 |
|
| CONSULTĂ DEX SINONIME | |
Diminutive pentru ciur
In limba română diminutivele se formează de la substantive, adjective și, foarte rar de la adverbe și pronume. Diminutivele se formează în general prin derivare în general cu sufixe (– el, –uță, –uț, -uș, -uc, -ior, -aș, –ică, -iță, -ușă, –ioară) Scopul unui diminutiv este in general sa exprime micirea sau micșorarea sau atenuarea. | |
| Definiție din
ciur (ciúruri), substantiv neutru –Dicționarul etimologic român 1. Sită. – 2. Ramă pe care se întinde materialul ce se brodează. – 3. Broderie, ajur, găurele. – 4. Cutie de rezonanță, la orgă. – 5. Gaură, la anumite jocuri de copii. – Mr. țir, megl. ciur. latina cibrum, formă in limbaj vulgar sau argou / jargou de la cribrum (Candrea, limba română, XXXI, 305-6; Pușcariu 381; Candrea-Dens., 364; REW 2324; DAR); conform italiana crivo (Batisti, II, 1167), portugheză crivo, limba franceza crible, spaniolă cribo. Se poate pleca și de la cilibrum, forma arhaică, anterioară lui cribrum, atestată de Dioscorides, conform sard. kilibru, kiliru (Rohlfs, Estudios sobre geografia lingüistica de Italia, Granada 1952, p. 244). – derivat ciura, verb (a cerne; a broda); ciurar, substantiv masculin (persoană care vinde sau face ciururi); ciurel, substantiv masculin (sită; ajur); ciurică, substantiv feminin (batistă); ciurui, verb (a cerne, a trece prin ciur; a examina, a prețui; a găuri); ciuruială, substantiv feminin (faptul de a ciurui); ciuruit, substantiv neutru (ciuruială); ciuruitor, adjectiv (cernător); ciuruitură, substantiv feminin (rezultatul ciuruielii). Drăganu, Dacor., II, 610, menționează pe deciurica, verb (Transilvania de Nord, a dezghioca), explicîndu-l de la un latina *de cibricāre, puțin firesc, și care pare, datorită sensului, a se apropia mai curînd de familia lui șorici. |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Nume predicativ?Apasă click pe răspunsul corect.
VEZI RĂSPUNSUL CORECT Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
|
