eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție zburataci


PROPOZIȚIISINONIME GRAMATICĂSILABE
Zburătăci [ zbu-ră-tă-ci ]
VEZI SINONIME PENTRU zburătăci PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului zburataci în mai multe dicționare

Definițiile pentru zburataci din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:

conjugarea verbului a zburătăci
Verbul: a zburătăci (forma la infinitiv)
A zburătăci conjugat la timpul prezent:
  • eu zburătăcesc
  • tu zburătăcești
  • el ea zburătăcește
  • noi zburătăcim
  • voi zburătăciți
  • ei ele zburătăcesc
VEZI VERBUL a zburătăci CONJUGAT LA TOATE TIMPURILE












Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ZBURĂTĂCI:
ZBURĂTĂCÍ, zburătăcesc, verb IV.

1. tranzitiv A zvîrli cu zburături într-un pom (pentru a face să cadă fructele) sau într-o pasăre pentru a o speria și a o face să fugă sau să zboare. Ca pomul lîngă drum; Cîți trec, îl zburătăcesc Și crenguțe nu-i mai cresc. SEVASTOS, N. 32.

2. intranzitiv (Despre păsări) A-și lua zborul, a zbura. (figurat) Omul trebuie să ia bine seama cînd zburătăcește din cuibul părintesc. matematică FOLK. 720.

3. intranzitiv (Despre pui) A se înfiripa, a se dezvolta, a crește; figurat (despre copii) a se face mari, a căpăta independență, a se răzleți. Săracii, cît era de-nchirciți cum o zburătăcit. ȘEZ. V 173. Cum încep a zburătăci, scapă din nevoi; fiecare-și cîștigă pînea lui. ib. XX 77.
       • reflexiv De la zece ani, cum începu băiatul a se zburătăci, bătrînul puse pe el neînduplecată stăpînire. SADOVEANU, O. I 271.
♦ tranzitiv A ajuta (pe cineva) să-și facă un rost în viață. Fiind el cel mai mare, norocul său: trebuie să căutăm ari zburătăci, căci nu.se știu zilele omului! Și poate verb reflexiv:eodată să fie și el sprijin pentru iștialalți. CREANGĂ, A. 120.

4. intranzitiv (Despre păsările de curte) A fugi, a se risipi, bătînd din aripi și înălțîndu-se de la pămînt; (despre păsări zburătoare și despre insecte) a face zboruri scurte, aproape de pămînt. Găinile dădură zvon, cotcodăcind și zburătăcind. SADOVEANU, forme J. 222. Numai porumbeii zburătăceau pe alee și prin fața castelului. REBREANU, R. I 80.
       • (Poetic) Scînteile mari zburătăceau ca fluturii pe acoperiș și se stingeau atingînd olanele bătrîne, parc-ar fi căzut pe gheață. REBREANU, R. II 207. reflexiv Răgeau vacile, nechezea caii, se zburătăceau rățele și gîștele. ȘEZ. I 240.
♦ tranzitiv figurat A face să se împrăștie, a spulbera. Cîte-o pîlpără de vînt zburătăcea frunzele cît colo, nu numai pe cele galbene și uscate, dar chiar pe cele mai verzui. CONTEMPORANUL, VI 289.

– Variantă: zburătocí (MARIAN, O. I 287) verb IV.

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane



ZBURĂTĂCI
Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru ZBURĂTĂCI:
ZBURĂTĂCÍ, zburătăcesc, verb IV.

1. tranzitiv A arunca cu ceva (într-o pasăre, într-un pom etc.). Ca pomul lângă drum: Câți trec îl zburătăcesc (SEVASTOS).

2. intranzitiv și reflexiv (Despre păsări) A se risipi bătând din aripi și înălțându-se de la pământ; a face zboruri scurte, aproape de pământ.
♦ tranzitiv A face să se împrăștie, a spulbera. Vântul zburătăcește frunzele.

3. intranzitiv și reflexiv (Despre pui; prin extensie despre copii) A se dezvolta, a crește; a căpăta independență; a se răzleți.
♦ tranzitiv figurat A ajuta pe cineva să-și facă un rost în viață.

– Din zbura.

Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne

ZBURĂTĂCI
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ZBURĂTĂCI:
ZBURĂTĂCÍ, zburătăcesc, verb IV.

1. tranzitiv A arunca cu ceva (într-o pasăre, într-un pom etc.); a zburătui (1).

2. intranzitiv și reflexiv (Despre stoluri de păsări) A se risipi bătând din aripi și înălțându-se de la pământ; a face zboruri scurte, aproape de pământ.
♦ tranzitiv A face să se împrăștie; a spulbera. Vântul zburătăcește frunzele.

3. intranzitiv și reflexiv (Despre pui; prin extensie despre copii) A se dezvolta, a crește; a căpăta independență; a se răzleți.
♦ tranzitiv figurat A ajuta pe cineva să-și facă un rost în viață.

– Din zbura.

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

ZBURĂTĂCI
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ZBURĂTĂCI:
ZBURĂTĂCÍ, zburătăcesc, verb IV.

1. tranzitiv A arunca cu ceva (într-o pasăre, într-un pom etc.); a zburătui (1).

2. intranzitiv și reflexiv (Despre stoluri de păsări) A se risipi bătând din aripi și înălțându-se de la pământ; a face zboruri scurte, aproape de pământ.
♦ tranzitiv A face să se împrăștie; a spulbera. Vântul zburătăcește frunzele.

3. intranzitiv și reflexiv (Despre pui; prin extensie despre copii) A se dezvolta, a crește; a căpăta independență; a se răzleți.

4. tranzitiv figurat A ajuta pe cineva să-și facă un rost în viață.

– Din zbura.

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)



zburătăci
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru zburătăci:
zburătăcí verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele zburătăcésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea zburătăceá; conjunctiv prezent persoana a treia singular: el / ea și plural zburătăceáscă
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

zburătăci
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru zburătăci:
zburătăcí (a zburataci) verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele zburătăcésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea zburătăceá; conjunctiv prezent 3 să zburătăceáscă
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

zburătăci
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru zburătăci:
zburătăci verb vezi CREȘTE. DEZVOLTA. ÎMPRĂȘTIA. ÎNĂLȚA. MĂRI. RISIPI. SPULBERA.
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române


CUVINTE APROPIATE DE 'ZBURATACI'
ZBUGHÍREZBURÁZBURÁREZBURÁTZBURĂTĂCÍZBURĂTĂCÍREZBURĂTĂCÍTZBURĂTĂÍZBURĂTĂÍRE

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL zburătăci
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului zburătăci dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
Zburătăcí a zburătăci verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele zburătăcésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea zburătăceá; conjunctiv prezent 3 să zburătăceáscă.



GRAMATICA cuvântului zburătăci?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului zburătăci.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul zburătăci poate fi: verb,

    CUM DESPART ÎN SILABE zburătăci?
    Vezi cuvântul zburătăci desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul zburătăci?
    [ zbu-ră-tă-ci ]
    Se pare că cuvântul zburătăci are patru silabe



    © 2024 qDictionar.com


    SINONIME PENTRU CUVÂNTUL zburătăci

    Eşti tare la limba română?

    Ce înseamnă expresia: De când se scria musca pe perete?

    Apasă click pe răspunsul corect.
    corectcorectgresitgreşit
    hotărâre care poate fi executată de îndată
    științele naturale; natură moartă
    de demult
    a întreprinde o acțiune zadarnică, a depune o muncă inutilă
    VEZI RĂSPUNSUL CORECT










    Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


    dex-app