 |
|
| CONSULTĂ DEX SINONIME | |
Antonime a huli
| |
|
| |
| Definiție din
HULÍ, hulesc, verb IV. tranzitiv A spune vorbe de ocară sau de batjocură la adresa cuiva, a ocărî (pe cineva); prin extensie a vorbi de rău, a bîrfi, a calomnia, a defăima. Îi place lui s-audă cum îl cinstesc oamenii și-i doresc zile multe... Pentru asta, ce să spun, eu nu l-oi huli. GALAN, Z. R. 284. Mișeii-au îndrăznit a mă huli. COȘBUC, P. II 284. Toată lumea mă hulește, numai puica mă iubește. TEODORESCU, P. P. 314. Dicționarul limbii romîne literare contemporane • absolut De te-ating, să feri în laturi, De hulesc să taci din gură; Ce mai verb reflexiv:ei cu-a tale sfaturi, Dacă știi a lor măsură. EMINESCU, O. I 198. De vor huli, ce-ți pasă? Ești bun? Poporul știe Și cade sub disprețu-i acel ce calomnie. BOLINTINEANU, O. 135. • (Rar, complementul indică un lucru) Eu știu că e vinul oprit de profet! – «Oprit e, creștine! Dar nu e mirare că eu îl iubesc, Mirare-i că unii de-ai voștri-l hulesc, Și-aceasta-i rușine!» COȘBUC, P. I 210. | |
