eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție zacatoare


PROPOZIȚIIEXPRESIISINONIME PLURALGRAMATICĂSILABE
Zăcătoare [ ză-că-toa-re ]
VEZI SINONIME PENTRU zăcătoare PE ESINONIME.COM


Cautăm definiția cuvântului zacatoare în mai multe dicționare

Definițiile pentru zacatoare din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:
ZĂCĂTOARE
   
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ZĂCĂTOARE:
ZĂCĂTOÁRE, zăcători, substantiv feminin

1. Vas mare cu doage, în care se păstrează vinul sau rachiul și care se umple mereu din alte butoaie; cadă. Cu vinul stăm cît se poate de prost. că la o zăcătoare au plesnit două cercuri și, pînă să bag dă seamă, s-au scurs peste o sută de vedre. STĂNOIU, C.

I. 85.
♦ Vas mare cu gura largă, îngropat în pămînt, în care se adună și se strivesc strugurii, pentru a fi lăsați să fiarbă.

2. Vas mare de lemn, căptușit cu tinichea, în care se pun la dospit pieile pentru tăbăcit. Lucrătorii... forfotesc ca într-un viermar, trăgînd cu clești uriași de fier, din zăcătorile îngropate în pămînt, talpa pregătită. ARDELEANU, D.

10.
♦ Vas în care se depozitează provizoriu peștele la cherhana.

3. Piatra de jos a morii (care e fixă și deasupra căreia se rotește alergătoarea). Pietrile de moară.... se plătesc cu 9 galbeni amîndouă, zăcătoarea și alergătoarea.

I. IONESCU, M. 562. Dar morarul, meșter mare, Ședea pe-un fiind de zăcătoare. ȘEZ. XIII 131.

4. Loc unde stau vitele la odihnă ziua; (în special) loc la stînă unde se odihnesc oile după mulș; staniște. Uiu, iu, mîndruța mea, Auzi ce zice lumea: Că te culci seara cu soare Și te scoli în prînzu mare, Cîudu-i ciurda-n zăcătoare Și soarele pe răzoare. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 422.

– Pl- și: zăcătoare (I. IONESCU, M. 527).

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane



ZĂCĂTOARE
Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru ZĂCĂTOARE:
ZĂCĂTOÁRE, zăcătóri [și zăcătoáre] substantiv feminin

1. Vas mare cu doage, în care se păstrează vinul sau rachiul și care se umple mereu din alte butoaie; cadă
♦ Vas mare cu gura largă, îngropat în pământ, în care se adună și se strivesc strugurii, pentru a fi lăsați să fiarbă.

2. Vas mare de lemn, căptușit cu tinichea, în care se pun la dospit pieile pentru tăbăcit.
♦ Vas în care se depozitează provizoriu peștele la cherhana.

3. Denumită și piatră zăcătoare = (într-o moară de apă) piatră (fixă) aflată în partea inferioară a morii, deasupra căreia se rotește piatra alergătoare (mobilă).

4. Loc unde stau vitele la odihnă ziua; (în special) Loc la stână unde se odihnesc oile după muls; staniște. (din zăcea) [și DLRLC]

Definiție sursă: Dicționarul etimologic român

ZĂCĂTOARE
Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru ZĂCĂTOARE:
ZĂCĂTOÁRE, zăcători, substantiv feminin

1. Vas mare în care se păstrează vinul sau rachiul și care se umple mereu din alte butoaie; cadă.
♦ Vas mare cu gura largă, îngropat în pământ, în care se adună și se strivesc strugurii, pentru a fi lăsați să fermenteze.

2. Vas mare de lemn, căptușit cu tinichea, în care se pun la dospit pieile pentru tăbăcit.
♦ Vas în care se depozitează provizoriu peștele la cherhana.

3. Piatra de jos a morii, deasupra căreia se rotește alergătoarea.

4. Loc unde stau vitele ziua la odihnă; staniște.

– Din zac (prezent industrie al lui zăcea) + sufix -(ă)toare.

Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne

ZĂCĂTOARE
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru ZĂCĂTOARE:
ZĂCĂTOÁRE zacatoareóri forme

1) Recipient în care se păstrează vinul sau rachiul și care se umple mereu din alte butoaie.

2) Vas mare de lemn căptușit cu tablă subțire folosit la tăbăcirea pieilor.

3) Loc umbrit și răcoros unde se odihnesc vitele vara (la amiază); staniște /a zăcea + sufix zacatoaretoare
Forme diferite ale cuvantului zacatoare: zacatoareóri

Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române



ZĂCĂTOARE
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru ZĂCĂTOARE:
ZĂCĂTOARE substantiv cadă, (învechit și popular) tocitoare. (zacatoare pentru struguri.)
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

zăcătoare
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru zăcătoare:
zăcătoáre substantiv feminin, genitiv dativ articulat zăcătórii; plural zăcătóri
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

zăcătoare
Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru zăcătoare:
zăcătoare forme

1. cadă mare;

2. piatra stătătoare a morii.

Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

zăcătoare
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru zăcătoare:
zăcătoáre substantiv feminin, genitiv dativ articulat zăcătórii; plural zăcătóri
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

ZĂCĂTOARE
Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru ZĂCĂTOARE:
ZĂCĂTOÁRE substantiv verbal staniște.
Definiție sursă: Dicționar de sinonime

zăcătoare
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru zăcătoare:
zăcătoare substantiv verbal STANIȘTE.
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române


CUVINTE APROPIATE DE 'ZACATOARE'
ZĂCÁȘZĂCĂȘEÁLĂZĂCĂȘÍEzácătăZĂCĂTOÁREZĂCĂTÓRZĂCĂTÚRĂzáceZĂCEÁ

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL zăcătoare
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului zăcătoare dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
ZĂCĂTOÁRE zăcătoareóri forme 1 Recipient în care se păstrează vinul sau rachiul și care se umple mereu din alte butoaie.
3 Loc umbrit și răcoros unde se odihnesc vitele vara la amiază; staniște /a zăcea + sufix zăcătoaretoare.
Zăcătoare pentru struguri.
Zăcătoare pentru struguri.

GRAMATICA cuvântului zăcătoare?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului zăcătoare.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul zăcătoare poate fi: substantiv,
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul zăcătoare sa indeplinească rolul de: substantiv feminin,
  • Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor o / două
  • group icon La plural substantivul zăcătoare are forma: zăcătóri
    VEZI PLURALUL pentru zăcătoare la mai multe forme împreună cu EXERCIȚII

CUM DESPART ÎN SILABE zăcătoare?
Vezi cuvântul zăcătoare desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul zăcătoare?
[ ză-că-toa-re ]
Se pare că cuvântul zăcătoare are patru silabe

EXPRESII CU CUVÂNTUL zăcătoare
Inţelegi mai uşor cuvântul zăcătoare dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe
Denumită și piatră zăcătoare = într-o moară de apă piatră fixă aflată în partea inferioară a morii, deasupra căreia se rotește piatra alergătoare mobilă



© 2022 qDictionar.com


SINONIME PENTRU CUVÂNTUL zăcătoare

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: Vrea sau va, vra să zică?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectgreşit
stea cu densitate infinit mai mare decât a celor considerate normale pe pământ
a trece de pe o poziție pe alta diametral opusă; extremă dreaptă sau stângă
a înseamnă, are sensul, semnificația, valoarea
care onorează, care aduce glorie, considerație; important, valoros
VEZI RĂSPUNSUL CORECT




Știi care e înțelesul următoarelor expresii?