Antonime dezbara

Antonime a dezbăra

Dicționarul de antonime dă următoarele antonime ale cuvântului A dezbăra: a (se) obișnui a (se) învăța Sursa antonimelor: Dicționar de antonime

Antonime a dezbăra

Dicționarul de antonime dă următoarele antonime ale cuvântului A dezbăra: a deprinde Sursa antonimelor: Dicționar de antonime

Antonime a se dezbăra

Dicționarul de antonime dă următoarele antonime ale cuvântului A se dezbăra: a (se) deprinde Sursa antonimelor: Dicționar de antonime

DEZBĂRÁ, dezbár, verb

I. reflexiv (Urmat de determinări introduse prin prepoziție «de»)

1. A părăsi o deprin dere rea, a se lăsa, a se dezobișnui (de un nărav); a se dezvăța. Tatăl tău nu s-a putut dezbăra de patima jocului de cărți. CAMIL PETRESCU, T. I 374. Pronunție guturală și groasă, de care nu ne putem dezbăra. NEGRUZZI, S. I 262.

2. A se desface, a se despărți; prin extensie a se elibera, a scăpa, a se descotorosi (de cineva sau de ceva). Adîncește tema și dezbară-te de credința că poezia se reduce la rimă. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 164, 5/5. Căpitanul nu se mai putea dezbăra de o vedenie hîdă. CAMILAR, N. I 221. Mi-e dragă una și-i a mea: Decît să mă dezbar de ea, Mai bine-aprind tot satul! COȘBUC, P. I 119.

– prezent industrie și: dezbăr, dezberi (M.

I. CARAGIALE, C. 13, ODOBESCU, S. III 45).