Răspuns rapid: Pluralul pentru incredintare este încredințări
o încredințare
două încredințări
Răspuns detaliat:
Nearticulat: încredințare la plural este încredințări (forma la plural nearticulată)
Articulat: pluralul pentru încredințarea este încredințările (forma la plural articulată)
Singularul si pluralul puse la cazuri gramaticale:
Cazul nominativ
Substantivul încredințare la cazul nominativ arată cine face acțiunea sau cine are însușirea exprimată de predicat. Cazul nominativ este în primul rând cel al subiectului propoziției.
Singular
Plural
nearticulat încredințare
nearticulat încredințări
articulat încredințarea
articulat încredințările
Cazul dativ
Substantivul încredințări la cazul dativ determină un verb. Este, la fel ca și genitivul, un caz subordonat substantivului, specific cuvintelor: pronume, adjectiv, numeral.
Singular
Plural
nearticulat încredințări
nearticulat încredințări
articulat încredințării
articulat încredințărilor
Regulă generală de formare a pluralului:
Pluralul unui substantiv se formează prin schimbarea terminaţiei sau desinenţei:
Gen
la singular
la plural
feminin
încredințare
încredințări
terminaţie
are
ări
Funcții sintactice pentru încredințare la cazul nominativ:
Subiect Răspunde la întrebările cine? ce? încredințarea este aici sau acolo! (Intrebare: Cine este aici? încredințarea.) încredințarea se mișcă! (Intrebare: Ce se mișcă? încredințarea.)
Nume predicativ Răspunde la întrebările cine este? ce este?
Aceasta este o încredințare frumoasă! (Intrebare: Cine este ... ?? o încredințare.)
Ea/el este încredințare. (Intrebare: Ce este el/ea? încredințare.)
Articol propozitional Răspunde la întrebarea care?
Pasiunea mea, încredințarea, este slabiciunea mea! (Intrebare: Care este pasiunea mea? încredințarea.)
Funcții sintactice pentru încredințări la cazul dativ:
Complement indirect Răspunde la întrebările specifice cui?
Le-am dat încredințărilor (la plural) culoare! (Intrebare: Cui? încredințărilor.)
Atribut substantival Răspunde la întrebările specifice cui? si determină substantive nearticulate
Cinste încredințării mele! (Intrebare: Cui? încredințărilor.)
Nume predicativ Răspunde la întrebările specifice cum este / sunt dacă e la plural? si poate fi însoțit de prepoziții
Modelul este conform încredințărilor prezentate! (Intrebare: Cum sunt? conform încredințărilor.)
Complement circumstanțial de cauză Răspunde la întrebările specifice: din ce cauză?
Din cauza încredințărilor suntem acum aici! (Intrebare: Din ce cauză? din cauza încredințărilor.)
Vezi singularul sau pluralul cuvantului încredințare în expresie sau in context? 
încredințare
încredințări