Conjugare a împrejura

Conjugarea verbului a împrejura: eu împrejur, tu împrejuri, el ea împrejură la toate timpurile şi modurile verbale

Cum conjugăm corect verbul „a împrejura”?
Mai jos poți găsi toate conjugările pentru „a împrejura”!

Verbul a împrejura conjugat la prezent

eu împrejur
tu împrejuri
el ea împrejură
noi împrejurăm
voi împrejurați
ei ele împrejurați

Verbul a împrejura conjugat la viitor

eu voi împrejura
tu vei împrejura
el ea va împrejura
noi vom împrejura
voi veți împrejura
ei ele vor împrejura

Un verb la timpul prezent arată că acțiunea este săvarșită in momentul vorbirii.

Viitorul indică o acțiune care se va desfășura după momentul vorbirii. Este alcătuit din forme specifice verbului a avea + infinitivul verbului de conjugat. In romană sunt patru forme de viitor propriu-zis și una de viitor anterior, toate formate analitic, distribuite după registre de limbă.

Verbul a împrejura conjugare la condițional prezent

eu aș împrejura
tu ai împrejura
el ea ar împrejura
noi am împrejura
voi ați împrejura
ei ele ar împrejura

Verbul a împrejura conjugare la condițional perfect

eu aș fi împrejurat
tu ai fi împrejurat
el ea ar fi împrejurat
noi am fi împrejurat
voi ați fi împrejurat
ei ele ar fi împrejurat

Modul condițional-optativ este un mod personal (predicativ) care exprimă o acțiune dorită sau o acțiune realizabilă dacă este indeplinită o anumită condiție. Condiționalul-optativ prezent se formează cu verbul auxiliar a avea (aș, ai, ar, am, ați, ar) și infinitivul verbului de conjugat.

In limba romana condiționalul poate fi folosit și pentru relatarea unui fapt despre realitatea căruia nu există certitudine. Un timp verbal ce poate exprima și dorința neimplinita. Condiționalul-optativ perfect sau Condiționalul perfect se formează din condiționalul-optativ prezent al verbului a fi și participiul verbului de conjugat (eu as fi).

Conjug a împrejura la conjunctiv prezent

eu să fiu împrejur
tu să fii împrejuri
el ea să fie împrejure
noi să fim împrejurăm
voi să fiți împrejurați
ei ele să fie împrejure

Conjug a împrejura la imperfect

eu împrejuram
tu împrejurai
el ea împrejura
noi împrejuram
voi împrejurați
ei ele împrejurau

A împrejura conjugarea la timpul mai mult ca perfect

eu împrejurasem
tu împrejuraseși
el ea împrejurase
noi împrejuraserăm
voi împrejuraserăți
ei ele împrejuraseră

Verbul a împrejura conjugat la timpul conjunctiv perfect

eu să fi împrejurat
tu să fi împrejurat
el ea să fi împrejurat
noi să fi împrejurat
voi să fi împrejurat
ei ele să fi împrejurat

Conjugare a împrejura la perfectul simplu

eu împrejurai
tu împrejurași
el ea împrejură
noi împrejurarăm
voi împrejurarăți
ei ele împrejurară

Conjugarea verbului a împrejura la perfectul compus

eu am împrejurat
tu ai împrejurat
el ea a împrejurat
noi am împrejurat
voi ați împrejurat
ei ele ar împrejurat

Conjugă a împrejura la viitor anterior

eu voi fi împrejurat
tu vei fi împrejurat
el ea va fi împrejurat
noi vom fi împrejurat
voi veți fi împrejurat
ei ele vor fi împrejurat

Definiție din
Dicționarul limbii romîne literare contemporane

VEZI DEFINIŢII a împrejura

ÎMPREJURÁ, împréjur, verb

I. tranzitiv (Învechit) A înconjura, a cuprinde din toate părțile; a ocoli de jur împrejur. Intrînd nunta acasă, împrejură masa de trei ori. SEVASTOS, N. 219. Cîmpii frumoase, împrejurate de munți verzi se întindeau mai mult decît putea prinde ochiul. RUSSO, O. 24. (Cu pronunțare regională) Bătrînul Socoleanu, doborît sub grindina laudelor... se lăsase pe un scaun, unde-l împrejiuraseră copiii, amețit, zăpăcit. NEGRUZZI, S. I

6.
♦ (Rar) A lega de jur împrejur, a încinge. Oșlobanul ia atunci lemnele... descinge brîul de pe lîngă sine și le împrejură. CREANGĂ, A. 83.

Alte verbe

Alte forme ale verbului

Gerunziu

împrejurând

Participiu

împrejurat

Infinitiv scurt

împrejura

Imfinitiv lung

împrejurând