eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție incredintare


PROPOZIȚIISINONIME PLURALGRAMATICĂSILABE
încredinţare [ în-cre-din-ţa-re ]
VEZI SINONIME PENTRU încredinţare PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului incredintare în mai multe dicționare

Definițiile pentru incredintare din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ÎNCREDINȚARE:
ÎNCREDINȚÁRE, încredințări, substantiv feminin Acțiunea de a încredința și rezultatul ei.

1. Lăsare în grija, în seama sau în păstrarea unei persoane de încredere. Încredințarea unei misiuni. Încredințarea unui secret.
♦ (Concretizat, neobișnuit) Adeverință. Erau șapte încredințări la număr, pentru arme și bani. C. PETRESCU, A. R. 10.

2. Convingere. El rostea acestea cu cea mai deplină încredințare. ODOBESCU, S. III 46.

3. Garantare, asigurare. Tu credință-mi juri și-mi dai încredințări. NEGRUZZI, S. II 18.

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane


Ce inseamna expresia      Ce inseamna?

ÎNCREDINȚARE
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru ÎNCREDINȚARE:
ÎNCREDINȚARE s.

1. înmînare, predare, remitere, transmitere, (învechit) teslimarisire, teslimatisire, (turcism învechit) teslim, teslimat. (incredintare unei scrisori.)

2. destăinuire, dezvăluire, divulgare, împărtășire, mărturisire, revelare, spovedire. (incredintare unui secret.)

3. asigurare. (A primit incredintare că...)

4. certitudine, convingere, credință, sentiment, siguranță, (livresc) convicțiune. (Am incredintare că așa se va întîmpla.)

Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

încredințare
Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru încredințare:
încredințáre forme Acțiunea de a încredința, de a lăsa în grija cuĭva. Acțiunea de a saŭ de a te încredința (asigura, convinge). A ști cu încredințare, a ști sigur. A face cuĭva încredințarea (Rar), a-l convinge.
Definiție sursă: Dicționaru limbii românești

ÎNCREDINȚARE
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ÎNCREDINȚARE:
ÎNCREDINȚÁRE, încredințări, substantiv feminin Acțiunea de a (se) încredința și rezultatul ei.
♦ (concretizat, rar) Adeverință.

– vezi încredința.

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a



ÎNCREDINȚARE
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ÎNCREDINȚARE:
ÎNCREDINȚÁRE, încredințări, substantiv feminin Acțiunea de a (se) încredința și rezultatul ei.
♦ (concretizat, rar) Adeverință.

– vezi încredința.

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

încredințare
Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru încredințare:
încredințare forme

1. siguranță: a ști cu încredințare;

2. proba unui calcul: să-mi faci încredințarea Hristos;

3. trecut logodire.

Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

încredințare
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru încredințare:
încredințare substantiv verbal ACT. CERTIFICAT. DOCUMENT. DOVADĂ. HÎRTIE. IZVOR. ÎNSCRIS. LOGODNĂ. PIESĂ.
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

ÎNCREDINȚARE
Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru ÎNCREDINȚARE:
ÎNCREDINȚÁRE s.

1. vezi înmânare.

2. vezi destăinuire.

3. vezi asigurare.

4. vezi convingere.

Definiție sursă: Dicționar de sinonime

încredințare
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru încredințare:
încredințáre substantiv feminin, genitiv dativ articulat încredințării; plural încredințări
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

încredințare
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru încredințare:
încredințáre substantiv feminin, genitiv dativ articulat încredințắrii; plural încredințắri
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat


CUVINTE APROPIATE DE 'INCREDINTARE'
încredincioșáîncredincioșíîncredincioșíreÎNCREDINȚÁÎNCREDINȚÁREÎNCREDINȚÁTINCREDÚLINCREDULITÁTEÎNCREMENEÁLĂ

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL încredințare
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului încredințare dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
încredințare unei scrisori.
încredințare unui secret.
A primit încredințare că.
Am încredințare că așa se va întîmpla.



GRAMATICA cuvântului încredințare?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului încredințare.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul încredințare poate fi: substantiv,
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul încredințare sa indeplinească rolul de: substantiv feminin,
  • Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor o / două
  • group icon La plural substantivul încredințare are forma: încredințări
VEZI PLURALUL pentru încredințare la mai multe forme împreună cu EXERCIȚII

CUM DESPART ÎN SILABE încredinţare?
Vezi cuvântul încredinţare desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul încredinţare?
[ în-cre-din-ţa-re ]
Se pare că cuvântul încredinţare are cinci silabe



© 2024 qDictionar.com


SINONIME PENTRU CUVÂNTUL încredințare

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: De la alfa la omega?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectcorectgresitgreşit
numele unui joc de copii
operă rezultată din activitatea artistică creatoare
de la început până la sfârșit
cărămidă specială destinată zidirii unor fațade care nu se acoperă cu tencuială
VEZI RĂSPUNSUL CORECT










Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


dex-app