eSursa - Dictionar de sinonime



Antonime dezlipi

Care sunt antonimele pentru dezlipi?

Vezi mai jos ale cuvântului dezlipi”?
Antonim „a (se) dezlipi”!
CONSULTĂ DEX SINONIME
Antonime a dezlipi
Dicționarul de antonime dă următoarele antonime ale cuvântului A dezlipi:
a (se) lipi




Sursa antonimelor: Dicționar de antonime
Antonime a dezlipi
Dicționarul de antonime dă următoarele antonime ale cuvântului A dezlipi:
a încleia a lipi




Sursa antonimelor: Dicționar de antonime
Antonime a se dezlipi
Dicționarul de antonime dă următoarele antonime ale cuvântului A se dezlipi:
a se încleia




Sursa antonimelor: Dicționar de antonime


Definiție din
Dicționarul limbii romîne literare contemporane
DEZLIPÍ, dezlipesc, verb IV. reflexiv

1. A se desprinde, a se desface din locul unde este lipit, prins sau fixat. Ninsoarea, dezlipindu-se de crengi, pocnea în cascheta lui Teofil. GALACTION, O. I 405. De pe păreții-ngălbeniți Se dezlipește-n pături varul. GOGA, P. 19. Sloiul se dezlipi și porni... la vale. SANDU-ALDEA, U. P. 121. O frunză dezlipită de ramura sa verde Îngălbenește îndată, nu poate exista. BOLINTINEANU, O.

2.
       • tranzitiv A vorbit rar, abia dezlipind buzele. G. M. ZAMFIRESCU. M. despre II 69.
       • figurat Puse vadra pe jos, fără să-și dezlipească ochii de la el. DUMITRIU, P. forme 60. [Reprezentantul guvernului] făcu și primi vizite cu oficialitatea înghețată a unui zîmbet ce nu i se dezlipi de buze. MACEDONSKI, O. III 64.

2. (Despre persoane) A se depărta de un obiect de care stă foarte aproape. Pe urmă s-a dezlipit de perete, a ieșit din țundră cu o smuncitură a umerilor, a pășit și... și-a sprijinit mîinile pe marginea mesei. GALAN, Z. R. 284.
       • figurat [Pe timpul holerei] numai sărăcimea și acei puțini împiegați ce nu se îndurau a se dezlipi de canțelaria lor

– de frică că-și vor găsi locul ocupat de alții

– mai rămăseseră [în oraș]. NEGRUZZI, S. I 291.
       • tranzitiv Cum nu se dă... pruncul dezlipit de la sinul mamei sale, așa nu mă dam eu dus din Humulești. CREANGĂ, A. 115.
♦ A se depărta de o persoană, a se despărți. Oana [către Ștefan]:

– De multe ori mă gîndesc că de ce nu fusei eu un băiat... Nu m-aș fi dezlipit de măria-ta. DELAVRANCEA, A. 132. Ei nu se puteau dezlipi de dînsa, căci și vorba-i și fața îi erau cu lipici. ISPIRESCU, L. 22.