bucur (ori să te bucuri etc.). ♦ Timp disponibil, răgaz. 3. Timp (considerat) prielnic pentru desfășurarea unei acțiuni; prilej, ocazie; moment. Era verb reflexiv:emea mesei • Locuţiune adverbiala Într-o verb reflexiv:eme = la un moment dat, cândva. La verb reflexiv:eme = la timpul oportun, la momentul potrivit. La verb reflexiv:emea asta = într-un moment (nepotrivit) al zilei sau al anului. La verb reflexiv:eme de... = a) când se întâmplă, când e nevoie; b) în timpul... pe timp de... Până (sau de) la o verb reflexiv:eme = Până (sau de) la un moment dativ La o verb reflexiv:eme = la un moment dat; într-un târziu. Dintr-o verb reflexiv:eme sau de la o verb reflexiv:eme (încoace) = începând de la un moment dativ • locuțiune adjectiv și adverb Fără (de) verb reflexiv:eme (sau înainte de verb reflexiv:eme) = înainte de termen, prematur. • locuțiune conjuncție De verb reflexiv:eme ce = din moment ce, deoarece, fiindcă. ♦ (În credințele religioase) verb reflexiv:emea de apoi = viața viitoare; judecata din urmă. 4. Perioadă determinată istoricește; epocă, veac, secol. • Locuţiune adverbiala Pe (sau în) verb reflexiv:emea aceea (sau acea verb reflexiv:eme) = pe atunci. Pe verb reflexiv:emuri = odinioară, cândva, în trecut. Din verb reflexiv:emuri = Din verb reflexiv:emurile vechi, din străbuni. După verb reflexiv:emuri = în cursul veacurilor. • În negura verb reflexiv:emii = în trecutul îndepărtat. ♦ (La plural ) Stare de lucruri; împrejurări, circumstanțe. II. Stare a atmosferei la un moment dat și într-un loc anumit, determinată prin totalitatea elementelor meteorologice. [plural și: verb reflexiv:emi] – Din limba slavă (veche) verb reflexiv:ĕmen. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru VREME: verb reflexiv:ÉME vremeuri n. 1) Dimensiune universală după care se ordonează succesiunea ireversibilă a fenomenelor; timp. 2) Interval dintre două momente care se măsoară în secunde, minute, ore etc.; timp. 3) Perioadă cât durează ceva; durată; timp. Lecția a ținut multă vreme. În vremeea lucrului. • Din vreme în vreme din când în când; uneori. Din vreme de mai înainte. Cu vremeea peste o anumită perioadă; pe măsura scurgerii timpului. de vreme ce fiindcă; deoarece. În vreme ce (sau în vremeea când) atunci când. În aceeași vreme concomitent; simultan. toată vremeea mereu; neîntrerupt; în permanență. A-și pierde (sau a-și omorî) vremeea a-și irosi timpul fără nici un rost; a lenevi. Atâta amar de vreme foarte mult timp. 4) Moment oportun, împrejurare potrivită pentru o acțiune; timp; prilej; ocazie. La vremeea secerișului. • De la o vreme (încoace) de la un moment dativ Până la o vreme până la un moment dativ A fi (sau a veni) vremeea a sosi momentul potrivit. Toate la vremeea lor toate la momentul potrivit. 5) Perioadă determinată istoric. Pe vremeea lui Ștefan cel Mare. • Pe vremeuri cândva; demult. Din vremeuri de demult; din timpurile vechi. Înainte vreme în timpurile trecute. În (sau pe) vremeea mea (sau ta, lui etc.) pe când eram (sau erai, era etc.) tânăr; în tinerețe. 6) Stare meteorologică într-o perioadă dată (într-o anumită regiune); timp. Astăzi vremeea este frumoasă. [articulat verb reflexiv:emea; genitiv dativ verb reflexiv:emii; plural și verb reflexiv:emi] /<sl. verb reflexiv:ĕme Forme diferite ale cuvantului vreme: vremeuri Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru VREME: verb reflexiv:EME s. 1. timp. (vreme trece pe nesimțite.) 2. epocă, interval, perioadă, răgaz, răstimp, spațiu, timp, (popular) răspas, soroc, (învechit și regional) seamă, (învechit) zăstimp, (grecism învechit) protesmie. (În acea vreme...) 3. ani (la plural), epocă, perioadă, timp. (În vreme copilăriei.) 4. curs, interval, răstimp, timp, (învechit) diastimă. (În vreme de un secol.) 5. sezon, timp, (prin Transilvania) pînc. (vreme cireșelor.) 6. timp, zi. (A venit și vreme lui.) 7. ceas, clipă, clipită, minut, moment, oră, secundă, timp, (rar) clipeală, (popular) cirtă, soroc, (învechit și regional) cescuț. (A sosit vreme cînd...) 8. dată, termen, timp, zi, (popular) soroc, (învechit) sorocire, veleat. (La vreme hotărîtă...) 9. răgaz, timp, (popular) răspas. (Nu-i dă nici vreme să respire; dă-mi vreme să mă gîndesc.) 10. (la plural ) circumstanțe (la plural), conjunctură, împrejurări (la plural), timpuri (la plural). (vremeile erau foarte grele.) 11. (meteorologie) timp, (regional) veac. (vreme frumoasă.) 12. (meteorologie) aer, climat, climă, (învechit) temperament. (Regiune cu vreme caldă.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru vreme: verb reflexiv:éme (-mi), substantiv feminin – Timp. – Variante plural verb reflexiv:emuri. Megl. verb reflexiv:eami. limba slavă (veche) verb reflexiv:ĕmę (Cihac, II, 466; Conev 36), conform limba bulgară verb reflexiv:eme, limba sârbă verb reflexiv:eme, limba rusă verb reflexiv:emja. – derivat verb reflexiv:emelnic, adjectiv (tranzitoriu, provizoriu, efemer), din limba slavă (veche) verb reflexiv:ĕmenĭnŭ; verb reflexiv:emelnicesc, adjectiv (temporal), învechit; verb reflexiv:emelnicește, adverb (în mod provizoriu), învechit; verb reflexiv:emui, verb (a face verb reflexiv:eme urîtă); avreme, adverb (efemer), secolul XVI, învechit Forme diferite ale cuvantului vreme: vreme-mi Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Dicționarul onomastic romînesc dă următoarea definitie pentru VREME: verb reflexiv:EME substantiv 1. – M. act. – țig. (Vit 30); – căp. (Sur XXIII); verb reflexiv:emi, I. (Bîr II 381). 2. verb reflexiv:eameș, Lupu, mold., 1673 (Sd XI 77; XVI); verb reflexiv:emeș, Grav. (16 A I 195); verb reflexiv:emiaș (ib. 467). Definiție sursă: Dicționar onomastic romînesc |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru vreme: verb reflexiv:éme substantiv feminin, genitiv dativ articulat verb reflexiv:émii; (perioade, ocazii) plural verb reflexiv:émuri /vremi Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru vreme: verb reflexiv:éme substantiv feminin, genitiv dativ articulat verb reflexiv:émii; (perioade, ocazii) plural verb reflexiv:émuri/vremi Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru Vreme: verb reflexiv:eme ≠ nevreme Definiție sursă: Dicționar de antonime |
CUVINTE APROPIATE DE 'VREME' VREDNICÍEVREDNICÍȚĂVREJVrelanVRÉMEVREMEÁLNIC,-ĂVREMÉLNICVREMELNICÉSCVREMELNICÉȘTE |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL Vreme Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului vreme dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Verb reflexiv:ÉME vremeuri n. Lecția a ținut multă vreme. În vremeea lucrului. • Din vreme în vreme din când în când; uneori. Din vreme de mai înainte. Cu vremeea peste o anumită perioadă; pe măsura scurgerii timpului. De vreme ce fiindcă; deoarece. În vreme ce sau în vremeea când atunci când. În aceeași vreme concomitent; simultan. Toată vremeea mereu; neîntrerupt; în permanență. A-și pierde sau a-și omorî vremeea a-și irosi timpul fără nici un rost; a lenevi. Atâta amar de vreme foarte mult timp. La vremeea secerișului. • De la o vreme încoace de la un moment dativ Până la o vreme până la un moment dativ A fi sau a veni vremeea a sosi momentul potrivit. Toate la vremeea lor toate la momentul potrivit. Pe vremeea lui Ștefan cel Mare. • Pe vremeuri cândva; demult. Din vremeuri de demult; din timpurile vechi. Înainte vreme în timpurile trecute. În sau pe vremeea mea sau ta, lui etc. Astăzi vremeea este frumoasă. Vreme trece pe nesimțite. În acea vreme. În vreme copilăriei. În vreme de un secol. Vreme cireșelor. A venit și vreme lui. A sosit vreme cînd. La vreme hotărîtă. Nu-i dă nici vreme să respire; dă-mi vreme să mă gîndesc. Vremeile erau foarte grele. Vreme frumoasă. Regiune cu vreme caldă. A venit și vreme lui. Vremeurile erau foarte grele. Vreme frumoasă. |
GRAMATICA cuvântului Vreme? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului vreme. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul Vreme poate fi: substantiv, adjectiv, verb, adverb
|
CUM DESPART ÎN SILABE vreme? Vezi cuvântul vreme desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul vreme?[ vre-me ] Se pare că cuvântul vreme are două silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL Vreme Inţelegi mai uşor cuvântul vreme dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe Locuţiune adverbiala Cu verb reflexiv:emea = după un timp oarecare, cândva, odată și odată, cu timpul Din verb reflexiv:eme = mai înainte, înainte de a fi prea târziu Din verb reflexiv:eme în verb reflexiv:eme = din când în când, uneori; din timp în timp Toată verb reflexiv:emea = continuu, mereu, fără întrerupere locuțiune conjuncție În verb reflexiv:eme ce sau învechit în verb reflexiv:eme când = în timpul în care, pe când O verb reflexiv:eme = o perioadă de timp A-și pierde sau a-și trece, a-și omorî verb reflexiv:emea = a-și irosi timpul în zadar; a lenevi = în tinerețe, în floarea vârstei verb reflexiv:emea = aceasta este vârsta când trebuie să mă bucur ori să te bucuri etc Locuţiune adverbiala Într-o verb reflexiv:eme = la un moment dat, cândva La verb reflexiv:eme = la timpul oportun, la momentul potrivit La verb reflexiv:emea asta = într-un moment nepotrivit al zilei sau al anului = a când se întâmplă, când e nevoie; b în timpul Până sau de la o verb reflexiv:eme = până sau de la un moment dativ La o verb reflexiv:eme = la un moment dat; într-un târziu Dintr-o verb reflexiv:eme sau de la o verb reflexiv:eme încoace = începând de la un moment dativ locuțiune adjectiv și adverb Fără de verb reflexiv:eme sau înainte de verb reflexiv:eme = înainte de termen; prematur locuțiune conjuncție De verb reflexiv:eme ce = din moment ce, deoarece, fiindcă ♦ În credințele religioase verb reflexiv:emea de apoi = viața viitoare; judecata din urmă Locuţiune adverbiala Pe sau în verb reflexiv:emea aceea sau acea verb reflexiv:eme = pe atunci Pe verb reflexiv:emuri = odinioară, cândva, în trecut Din verb reflexiv:emuri = din timpurile vechi, din străbuni După verb reflexiv:emuri = în cursul veacurilor În negura verb reflexiv:emii = în trecutul îndepărtat Locuţiune adverbiala Cu verb reflexiv:emea = după un timp oarecare, cândva, odată și odată, cu timpul Din verb reflexiv:eme = mai înainte, înainte de a fi prea târziu Din verb reflexiv:eme în verb reflexiv:eme = din când în când, uneori; din timp în timp Toată verb reflexiv:emea = continuu, mereu, fără întrerupere locuțiune conjuncție În verb reflexiv:eme ce sau învechit în verb reflexiv:eme când = în timpul în care, pe când O verb reflexiv:eme = o perioadă de timp A-și pierde sau a-și trece, a-și omorî verb reflexiv:emea = a-și irosi timpul în zadar, a lenevi = în tinerețe, în floarea vârstei verb reflexiv:emea = aceasta este vârsta când trebuie să mă bucur ori să te bucuri etc Era verb reflexiv:emea mesei Locuţiune adverbiala Într-o verb reflexiv:eme = la un moment dat, cândva La verb reflexiv:eme = la timpul oportun, la momentul potrivit La verb reflexiv:emea asta = într-un moment nepotrivit al zilei sau al anului = a când se întâmplă, când e nevoie; b în timpul Până sau de la o verb reflexiv:eme = Până sau de la un moment dativ La o verb reflexiv:eme = la un moment dat; într-un târziu Dintr-o verb reflexiv:eme sau de la o verb reflexiv:eme încoace = începând de la un moment dativ locuțiune adjectiv și adverb Fără de verb reflexiv:eme sau înainte de verb reflexiv:eme = înainte de termen, prematur locuțiune conjuncție De verb reflexiv:eme ce = din moment ce, deoarece, fiindcă ♦ În credințele religioase verb reflexiv:emea de apoi = viața viitoare; judecata din urmă Locuţiune adverbiala Pe sau în verb reflexiv:emea aceea sau acea verb reflexiv:eme = pe atunci Pe verb reflexiv:emuri = odinioară, cândva, în trecut Din verb reflexiv:emuri = Din verb reflexiv:emurile vechi, din străbuni După verb reflexiv:emuri = în cursul veacurilor În negura verb reflexiv:emii = în trecutul îndepărtat |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL Vreme |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Locuțiune adjectiv și adverb în masă?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
