Definiție din
Micul dicționar academic, ediția a II-a
dezorientá verb tranzitiv, reflexiv: [Atestat: PONTBRIANT, despre / prezentul indicativ: téz / Etimologie: franceza désorienter] 1-2 A face pe cineva să-(și) piardă sau a-(și) pierde direcția, drumul pe care îl are de urmat, ținta pe care o are de atins. 3-4 A nu-și mai da seama sau a face să nu-și mai dea seama de locul în care se află. 5-6 (Fig) A face pe cineva să(-și) piardă sau a(-și) pierde prezența de spirit, siguranța de sine Si: a (se) zăpăci.
